Bojdeuca lui Ion Creangă din Iași

Casa a fost construită în 1842 de Constantin Vasiliu. Din cauza faptului că nu a fost locuită, casa a fost închiriată familiei Vartic.

În 1872 Ion Creangă se mută aici împreună cu fiul lui, după ce a fost nevoit să părăsească locuința dată în cadrul mănăstirii Golia. Va sta în această casă peste 20 de ani din viața sa. Aici a stat cu Ecaterina Vartic, cea care va deveni "oficial" proprietara locuinței. Am zis "oficial proprietară" deoarece Ion Creangă a cumpărat casa și a trecut-o pe numele ei.

La nivel de lucruri interesante nu se întâmplă prea multe până la moartea scriitorului. Aici creează cele mai multe dintre operele sale literare (Amintiri din copilărie, basme, povești). Prin casă poposește la un moment dat și Mihai Eminescu care stă aici câteva luni.

După moartea scriitorului casa rămâne Ecaterinei Vartic, fiind cumpărată de Primăria Iași. Cum să zic: stadiul juridic al clădirii mi se pare puțin cam încâlcit la acea perioadă așa că ceea ce am spus mai sus este destul de simplificat.

Am mai scris acest lucru. Nu ar trebui să vizitezi un muzeu memorial fără să cunoști viața persoanei în cauză.

Ion Creangă s-a născut în 1837 deși există unele dovezi că s-ar fi născut în 1839. A avut 7 frați și surori, unii dintre ei murind în copilărie. În copilărie putem spune că s-a plimbat pe la mai multe școli: prima a fost în satul natal, urmează școala din Broșteni, unde a fost dat bunicului din partea mamei. Tot din dorința mamei de a-l face preot se duce la Școala Domnească de la Târgu Neamț, apoi la școala de la Fălticeni , terminând într-un final seminarul la Iași.

Când văd o sumedie de mutări de acest gen încerc să caut un motiv. La Creangă pot spune că pur și simplu a fost o înlănțuire de evenimente fără un motiv special sau o boacănă făcută (chiar dacă în Amintiri din copilărie descrie multe boacăne).

Se căsătorește și devine diacon la biserica Patruzeci de Sfinți din Iași. În această perioadă are loc o întâmplare destul de ciudată: socrul lui încearcă îl omoare. Habar nu am motivul, dar nu se întâmplă în fiecare zi ca socrul să încerce un asasinat asupra ginerelui.

Nu este singura întâmplare deosebită din timpul vieții de diacon. Contrar obiceiurilor din acea perioadă merge la teatru, se tunde și trage cu pușca după ciorile de la mănăstirea Golia, ceea ce duce la excluderea din clerul ortodox. Măsura era considerată una destul de radicală. Există însă o mică bârfă care tot circula pe atunci: a fost exclus din cauza conflictului pe care îl avea cu starețul de la Golia. Se presupune că strarețul avea niște relații mai mult decât prietenoase cu soția lui Creangă. Acesta, chiar dacă nu prea mai avea legătură cu ea, a reacționat un pic mai vulcanic ceea ce a dus un conflict mocnit între cei doi.

După ce a fost exclus din cler, a divorțat și s-a mutat împreună cu băiatul lui în actuala bojdeaucă.

După ce îl cunoaște pe Eminescu în 1875, începe să scrie cele mai importante opere ale sale. Urmează o perioadă destul de nefastă, când este diagnosticat cu epilepsie. Moare în același an cu Eminescu.

Înainte de a trece la vizită, aș vrea să fac să menționez ceva. Sper că știți faptul că Creangă, Eminescu, Slavici și Caragiale sunt considerați cei patru mari clasici ai literaturii române. Am avut curiozitatea să văd care dacă exista o relație între cei patru (în sensul dacă se cunoșteau). Ce pot să spun e că se învârteau prin aceleași cercuri. Dacă aveți timp puteți să cautați care erau relațiile dintre cei patru și ce viață au avut. Eu mi-am pierdut 1 zi citind și nu pot spune că regret că am făcut asta (poate voi scrie ceva și despre acest lucru)

Să trecem la vizită.