Mănăstirea Cetățuia - Negru Vodă din județul Argeș (fostul schit Cetățuia)

Introducere

Într-o zi din această superbă toamnă…scuze, am vrut să spun vară, am decis să realizăm un mic traseu în zona Argeșului. Prin urmare am ales să fixăm câteva obiective pentru această ieșire. Am ales Mănăstirea Cetățuia – Negru Vodă (Schitul Cetățuia), Mausoleul de la Mateiaș, Mănăstirea Nămăiești, cabana Voina și plimbare prin Câmpulung (dacă mai este timp).

Prima oprire a fost la mănăstirea Cetățuia – mănăstirea din vârful muntelui – Meteora României – schitul Cetățuia sau cum vreți să îl denumiți.

Informații utile - Mănăstirea Cetățuia - Negru Vodă

Localizare: DN72A, Valea Cetățuia 117242; drumul dintre Târgoviște și Câmpulung Muscel;

Telefon: 0248/544 000;

E-mail: [email protected] yahoo.com;

Website: https://www.cetatuiamuscel.ro/contact.html;

Parcare: Da;

Timp traseu: aproximativ 30 minute – urcare, 20 minute – coborâre;

Recomandare – purtați bocanci și nu mergeți în zilele ploioase pentru a evita accidentele;

Dificultate traseu: ușor.

Scurt istoric - mănăstirea Cetățuia

Zona din jurul mănăstirii Cetățuia este cunoscută din vremuri străvechi. Se spune că aici a fost o cetate dacică dar și un sanctuar dacic. Iar cum în zonă se află și peșteri, nu se putea rata ocazia de a se afirma că aici a fost și unul din sanctuarele lui Zalmoxis. Nu știu dacă e adevărat ceea ce am afirmat mai sus, dar la nivel de poziție strategică nu cred că se putea alege un loc mai bun pentru a se controla valea pe care curge râul Dâmbovița.

Ctitor

În ceea ce privește ctitorul mănăstirii, acesta este învăluit în mister. Cel mai probabil este vorba de voievodul Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I. Legenda spune că ctitorul mănăstirii este voievodul Negru Vodă. Să facem o mică paranteză și să spunem cine ar fi Negru Vodă. Nu se știe exact cine este Negru Vodă, la nivelul istoriei existând diverse teorii. În opinia mea, în urma unui conflict avut cu regele maghiar, un anume Negru Vodă care domnea prin Făgăraș, își ia toate rubedeniile și se deplasează spre zona Câmpulung. Deoarece avea relații bune cu localnicii, acesta este acceptat de comunitate și formează Țara Românească. Există anumite izvoare istorice care arată că acest personaj ar fi existat în realitate, alții sunt de părere că Negru Vodă era doar o poreclă. Acum cine știe…nimic nu e sigur. De-aia e legendă…

Să continuăm istorioara. În acest loc s-au adăpostit personaje importante de-a lungul istoriei: Nicolae Alexandru Voievod, Vladislav Vlaicu, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul (după Bătălia de la Călugăreni), Matei Basarab,  Constantin Șerban (ca urmare a unei invazii tătărăști) sau Constantin Brâncoveanu care era în drum spre Transilvania. Inclusiv Carol I a vizitat ruinele bisericii în timpul domniei. Consider că următorul citat dat de către scriitorul Grigore Pișculescu (Gala Galaction) descrie trăirile celor care s-au refugiat pe această vale: „Ne împresoară trecutul, ne împresoară umbrele celor ce îngenuncheau în Cetăţuie, ce tăiau calea şi viaţa inamicului intrat în valea aceasta. Ne împresoară gândurile, nesiguranţele.."

Cu acest citat spiritual trecem la un alt tip de oameni care și-au găsit un rost în regiune: sihaștrii. La fel ca zona Buzăului, zona Muscelului este cunoscută pentru numeroșii sihaștrii care s-au retras în peșteri. Un sihastru pot spune că iese din anonimat: Ioanichie Schimonah mort în anul 1638. Am spus că iese în evidență pentru că osemintele acestui sihastru au fost găsite într-o peșteră în stare de conservare foarte bună. Aceste moaște sunt singurele moaște întregi ale unui călugăr din acea perioadă (sunt expuse într-o raclă). Din punct de vedere istoric – acest monah se spune că a fost sfătuitor de taină a lui Mihai Viteazu.

Dacă tot am terminat cu persoanele eu zic să trecem puțin și prin istoricul clădirilor. Prima atestare documentară a bisericii rupestre apare în 1574. Se crede că biserica este mult mai veche deoarece în pictura originară se disting portretele lui Nicolae Alexandru Basarab și Radu Negru. De-a lungul istoriei schitul este ars/părăsit și refăcut de mai multe ori. Schitul devine mănăstire în anul 1993 și aparține de Episcopia Argeșului.

Legende

Înainte de a trece la prezentarea legendelor vreau să abordez subiectul triunghiului echilateral cu latura de 20 de km. Am tot găsit informația asta cum că mănăstirea Cetățuia-Negru Vodă, mănăstirea Nămăiești și mănăstirea Corbii de Piatră formează un triunghi echilateral cu latura de 20 de km și că este o sursă mistică de spiritualism și energie. Îmi pare rău să contrazic toate articolele respective, dar la o scurtă verificare triunghiul, nu este echilateral nici dacă e văzut din spațiu. Nu înțeleg de ce trebuie să se adauge o minciună pentru a face acest loc atractiv – sunt foarte multe lucruri interesante fără a pune la socoteală și acest lucru.

Exemple de lucruri interesante sunt numeroasele legende. Prima legendă este dată de Zalmoxis care se presupune că ar fi apărut prin peșterile din zonă. Nu știu de ce am impresia că Zalmoxis umbla din peșteră în peșteră și apărea exact cât să se nască o legendă despre el.

Următoarea este legată de Negru Vodă. Se spune că pașii care sunt vizibili în stâncă (pe drumul care duce la Crucea Dorințelor) ar aparține voievodului. Acum unii zic pașii, alții zic că sunt urmele locului unde au îngenunchiat voievodul și soția pentru a se ruga.

Dacă tot vorbim de soția lui Negru Vodă, aceasta s-ar fi aruncat de pe stânci în această zonă deoarece a crezut că soțul ei a murit în luptele cu tătarii.

Am pomenit de o cruce puțin mai sus. Această cruce se numește Crucea Dorințelor și se spune că dacă îți pui trei dorințe, acestea se vor îndeplini.

Mai avem legende care spun că anumite comori din timpul lui Negru Vodă sunt ascunse prin peșterile din jur. Să mă gândesc ce legende am mai auzit…aaa…da…înainte de a ajunge la mănăstire, pe partea stângă, se află o cruce mare. Se spune că aceasta a fost așezată acolo de Negru Vodă (presupun că a folosit teleportarea antică în acest proces). Dar nu asta e partea interesantă - crucea e așezată pe o stâncă denumită "masa lui Mihai Viteazul". De aici rezultă niște variante amuzante: crucea a stat în aer până a venit Mihai Viteazul, Mihai a vrut să ia masa sus pe deal sau pur și simplu s-a dorit realizarea unor asocieri cu personalități istorice pentru un lucru greu de explicat.

Știu că nu intră în categoria legendelor dar am zis că ar trebui să menționez și 2 miracole: în 1996 dintr- o icoană a Maicii Domnului au început să curgă lacrimi – de atunci această icoană este considerată ca fiind făcătoare de minuni.

Și ultima dar nu cea din urmă – între sărbătoarea Izvorul Tămăduirii și sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului în Altarul bisericii din stâncă apare un izvor de apă (apa la mănăstire, cât și alte alimente sunt aduse cu un funicular – aceste bunuri fiind necesare pentru supraviețuirea călugărilor din mănăstire).

Inscriptie scări mănăstirea Cetățuia Negru Vodă
Cavalerul trac mănăstirea Cetățuia
Gigantul adormit Cetățuia

Urcarea

Am zis că sunt necesare următoarele mențiuni în ceea ce privește urcarea spre mănăstire:

  • este o urcare destul de abruptă, care trece printre stânci și prin pădure;
  • locul seamănă cu mănăstirile de la Meteora – Grecia;
  • pentru unii credincioși această urcare poate fi considerată o adevărată Golgota;
  • este recomandat purtarea bocancilor mai ales dacă terenul este umed;
  • de-a lungul urcării putem vedea cruci;
  • există băncuțe pentru cei care doresc să se odihnească din când în când.

Arhitectură

Pentru mine arhitectura acestui loc este un adevărat mozaic de stiluri, perioade etc. Am făcut această afirmație deoarece în interiorul complexului găsim o biserică rupestră, o biserică maramureșeană, picturi cu sfinți, diverse statuete, o chilie în stâncă, picturi pe ziduri, materiale de construcții, câteva chilii, un foișor – ceva de genul o dezordine ordonată.

Să vorbim puțin despre bisericuța rupestră. Chiar înainte de intrare se află un pridvor de lemn iar dacă vă uitați în sus veți vedea o clopotniță tot din lemn.

În ceea ce privește dimensiunile avem 12 m lungime, 4 m lățime și 3,2 m înălțime.

Biserica este împărțită clasic în altar , naos și pronaos. Cel mai interesant lucru este reprezentat de pictura aflată în 3 straturi, pe primul strat fiind chipuri voievodale.

Pentru mine misterul este dat de biserica maramureșeană, în sensul că nu am înțeles de ce s-a ales acest stil. Cum eram pe grabă nu am avut timp să stau de vorbă cu călugării, acest mister rămânând până la următoarea vizită.

Ce putem vizita/Ce vedem

Aici avem o listă destul de diversă. Avem așa:

  • o biserică rupestră cu picturi din diverse epoci;
  • o biserică noua maramureșeană;
  • o cruce a dorințelor;
  • un cavaler trac;
  • coliba sau peștera moșului (peștera lui Zalmoxis sau loc de rugăciune a sihastrului);
  • pașii lui Negru Vodă;
  • un peisaj superb de pe valea Dâmboviței;
  • o urcare interesantă presărată cu forme ciudate ale stâncilor și cruci.

Vizită/opinie

Drumul spre locație nu e spectaculos din punct de vedere al peisajului dar se parcurge o zonă foarte importantă din punct de vedere agricol – zona Voinești. Dacă vreți mere, suc de mere sau alte fructe vă recomand să cumpărați de la producătorii din acea zonă. Nu de alta dar chiar se simte diferența de gust între un suc de mere de acolo și unul din magazin (chiar dacă ambele sunt 100% naturale).

Pe drum începuse să plouă. Nu era o veste bună pentru abordarea acelei urcări dar am zis să ne oprim totuși.

Am ajuns în parcarea de lângă șosea în jurul orei 9. Prin zonă deja își făcuseră apariția membrii ai unei anumite etnii (rromi, țigani sau cum li se spune acum) care erau pe sistemul „dă-mi și mie un leu”. Am dat câțiva lei pentru a nu se trezi cu mașina avariată la întoarcere.

Am traversat podul, am făcut niște poze râului Dâmbovița, am văzut că avea ceva gunoaie prin el și am zis să începem urcarea.

Notă: Chiar dacă un călugăr care era jos ne-a spus că urcarea este destul de ok – el fiind încălțat cu niște papuci nu recomand realizarea acestui scurt traseu fără bocanci, în special dacă a plouat înainte.

Traseul nu este marcat dar nu prea ai cum să te rătăcești – singurul lucru de amintit – să o luați la dreapta pe cărare imediat ce treceți de pod.

După ce am făcut dreapta, pe lângă cerșetori, au început să își facă apariția și niște stânci gigant care aveau diverse forme. De exemplu una mi s-a părut că arăta ca un cap de gigant. Prima parte a traseului este destul de lejeră – apoi începem să urcăm printre stânci și prin pădure. Chiar dacă urcarea nu este lungă, este destul de solicitantă: gen nu am putut nici să îmi reglez respirația că am și ajuns (e adevărat că am mers și rapid – unele persoane neputând urca din cauza încălțărilor).

În fine – pe scurt ce mai trebuie spus despre traseu :

  • sunt cruci (bănuiesc că sunt 12 – o să mă uit data viitoare la acest aspect);
  • găsești băncuțe pentru a te odihni;
  • chiar înainte de sfârșit există o cruce pusă la înălțime pe o piatră;
  • nu vă abateți de la traseu pentru a vedea panorama – se vede mult mai frumos de la mănăstire.

Și ajungem sus. Aici dăm peste un alt mister:

  • chiar înainte de a intra în incinta mănăstirii, pe plăcile de beton se pot citi următoarele inscripții: „Călătorule aduți aminte de moarte – 1963” și „Omule moartea este lângă (ceva care nu se poate citi)”. Nu știu ce e cu aceste scrieri dar, dacă aș veni noaptea spre mănăstire și aș vedea la intrare aceste inscripții, aș avea coșmaruri câteva zile, lejer.

În fine, trec peste moment și intrăm în curtea mănăstirii. Și aici mă lovește un haos ordonat. Am urcat și noi în momentul în care se ținea slujbă în biserică, iar în curte erau oameni care urcaseră special pentru slujbă. În afara de asta se vedea că în ansamblu se fac lucrări de mentenanță sau se construiește ceva – nu știu de ce dar am rămas cu impresia unui șantier în lucru.

Am intrat puțin în biserica din stânca – destul de întunecata dar foarte interesantă dacă ai timp să te uiți la pictură și la arhitectură. La biserica maramureșeană, care sincer nu știu ce caută acolo (asta dacă nu s-a ales acel stil pentru a nu sta zăpada pe acoperiș) am zis pas – era prea multă lume și nu prea aveam nici timp nici chef de aglomerație. Apoi am urcat spre crucea dorințelor. Atenție cum călcați pe stâncă, mai ales dacă este umedă. De aici poți sta liniștit să admiri peisajul – ai vedere aproape 360 de grade – fiind locul cel mai înalt din mănăstire. La plecare am făcut puțin dreapta și am ajuns la coliba moșului, iar dacă mergeți pe potecă veți da și de cavalerul trac.

Pentru coborâre nu am nimic de adăugat. Ba nu, aș adăuga un comentariu cu privire la lumânările aprinse la cruci, care din punctul meu de vedere, printr-un cumul de factori, ar putea provoca un mic incendiu. Dar peste tot unde este foc există acest risc. Zic să nu fim mai catolici decât papa.

Galerie foto

Concluzii

Mănăstirea nu pot spune că e spectaculoasă sau că mă atrage în mod deosebit. Nu am simțit acea legătură. În schimb peisajul este superb, urcarea la fel (în special dacă e făcută pe vreme frumoasă), iar locația poate fi comparată cu cea de la Meteora, Grecia.

Eu aș recomanda să faceți o vizită la această mănăstire. 

Articole despre obiectivele turistice din această zonă

Mausoleul Mateiaș

Mausoleul de la Mateiaș

Informații și controverse
Casa memorială George Topîrceanu

Casa memorială George Topîrceanu - Nămăești

Vizitați casa memorială
Biserica Izvorul Tămăduirii Nămăești

Mănăstirea Nămăiești

Mănăstirea din stâncă

Categorii de articole de pe blog

cetatea fagaras

Obiective turistice

Vezi obiective turistice
Mănăstirea Cetățuia - Negru Vodă 1

Trasee turistice

Vezi trasee turistice
Zilele cetatii Targoviste

Evenimente

Vezi Evenimente

Acest site folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența ta de navigare și pentru a asigura funcționarea corectă a site-ului. Continuând să folosești acest site, recunoști și accepți utilizarea cookie-urilor.

Acceptă toate Acceptă doar necesarele