Casa Memorială „George Topîrceanu” din Nămăești

În această rubrică o să încerc să fac o scurtă biografie a poetului. Voi aborda altfel subiectul, în sensul că nu voi scrie foarte multe date sau fapte. Le voi aminti doar pe cele pe care eu le consider interesante și ciudate, la care voi adăuga anumite comentarii. De ce fac asta și nu prezint varianta clasică și frumoasă? Pentru că viața nu e mereu albă/neagră. Are multe tente de gri pe care trebuie să le descoperi pentru a înțelege mai bine personajul.

Începuturi

George Topîrceanu se naște în București pe 20 martie 1886 la Azilul „Elena Doamna” din București. Aici e important să vorbim puțin despre mamă. Aceasta era considerată „meșteră de țesut” și mergea dintr-o locație în alta pentru a învăța oamenii să țeasă. De aceea, în tinerețe, poetul s-a mutat de câteva ori împreună cu familia.

Începe școala primară la București și o termină în Șuici, Argeș, pe Valea Topologului. În această perioadă cochetează pentru prima oară cu poezia (iar eu voi adăuga și cu mentalitatea românească). Fiind elev, el scrie o „poezie” patriotică formată din …..2 versuri.

„Săriți cu toții frați români,

Să dăm năvală în păgâni!”.

Colegul, un anume Stăniuc, nefiind impresionat de talentul poetului, a încercat să obțină foloase materiale necuvenite pentru a nu spune isprava domnului învățător: „- Ce-mi dai să nu te spun la domnu’?…”

După acest debut plin de glorie se înscrie la liceul Matei Basarab din București fiind transferat la liceul Sf. Sava din cauza faptului că internatul liceului Basarab se închide. Liceul îl termină cu media 8 (nu știu cum erau notele la acea dată dar nu mi se pare extraordinară). În această perioadă își face debutul în revista umoristică ” Belgia Orientului” și publică versuri în alte reviste. Și trecem la facultate – de fapt 3 facultăți. Nu, nu le va termina. Prima dată se înscrie la facultatea de drept, apoi se duce la facultatea de litere pe care o abandonează, ultima fiind facultatea de filosofie.

Debut și primele poezii

Prima poezie cu care se face remarcat este „Răspunsul micilor funcționari” o replică/parodie la Caleidoscopul scris de A. Mitrea (pseudonim al lui Dimitrie Anghel și Ștefan Octavian Iosif). Nu mă întrebați cum și de ce e o parodie pentru că nu am cum să vă răspund – sunt pe sistemul – alții care cunosc subiectul zic asta, atunci zic și eu asta.

Colaborează cu diverse reviste: Viața literară și artistică, Viața românească etc. și publică o altă poezie interesantă prin care descrie, într-o anumită măsură, drumul lui prin viață: Balada chiriaşului grăbit.

Perioada zbuciumată din viața poetului

Acum o să încep să dau și niște date. După cum am citit, în 1911 se stabilește la Iași. În 1912 se căsătorește cu Victoria Iuga, învățătoarea care stătea în Argeș (în locul unde a locuit și poetul) iar în același an se naște și fiul poetului Gheorghe. Citind aceste date pot să iasă multe filme în cap dacă ai o minte unde „nu sunt toate țiglele pe casă” (poetic vorbind). Oricum această relație/căsătorie este una de pomină. Trebuie să citiți scrisorile dintre cei doi pentru a vă face o anumită ideea cu privire la această relație. Voi reveni asupra acestui aspect.

Acum pot spune că începe o parte a vieții în care are foarte mult noroc. Prima dată ia parte la Al Doilea Război Balcanic unde armata română pierde mulți oameni din cauza unei epidemii de holeră. Topîrceanu supraviețuiește acestei campanii și publică primele volume: Balade vesele și Parodii originale.

Urmează o altă întâmplare care îi va marca viața: participarea la Primul Război Mondial. Și aici are un noroc chior – cade prizonier în una din primele bătălii ale războiului – Bătălia de la Turtucaia.

Supraviețuiește unui prizonierat destul de dificil (de exemplu a fost nevoit să bea apă din gropi în lagărul de prizonieri) și se întoarce în țară. Ca urmare a prizonieratului se nasc alte volume „Amintiri din luptele de la Turtucaia” sau ”Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate” (anul apariției diferă) .

Funcții importante și volume de poezii

După război apar volumele de poezii Balade vesele și triste - diferite ediții, Migdale amare – diferite ediții dar și volumul de proză – Scrisori fără adresă.

George Topîrceanu a deținut și funcții administrativ – culturale. În anul 1926 este numit director al Teatrului Național din Chișinău și câștigă Premiul Național de Poezie.

Peste 3 ani este numit inspector al teatrelor din Moldova, iar peste alți 3 este numit inspector special teatral, post în care este definitivat în primăvara anului 1933.

În același an este numit director teatrului de la Iași, cu delegație pentru a nu pierde postul de inspector.

La propunerea lui Mihail Sadoveanu este ales membru corespondent al Academiei Române.

Relația cu soția și cu oamenii din jur

Aceste relații au influențat scrierile poetului. De aceea, pentru a înțelege mai bine operele lui Topîrceanu, trebuie să vedem întâi relațiile cu cei din jur.

Cea mai interesantă relație este cu soția lui Victoria. Mai sus am spus că această relație este una de pomină.

Victoria Iuga era o tânără educatoare de 24 de ani în momentul în care Topîrceanu o cunoaște – el avea cam 20 de ani. Chiar dacă era tânără, umblase prin lume. ” Probabil că „umblatul prin lume” a învățat-o și în tainele dragostei deși era tânără. Cert e că „experiența erotică” de până atunci a ajutat-o să cucerească repede inima tânărului licean, venit la Nămăești din Văleni ” (Mircea Handoca – Pe urmele lui George Topîrceanu). El a fost avertizat de comportamentul iubitei – dar fiind orbit de dragoste nu prea a băgat de seama avertismentele. Într-o scrisoare din 1910 o numește „iubita mea dintîi și negreșit cea din urmă…„. Concluzia – era îndragostit lulea. Topîrceanu pleacă prin București din cauza dificultăților financiare și trimite bani atât iubitei cât și familiei. În 1911 pleacă la Iași – Victoria nu îl urmează – iar în 1912 – surpriză – are loc și o nuntă și se naște singurul lor fiu – Gheorghe.

Urmează partea cu războiul când e prizonier (presupus mort), apoi se întoarce la Iași. Ei bine, după cum ați văzut, începe să publice volume de poezii și proză, și are funcții destul de importante. În consecință ar fi trebuit să primească venituri importante și să nu fie probleme cu banii. Din păcate nu e așa: soția îi cere din ce în ce mai mulți bani, face inclusiv împrumuturi și datorii pe sistemul – lasă că plătește prostul. Pentru a confirma acest aspect pun câteva citate din scrisorile trimise de Topîrceanu soției:

„Și apoi să știi că dacă împrumuți de la bacă fără să mă întrebi, să nu mă întrebi nici cînd va trebui să plătești. Cu socoteala asta ai putea să împrumuți oricît pe nădejdea mea, știu eu unde te-ai opri?..” – 1927

„Să nu faci datorii cu inimă ușoară și cu socoteala că Turcu plătește, fiindcă nici Turcu, n’are de unde, cu literatura lui…” – 1930

„Dragă Victoria, îți trimit regulat bani, mai mult decît pot. Și de fiecare dată, în loc să-mi răspunzi de primire, mă înțepi și de vaiți pe glas al șaptelea, ca și cum de ani de zile nu ți-aș mai fi trimis nici un ban. ” – 1932

La aceste probleme se adaugă și faptul că soția nu se mai înțelege cu familia lui. Din acest motiv familia se mută din casă în atelierul de țesut. Exemplu:

” Pentru ce nu îmi lași copilul să ia masa cu ai mei în lipsa ta în loc să plătești la străini? Cu gesturi de astea nu cîștigi nimic. Tu ne ofensezi și mă ofensezi mereu cu felul tău de a te purta…„

Pe lângă aceste probleme poetul avea grijă și de familia lui dar și de familia surorii lui. Putem spune că suferea de sindromul supereroului sau că era „mama tuturor răniților” în accepțiunea românească.

Greutățile prin care trecea își pun amprenta și asupra scrierilor lui. De aceea e foarte important să cunoaștem viața autorilor – în felul acesta înțelegem și operele scrise de ei.

Acum de ce să mint, nici Topîrceanu nu era ușa de biserică. Mutat la Iași el leagă o prietenie (a se citi are o relație) cu Alexandrina Gavrilescu (Otilia Cazimir). În 1937 , bolnav fiind de cancer, acesta este îngrijit și însoțit la Viena de Otilia Cazimir, nu de soția lui. Ceea ce spune destul de multe de relația dintre cei doi. Nu știu unde să o pun în această descriere așa că o să pun aici. Este vorba de o scrisoare scrisă de Otilia Cazimir după moartea poetului, în care se prezintă, din punctul ei de vedere, faptele petrecute ulterior acestui eveniment (vedeți linkul de altă culoare).

Că tot a venit vorba de relații – a colaborat cu Sadoveanu, Garabet Ibrăileanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu și alții.

Moartea lui Topîrceanu

Și ajungem la moartea lui Topîrceanu. Acesta moare în 1937, la vârsta de 51 de ani, de cancer de ficat.

Se pot spune multe despre viața lui. Ca un rezumat – Topîrceanu în viața reală a fost descris ca un om amuzant. În schimb, în operele/poeziile lui se poate observa un amestec de umor, nostalgie, singurătate, amărăciune și tristețe – explicat în mare parte de întâmplările din viața lui.

Să trecem acum la casa memorială.

Atenție! Sunt două case memoriale : Casa memorială George Topîrceanu din Nămăești, Argeș și Casa memorială George Topîrceanu din Iași.

O să vorbesc despre prima. Casa se găsește în Nămăești, foarte aproape de mănăstirea din localitate și este o filială a Muzeului Municipal Câmpulung.

Clădirea este o construcție tipic musceleană, cu demisol, etaj, pridvor, așa cum veți observa și în multe case de munte (aș adăuga a oamenilor înstăriți).

La parter sunt 2 camere: camera muzeografului (bănuiesc – nu am intrat) și o cameră în care ești introdus în lumea poetului prin fotografii, scrisori, diploma de absolvire documente dar și printr-un filmuleț cu explicații.

La etaj avem alte două camere:

• dormitorul în care stătea soția și el în momentul în care o vizita. Aici se găsește mobilier de epocă și covoare cu motive populare dar și câteva vase de ceramică. Pe o poliță, dacă te uiți atent sunt și două fiare de călcat.
• camera din dreapta este biroul poetului unde se află un mic birou unde lucra poetul, niște etajere cu cărți, covoare tradiționale, un portret al poetului, o oglindă dar și celebrul geamantan din poezie

Pridvorul este plin de flori și din el se poate admira satul care se întinde de-a lungul șoselei.

În curte există un bust în bronz cu poetul realizat de sculptorul Marius Butoniu în 1973 și sunt scrise următoarele versuri:

” Iar cînd norii-nvăluiesc

Alba nopții Doamnă

Peste groapa lui pornesc

Vînturi lungi de toamnă”

– Balada morții

Aici voi descrie mai mult experiența pe care am avut-o. Vizită din 2021. Ajungem la muzeu, multe mașini parcate, majoritatea oamenilor mergând spre mănăstirea Nămăești. Deși mi s-a spus că am mai fost prin zonă eu nu îmi aduc aminte nici de mănăstire nici de muzeu. Intrăm în curte și dăm peste niște floricele interesante.

Plătim biletul de intrare și ajungem în camera de la parter unde rulează un filmuleț de prezentare al casei memoriale dar și al vieții lui Topîrceanu. Filmuleț interesant dar puțin prea frumos prezentat. În sensul că se prezintă o poveste frumoasă, o viață idilică etc. Cum eu îmi pun întrebări instant când văd o hibă în logică, mi-am pus întrebarea cu cine s-a dus el la Viena la tratament și de ce – pentru că nu părea să fie soția. Mi-am pus un semn de carte în creier pentru a cerceta această nedumerire și am urcat la etaj pentru a vizita și restul casei.

La etaj mai sunt 2 camere care, în acel moment, nu se putea intra în ele. Ne-am uitat din ușă și am ieșit. Dacă în acele camere sunt manuscrise ale poetului sau anumite cărți deosebite – ei bine pot doar să speculez și să citesc din alte surse acest lucru pentru că nu am văzut așa ceva.

În grădină mai este un bust al poetului și cam atât. Zic „cam atât” pentru că de afară casa pare mult mai mare și impunătoare. Aveam un alt film în cap în ceea ce privește modul în care este realizată casa. Poți avea surprize mereu.