Mănăstirea cisterciană din Cârța
Introducere
Dacă ai o imaginație bogată și ai văzut multe filme de groază, cu puțin "noroc", te poți simți într-un film destul de reușit. Mănăstirea îți dă o senzația de cumpătare, rugăciune și seriozitate cum nu am simțit în multe locații vizitate. După ce treci de solemnitate momentului poți descoperi lucruri destul de interesante despre acest lăcaș. Să vedem ce am descoperit!
Informații utile
Adresa: Satul Cârța, Sibiu, nr.111
Program: 11:00 - 20:00
Parcare: nu
Pret: Adulți - 10 lei, copii - 5 lei
Date de contact: +40769 878 870
Animale de companie: nu
Stare drum: acceptabilă
Cuprins
Cuprins
- 1.Introducere
- 2. Informații utile
- 3. Istoricul Cetății Făgăraș
- 3.1 Ctitoria
- 3.2 Evolutia în timp
- 3.3 Construcția cetății până la forma actuală
- 3.4 Armamentul Cetății Făgărașului
- 3.5 Opinia vizitatorilor ( de-a lungul timpului)
- 4.Personalități
- 5. Cetatea principeselor
- 7. Legende
- 8.Muzeul Ţării Făgăraşului "Valer Literat"
- 8. Vizită/Opinie
- 9. Galerie foto
- 10. Alte obiective turistice in zona
- 11. Concluzie
Mănăstirea Cisterciană Cârța - Istoricul așezământului
Spre deosebire de unele mănăstiri vechi din țara noastră, mănăstirea Cârța din Țara Făgărașului are anul înființării cât de cât cunoscut. Zic cât de cât din următoarea cauză: chiar dacă există date și documente, anul înființării este încă controversat, fiind mai sigur să spun perioada dintre anii 1202 și 1206 decât un an anume. Este sigur în schimb faptul că mănăstirea a dispărut la data de 24 februarie 1474 când , regele Matia Corvin desființează mănăstirea cisterciană Cârța. Bunurile acesteia au fost transferate în totalitate Bisericii Prepoziturii din Sibiu.
Putem spune că cistercienii nu au apărut din neant în Cârța. Aceștia aveau legătura cu relațiile avute de regii maghiari cu ordinul, în Ungaria înființându-se alte două mănăstiri cisterciene înainte de apariția celei de la Cârța (Igriș și Czikador). Se spune că primii călugări au venit în zona Cârța tocmai de la mănăstirea de la Igriș.
Primii ani sunt foarte prielnici pentru mănăstire. Papa Honorius menționează mănăstirea în 1225, regele Andrei al 2-lea oferă pamânt mănăstirii și există documente inclusiv la abația mamă a ordinului cistercian din Burgundia.
În timpul invaziei tătarilor mănăstirea are de suferit (ca toate lăcașele de cult). Spre deosebire de celelalte lăcașe aceasta este refăcută și își continuă viața.
În ceea ce privește motivul dispariției aici avem o multitudine de posibile evenimente care au dus la ordinul de desființare:
• Mănăstirea atrăgea în zonă trupele turcești pornite la jaf, locuitorii din zonă având de suferit
• Intrigi realizate de sibieni datorită concurenței avute cu mănăstirea în ceea ce privește comerțul
• O decădere a vieții spirituale ca urmare a creșterii calității vieții materiale. Mai pe românește călugării erau mai interesați de aur, mâncare și băutură decât de rugăciune.
Acum eu nu pot da un verdict anume asupra cauzei ci doar data desființării ei de către Matei Corvin – 24 februarie 1474.
Istoricul construcției
Ceea ce mi s-a părut interesat la această mănăstire ține de modul în care a fost construită inițial. Clădirile inițiale au fost realizate din materiale perisabile, în special lemn, așa cum era în obiceiul ordinului.
Ulterior a început construcția unei capele de piatră numită oratoriu. Fundațiile acesteia aveau dimensiuni reduse (8-10 m) și au fost descoperite în primăvara anului 1927, datorită unor cercetări arheologice, realizate de arheologul Victor Roth. Cercetările arheologice din anii 1983-1985 ne confirmă acest lucru.
Abia în anii '20 ai secolului al Xlll-lea a început construcția de piatră a mănăstirii, care s-a realizat în două faze principale de execuție. În prima fază, s-a trasat planul general împreună cu delimitarea curții interioare prin zidurile care atingeau o înălțime de 3-4m.
Aici trebuie să fac o remarcă. În prima etapă lucrările se realizau în general în stilul romanic. Datorită stilului de construcție, putem vedea înrudirea Mănăstirii Cârța cu Mănăstirea Walkenried din Saxonia Inferioară, dar și cu Mănăstirea Pannohalma din Ungaria.
Lucrările au încetat odată cu invazia mongolă din primăvara anului 1241 când biserica suferă daune.
Urmează a doua etapă a construcție. Lucrările sunt reluate în anul 1260, sub conducerea unui nou arhitect, care împreună cu echipa de pietrari, combină stilul gotic cu o structură eclectică. Prin anii 1300, biserica este terminată împreună cu aripa estică a mănăstirii Cârța, pe când lucrările de finisare a aripei sudice mai continuă încă două decenii. Turnul alipit fațadei a fost ridicat pe la jumătatea secolului al XV-lea, urmând ca mai târziu, acesta să fie transformat în clopotniță.
Astăzi, mănăstirea nu mai are toate clădirile și anexele, din păcate multe dintre ele s-au prăbușit și mai putem vedea doar câteva ziduri exterioare. În partea de sud, putem găsi o singură coloană romanică. Nava principală a rămas fără tavan, iar în locul ei acum, se află cimitirul în memoria soldaților germani din primul război mondial.
Ordinul Cistercian
Ordinul Cistercian (Ordo Cisterciensis în latină) este un ordin călugăresc catolic care are peste 3800 de călugări în întreaga lume în 170 de mănăstiri,
Călugării mănăstirii benedictiene din Cîteaux au fost cei care au pus bazele acestui ordin. Fiind sub conducerea abatelui Robert de Molesme, aceștia au decis ca din anul 1098 să respecte cu strictețe regula Sfântului Benedict, exact cum a fost scrisă în anul 540. Odată cu conducerea sfântului Bernard de Clairvaux, cisternicenii au început să fie din ce în ce mai răspândiți și în alte țări. Aceștia au reușit să răspândească stilul arhitectonic simplu și sobru inspirat din stilul romanic, care se poate deosebi de stilul grandioaselor mănăstiri benedictiene construite pe munți și dealuri.
Undeva spre finele secolului al Xlll-lea, a fost fondată de către mănăstirea cisterciană așezarea Cârța (vechea denumire fiind Cârța Săsească), și pe Valea Hartibaciului, localitatea Apoș. Sașii au fost cei care au populat aceste două localități. În secolul Xll, ei au fost cei care au răspuns chemării regelui ungar Geza al ll-lea, care a favorizat colonizarea germanilor în est.
Mănăstirea Cârța astăzi
Chiar și astăzi, Mănăstirea Cârța continuă să fie un loc de pelerinaj popular și spiritual pentru mulți, oferind oportunități pentru educație și rugăciune. Fiind restaurată recent, cei ce o vizitează, pot vedea și aprecia frumusețea arhitecturii și istoria acesteia.
Mănăstirile cisterciene existente și astăzi continuă să-și păstreze tradițiile și valorile spirituale. Acestea au în continuare frați sau surori care trăiesc viața monahală și respectă cu sfințenie regulile. Aceștia se concentrează pe rugăciune, meditație și lucrul manual.
La fel de bine este păstrat și stilul arhitectural tradițional care este caracterizat prin simplitate, eleganță și elemente naturale cum ar fi piatra și lemnul.
Nici educația nu este lăsată în urmă. Există programe de studiu în acest sens, inclusiv prin conferințe, retrageri sau programe de studiu.
Mănăstirea Cârța reprezintă o importantă moștenire culturală pentru România, fiind un loc valoros pentru a înțelege spiritualitatea culturii medievale. Vizitând mănăstirea, se poate observa și înțelege stilul de viață al cistecienilor și cum au fost influențate comunitățile și cultura odată cu trecerea secolelor.
Ce putem vizita la mănăstire și o mică legendă
Pai este destul de simplu:
Trecând acum la legende mi-am adus aminte că nu știu una, ci vreo două. Prima este legată de o competiție între călugări și diavol în a construi un lăcaș de "rugăciune". Diferența era modul de construire: biserica se ducea spre ceruri iar lucrarea diavolului se ducea spre pamânt. Cum necuratul își tot bagă coada și dărâma zidurile mănăstirii noaptea călugării au mers au mers cu o soluția drastică: au deviat Oltul peste locul unde constuia diavolul. Astfel acesta se zice că ia lăsat în pace. A doua legendă este legată de spiritele călugărilor care bântuie prin ruinele mănăstirii. Doar nu credeți că secvențele la filmul "The Nun" au fost filmate din senin aici.
Vizită/Opinie
Prima încercare de a vizita mănăstirea a fost sortită eșecului. Familia care are grijă și primește vizitatorii nu era în localitate și ne-a spus să revenim a doua zi dacă dorim să vizităm. A doua zi ne-a intâmpinat un domn care a mers cu noi, ne-a deschis biserica, ne-a dat explicații, ne-a rugat să nu facem ca majoritatea vizitatorilor și să respectăm mormintele din curte, să nu ne suim pe statui etc. Mie mi-a dat puțin cu eroare rugămintea - aș fi respectat acest lucru din bun simț + știu să citesc și eu afișul pus pe lanțul care împrejmuieșe cimitirul. După aceea m-am dumirit: se făcuse deja o potecă până la stauia lui Roland. Se pare că e destul de celebră .
Am intrat apoi în biserică: clădire sobră, specifică unui stil gotic timpuriu (am citit că ar putea fi de fapt este o combinație între stil gotic și romanic- dar cum nu mă prea pricep la stiluri de arhitectură nu pot să zic exact). În biserică, pe lângă orga obișnuită am văzut diverse simboluri și ni s-a explicat ce înseamnă cifrele trecute pe tăbliță.
Datorită modului în care erau puse ferestrele se creea un fenomen foarte interesant: altarul părea a fi punctul de lumină din întreaga biserică. Mă gândesc că în zilele însorite, ar fi ca și cum lumina divină coboară în biserică.
După ce am ieșit am dat ocol și am văzut ruinele de la chilii. Tot ansamblu oferă o senzație de sobrietate și seriozitate, ca și cum îți inpune involuntar să te concentrezi pe rugăciune și cumpătare. Înainte de a trece la muzeu pot spune că nu aș vrea să stau închis în biserică sau în zonă noaptea. Pur și simplu mintea mea ar si-ar imagina prea multe lucruri.
La muzeu am găsit unele exponate ce țin de folclorul din zonă și destul de multe informații despre cistercieni, mănăstire (planurile complexului, stilul folosit) dar și secțiune legate de diverse culte din Transilvania. Erau inclusiv informații despre viața țiganilor, a evreilor și a cavalerilor teutoni. Știu, este un amestec de date dar nu pot spune că nu au o anumită logică în spate.
Concluzie
De mânăstirea Snagov auzisem. Mi se formase în cap ideea că ar fi ceva extraordinar la această mânăstire. Poate că am rămas impresionat în copilărie, când am vizitat-o într-o excursie cu clasa.
Se va ridica obiectivul turistic la nivelul avut în imaginația mea? Să aflăm!