Catedrala Greco-Catolică Sfântul Nicolae din Oradea

Istoria bisericii este destul de zbuciumată. După Unirea cu Roma a ortodocșilor din Transilvania în jurul anului 1700 (normal că există anumite controverse) a început organizarea bisericii și construirea de lăcașe de cult. Istoria Catedralei Sfântul Nicolae începe în anul 1739 când episcopul latin de Oradea Nicolae Csáky cumpără pământ și înalță o biserică cu un mic turn realizat din scânduri.

Arhiereul Ignație Dărăban dorește zidirea unei biserici mai mari care să devină Catedrală. Nu știu dacă această dorință a fost pusă în practică și din cauza apariției unei biserici ortodoxe (Biserica cu Lună) peste drum care domina vechea biserică greco-catolică. Dar să spunem că a fost o coincidență. Astfel a apărut catedrala episcopală de astăzi și un turn cu orologiu în anul 1803. Lucrările se vor finaliza în 1806 de către Samuil Vulcan - iar numai peste 30 de ani un foc mare mistuie centrul orașului Oradea (să nu zic prostii dar parcă biserica de peste drum scapă doar afumată), acoperișul și turnul bisericii greco-catolice. Turnul va fi reconstruit în anul 1870 de episcopul Iosif Pop-Sălăjeanu de Băsești și va dispărea din nou după o furtună urmată de un incendiu va distruge și acest turn. Turnul actual a fost realizat între anii 1910-1912  de episcopul Demetriu Radu. Nu știu cum se face dar se pare că această biserică simte nevoia de a avea un eveniment la fiecare 30-40 de ani. Ce urmează în 1948? Dacă ați spus confiscarea bisericii și predarea acesteia către Biserica Ortodoxă ați răspuns corect. Biserica revine Bisericii Române Unite cu Roma după 57 de ani, în 2005 când se realizează prima slujbă după o lungă perioadă.

Ultimele lucrări realizate la biserică au fost realizate între anii 2012-2014 când aceasta este renovată și sunt instalate vitralii din sticlă de Murano cu scene biblice. Știu că sunt foarte multe date în acest scurt istoric. Normal că nu trebuie să le țineți minte pe toate - puteți forma un mic șir de evenimente care să explice în mare istoria catedralei.

Cum ne aflam în centru și eram în explorare nu puteam rata ocazia să intrăm și în această biserică. Mergând spre intrare am observat niște asemănări destul de evidente cu biserica ortodoxa: ferestre, turnul cu orologiu, amfore și alte elemente. Trecem pe lângă statuia lui Iuliu Maniu care era plin de flori  (nu știu exact ce se sărbătorea dar fusese ceva foarte important) și ajungem la intrare. După o scurtă pauză de a admira....clanța am intrat în biserică. Și ....spre deosebire de aglomerația din biserica ortodoxă aici era liniște și pace. La nivel de arhitectură și atmosferă mi se pare a fi între biserica ortodoxă și cea catolică: nu atât de multe picturi ca la cea ortodoxă și mai puțină căldură (sufletească). Pentru mine era echilibrul perfect. 

Am admirat picturile, am văzut nuanțele de roșu și albastru, ne-am uitat la vitralii și am ieșit. Dar vizita nu s-a oprit aici. Ne-a atras atenția alte două clădiri. 

Prima se află chiar la intrarea în biserică și reprezintă Liceul Greco-Catolic Iuliu Maniu, o clădire foarte interesantă cu flori la fiecare terasă. Când am citit numele mi-a picat fisa - nu știam că Iuliu Maniu a fost de religie greco-catolic. Asta explica și statuia și florile depuse la statuie. Mai peste drum, pe lateral, găsim clădirea, monument istoric, Palatul Episcopal. Construit în jurul anului 1905 în stil eclectic cu elemente neogotice și neoromanice, acest palat se încadrează perfect în peisajul pieței centrale din Oradea.