Mănăstirea Brâncoveanu

Povestea mănăstirii Brâncoveanu ia naștere la jumătatea secolului al XVll-lea. Satul și moșia Sâmbăta de Sus au intrat sub aripa lui Preda Brâncoveanu (primul ctitor) în anul 1654. Printre altele Preda Brâncoveanu era un boier foarte bogat din sudul Carpaților și bunicul viitorului domn Constantin Brâncoveanu. Preda a reușit să pună bazele unei bisericuțe de lemn pe valea râului Sâmbăta. În jurul anului 1686, pe locul bisericuței, domnitorul Constantin Brâncoveanu (domn al Țării Românești în anii 1688-1714) a ridicat a doua mănăstire în piatră.

În acea perioadă istorică, în Transilvania exista o mică/mare problemă între catolici, reformați și ortodocși. Astfel nobilii erau reformați și doreau calvinizarea provinciei, austriecii erau catolici (ei erau cu influența după asediul eșuat al Vienei) iar românașii noștri erau ortodocși. 

La sfârșit de secol XVII și început de secol XVIII o parte din ortodocși au trecut la catolicism (parțial) și au format greco-catolicii. Prin 1761 au început să apară conflicte între catolici, ortodocși,  și greco-catolici în Transilvania (în special între ultimele două confesiuni). De fapt aceste conflicte au fost prezente în majoritatea timpului dar această dată devine importantă din cauza generalului von Bukow care face una cu pământul bisericile și mănăstirile ortodoxe.

Mănăstirea din Sâmbăta scapă de acest atac, poate prin influența avută de urmașii domnitorului. Dar moșia iese la un moment dat din stăpânirea familiei Brâncoveanu și astfel mănăstirea este distrusă de generalul Preiss. De fapt sunt distruse chiliile și o parte din biserică, restul fiind lăsată în ruină.

Toate aceste acțiuni au avut rolul de a obliga pe ortodocși să treacă la greco-catolici. În unele părți din Transilvania a reușit, în alte părți procesul nu a decurs prea bine. Dacă îmi este permisă o opinie personală: pe baza celor citite cred că situația a ținut mai mult de adaptarea oamenilor la noile reguli - unii au acceptat și au luat primit unele drepturi iar alții au ținut de credința avută. Acest lucru se poate observa și în perioada comunistă.

Trecem peste și înaintăm pe axa timpului 140 de ani până în 1926 când mitropolitul Nicolae Bălan a început restaurarea bisericii. Acesta a reușit să păstreze pictura originală din interior, iar restaurarea bisericii s-a făcut în stilul brâncovenesc. Restaurarea a durat 20 de ani, biserica fiind sfințită în 1946.

Să trece acum la cel de-al 3-lea ctitor al bisericii - Mitropolitul Antonie Plămădeală care a început refacerea clădirilor și construirea unei noi bisericii în anul 1985. După cum știți, acei ani nu au fost o perioadă prielnică pentru religie. Așa că mitropolitul a zis autorităților că acolo se va construi o bibliotecă și un muzeu. Se spune că Elena Ceaușescu, văzând proiectul, nu a aprobat realizarea turlelor de la biserică, lăsând noua biserică fără turnulețe. 

Arhitectura mănăstirii poartă întru totul amprenta stilului brâncovenesc. Încadrările de la uși și ferestre sunt decorate în pietre, iar pilaștrii sculptați (pilastru - un element arhitectural folosit pentru a da aspectul de coloană pe o întindere a unui perete) reușesc să ofere o frumusețe aparte acestui monument de artă creștină.

La exterior, turla bisericii este octogonală și la interior cilindrică. Interiorul bisericii este în formă de cruce și, așa cum se întâlnește la majoritatea bisericilor construite în vremea aceea, este împărțit în altar, naos și pronaos. Pridvorul bisericii ne surprinde cu o pictură ce cuprinde scene din Vechiul Testament și Noul Testament.

O ușă din lemn de stejar facilitează intrarea din pridvor în pronaos, iar deasupra ușii găsim pisania (pisania este o inscripție sculptată în piatră, în lemn, în metal, pictată, etc, pe lespezile unor morminte sau deasupra ușii principale la intrarea într-o biserică, în care sunt consemnate datele privind hramul, donatorul, ctitorul, meșterul, data ridicării) sculptată în piatră cu următorul mesaj: "Această Sf. Biserică înălţată din temelii de Domnul Ţării Româneşti Constantin Brâncoveanu, dar dărâmată la anul 1785 de duşmanii credinţei ortodoxe, a fost reclădită pe vechile ei temelii nezdruncinate şi împodobită din nou după dezrobirea Transilvaniei ….prin osârdia şi purtarea de grijă a Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae Bălan, cu jertfa de bunăvoie a dreptcredinciosului popor român. Sfinţirea ei s-a săvârşit….la praznicul Adormirii Maicii Domnului, joi, la 15 august 1946."

Tâmpla bisericii este construită din zid masiv și pictată în tehnica fresco, și facilitează intrarea în altar prin uși. Mitropolitul Nicolae Bălan a reconstruit și vechea clopotniță până la forma inițială cu tot cu cele 5 clopote a căror greutate depășește 2000 de kg.

Între anii 1976-1977 s-a reușit împrejmuirea mănăstirii și s-a ridicat o nouă poartă sculptată în lemn de stejar și odată cu aceasta, s-a încheiat lucrarea de restaurare a paraclisului brâncovenesc. La exterior este sculptat cu motive brâncovenești și la interior este decorat cu picturi neobizantine.

Trebuie să mai adaug o informație ce ține de biserica nouă. Iconostasul care desparte altarul de naosul bisericii este sculptat în lemn de stejar, dar icoanele sunt pictate pe sticlă - lucru unicat în biserica ortodoxă după spusele starețului.