Vizită la mănăstirea rupestră Corbii de Piatră: legendele și frumusețea locului

Introducere

La această mănăstire voiam să ajung de mult timp. Nu pentru partea religioasă, poți să te rogi în orice biserică dacă vrei. În schimb vedeam poze destul de frumoase și niște date istorice la fel ciudate, ceea ce mi-a trezit curiozitatea. Oare ce am găsit acolo? Să aflăm!

Localizare și împrejurimi

Mănăstirea Corbii de Piatră se află în localitatea Jgeaburi - județul Argeș la aproximativ 50 km nord de Pitești și 170 km de București (în funcție de traseul pe care îl luați). Nu voi pune doar partea clasică de localizare pentru că în anul 2023 am descoperit că drumurile din Argeș (cel puțin din acea zonă) sunt făcute pentru mașini de teren. De ce spun asta? Pentru că eu stau într-o zonă deluroasă la fel ca cea din acea zonă (plină de alunecări de teren) dar nu am prin nici în cele mai urâte perioade drumuri atât de proaste. Gropile ca gropile că pe alea le poți ocoli, dar când pe tot drumul îți apare o "prăpastie" de parcă a fost un cutremur de 9 grade începi să te întrebi dacă nu s-a deschis un portal și ai ajuns în țările bananiene. Și nu înțeleg de unde lipsa asta de interes pentru că drumul pe care am mers este și drumul principal către Stâna lui Burnei (loc de unde se pleacă spre Moldoveanu). Ai un potențial turistic imens și tu faci tot ce e posibil ca oamenii să nu mai ajungă nicăieri. Aaaaaa...stai bănuiesc că suntem în Veneția sau Peru și vrei să limitezi traficul turiștilor din cauza efectelor negative pe care le au asupra comunității locale. Am înțeles - îmi cer scuze că nu m-am prins mai repede.

Informații utile

Adresa:

Program:

Parcare:

Pret:

Date de contact:

Stare drum:

De unde vine numele Corbii de Piatră?

Cea mai plauzibilă varianta ține de legenda care spune că în această zonă erau foarte mulți corbi care și-au făcut culcuș în stâncă. În același timp am găsit unele informații care spun că există destul de multe locuri care își trag denumirea de la această pasăre, deși personal nu prea am auzit multe exemple.

Istoricul mănăstirii Corbii de Piatră

Ca în majoritatea mănăstirilor vechi de la noi din țară și istoria acestei mănăstiri se îmbină cu partea legendară la început. Există unele opinii, bazare pe stilul și vechimea picturii din biserică, care spun că mănăstirea ar fi fost ctitorită de Basarab I. Unele persoane se duc și mai departe pe axa istorică spunând că aici a fost în vechime un altar de sacrificiu al dacilor care s-a transformat în primele secole după cucerirea romană într-o chilie ascunsă în care se rugau oamenii prigoniți. Ei bine ei se bazează și pe faptul că această mănăstire se aseamănă în interior cu bisericile rupestre din Cappadocia. Pentru mine acesta ar fi un argument în favoarea perioadei Basarab I sau cel puțin pentru perioada 1000-1300. Cel puțin în acea perioadă au fost ridicate mănăstirile rupestre din Cappadocia.

Să trecem puțin la ceva ce știm exact. Mănăstirea a fost înființată/reînființată la data de 23 iunie 1512 de către monahia (călugărița) Magdalina, cea care deținea pământurile în zonă și mătușa a domnitorului Neagoe Basarab. La început mănăstirea a fost de călugărițe, dar din cauza greutăților acestea au fost înlocuite cu călugări. Diaconul Paul de Alep vizitează în 1658 mănăstirea și spune că biserca este mică și frumoasă și că în biserică există urmele vechii zugrăveli.

O parte importantă din istoria bisericii se petrece în secolul XVIII. Această biserică devine p biserică de mir ca urmare a sosirii în zonă a unui important număr de refugiați veniți din Transilvania. Aceștia au fost nevoiți să plece din cauza politicii duse în acea provincie de austrieci (cu arderea de biserici, întemnițări, amenințări și alte lucruri de acest fel). Ei bine, în acel moment se fac unele modificări pentru ca în biserică să intre mai mulți oameni (voi vorbi pe larg la capitolul arhitectură). Modificări au continuat să se realizeze și în secolul XIX ca urmare a unor stricăciuni ce au avut loc la peretele vestic.

Alte lucruri care mai pot fi adăugate țin de crucea de piatră realizată în jurul anului 1700 si de paraclisul de lemn cu clopotniță construit în anul 1890.

Arhitectura bisericii

În afară de faptul evident că mănăstirea este de fapt o biserică rupestră există un alt lucru important de menționat: existența a doua altare care erau unite la același naos - lucru unic în România. Există o presupunere că cele 2 altare au fost făcute pentru a putea fi ținute atât slujbe ortodoxe cât și catolice. Nu sunt expert și nici măcar nu pot spune că am citit mare lucru despre asta dar vreau să prezint două puncte:

văd această posibilitate prin faptul că în perioada 1100-1300 a existat populație catolică în partea de sud a Carpaților (vezi Episcopia de Milcov);
nu prea văd posibil acest lucru din cauza picturii și arhitecturii grecești prezentă peste tot în biserică.

Dacă tot a venit vorba de pictură aceasta este într-o stare foarte ridicată de degradare. Cu toate acestea încă de mai disting diverse părți din pictura originală ca: Deisis, Bunavestire, Jertfa lui Avraam, Nașterea Domnului, Întâmpinarea Domnului, Învierea lui Lazăr, Botezul Domnului, Schimbarea la Față, Înălțarea Domnului, Arhanghelul Gavriil, Sfinți Militari, Iisus Emanuil.

Să revenim puțin la altare. Peretele dintre ele a fost spart în momentul în care au sosit în zona refugiații din Jina Sibiului și a fost construit o nouă catapeteasmă care a fost pictată prin anul 1814 de un anume Ștefan Zugravul. Tot pe atunci arhiereul Iosif de Sevasta mărește biserica prin adăugarea unui pronaos (5,5 m X 4,5 m) spărgând stânca cu dalta. În anul 1882 o parte din perete se dărâmă și sunt chemați niște meșteri italieni ca să îl refacă. Partea refăcută arată ca niște cărămizi imense sculptate în stâncă. Nu prea mai sunt multe de spus despre arhitectură decât niște controverse legate de anumite lucrări făcute cu scopul de a proteja pictura. Și chiar nu vreau să intru în așa ceva

Legende

Ohooo....și câte legende avem. Nici nu știu de unde aș putea să încep. Cred că o iau în ordine cronologică.

Legenda că pe vremea dacilor aici exista o piatră de sacrificiu. După câte îmi aduc aminte dacii nu erau mari fani ai sacrificiilor umane dar asta nu înseamnă că nu existau. Depinde de voi dacă credeți sau nu.
Mănăstirea corbii de piatra a fost sculptată de corbi sau de un gigant - nu știu ce aș mai putea adăuga aici.
Mănăstirea a fost prezentă încă din cele mai vechi timpuri la început fiind doar un mic loc de refugiu pentru creștinii prigoniți. Nu știu ce să zic dar dacă citiți despre grupul de biserici rupestre din Cappadocia veți vedea că acestea nu prea se pupă la nivel de epocă istorică cu ce avem noi aici, nici la motivația necesară. Nu zic că nu au fost creștini persecutați (la fel cum ulterior au persecutat la rândul lor) dar nu prea avem date din zona aceasta.
Din această zonă se trage se trage.
La intrare există un loc un Neagoe Basarab avea un tribunal în aer liber.
Din această zonă ar fi plecat tatăl lui Iancu de Hunedoara. Există și o legendă că Iancu se juca în curtea castelului din zonă cu un inel și un corb a venit și ia furat inelul. Tatăl a recuperat inelul și la dat înapoi copilului. Partea interesantă e că pe steagul lui Iancu de Hunedoara apare un corb cu un inel. De asemenea există numeroase dovezi, ca cel puțin unul din părinții lui Iancu era vlah sau cuman de la sud de Carpați. Problema e că restul legendei este o supoziție - nu se știe că a venit fix din acea zonă. Există o posibilitate - da, dar e destul de mică.
În zonă se spune că s-ar fi adunat rămășitele oștirii lui Mihai Viteazu după uciderea lui.

Cam atât - cred că sunt destul de multe legende pentru o bisericuță mică.

Hramul Bisericii

Eu am găsit informația că actualmente biserica are Hram triplu: Adormirea Maicii Domnului, Sf. Ap. Petru și Pavel, Sf. Vv. Neagoe Basarab. În paranteză fiind spus nu știam că Neagoe a fost canonizat dar asta nu contează. Există o controversă legată de celelalte două hramuri. La început biserica a avut un singur hram: Adormirea Maicii Domnului. În schimb, la un moment dat se schimbă data când în care se face slujba de hram în această biserică. Și după cum am citit există două teorii: prima este legată de Domnitorul Neagoe Basarab și de dorința acestuia să se facă o slujbă de pomenire de Sfinții Petru și Pavel. Și de aici se crede că s-a mutat și data slujbei de hram. A doua teorie vine din momentul venirii refugiaților din Transilvania, moment în care aceștia ar fi venit și cu hramul bisericii pe care o aveau acolo și l-a schimbat pe cel de aici. Care o fi adevărul nu știu.

Căsuța Albastră de lângă mănăstirea Corbii de Piatră

Imediat după intrarea la mănăstire. mergând pe stradă veți vedea pe partea stângă o căsuță tradițională colorată în albastru. Nu spun prea des dar peisajul e mirific - cel puțin pentru mine: o căsuță micuță cu un perete de stâncă uriaș în spatele casei, multă verdeață și ce e cel mai important o cascadă și un mic râu care trec prin curte. Știu că totul pare foarte frumos și o să vedeți și în poze lucrul acesta dar faptul că ai un râu prin curte nu e mereu benefic când e vorba de inundații.

Aici veți asculta povești, veți vedea costume tradiționale și vă veți juca cu propria imaginația încercând să găsiți diverse forma pe peretele de stânca. Dar mai multe lucruri povestesc la secțiunea de vizită.

Vizită/Opinie la mănăstirea rupestră Corbii de Piatră

După un drum infernal ajungem în sfârșit la mănăstire. Am ajuns destul de dimineață și bine am făcut pentru că imediat după noi au început să sosească autocare întregi cu turiști. Am intrat frumos în curtea bisericii, am văzut crucile din curte - unele dintre le cu semne destul de ciudate cum ar fi o floare de trandafir și ne-am îndreătat spre intrarea în biserica propriu-zisă. Acolo ne întâmpină un tânăr care începe să ne povestească pe scurt istoria mănăstirii, punem întrebări despre pictură care e foarte ștearsă, ni se arată cele două altare, peretele care s-a dărâmat și tot ce se poate povesti despre biserică. Ceea ce nu știam era legat de trapeza de la intrare. Aici se presupune că, în vechime, călugării de la mănăstire luau masa. Este și locul unde conform legendei era tribunalul voievodului Neagoe Basarab. Dacă vă uitați cu atenția deasupra sălii de mese vechi vedea niște găuri, unele mai mari altele mai mici. Cea mare ni s-a spus că era locul pe unde ieșea coșul de la cuptorul de pâine. În cazul celor mici arheologii presupun că în vechime acolo era o structură de lemn care forma un fel de acoperiș pentru a feri biserica și călugării de la intemperiile naturii.

Băiatul ne-a spus că dacă nu suntem grăbiți ar fi frumos să urcăm pe scări până sus la cruce. Acolo vom avea parte de o priveliște mult mai frumoasă. Și nu mințea. De sus poți vedea tot satul și o bună bucată din Subcarpați. Pentru coborâre, am decis să explorăm poteca de pe partea cealaltă a mănăstirii. Mergând prin vegetație trebuie să vă avertizez: băgați de seamă pe unde călcați dacă nu vreți să scăpați piciorul în zone abisale. Șansele sunt destul de mici dar există.

Această potecă ne aduce în fața celui de-al doilea obiectiv turistic din apropiere - Casa Albastră. Trăind în copilărie la țară, având ambii bunici la țară + un tată profesor de istorie cu înclinație spre tradiții și lucruri vechi știam unele lucruri despre o casă de genul: dușumea inexistentă, sobă veche, costume populare, covoare acoperind pereții casei, șosete tricotate, tot ceea ce se găsea în casele vechi din zonă. Doamna ne-a spus povestea casei, cum a trecut prin mai multe generații, ne-a povestit despre bunica ei și felul în care a copilărit în acea casă. Dar pentru mine, partea interesantă se găsește afară. Acolo poți intra în sfera imaginație pentru a descoperi diverse forme și desene pe stânca din apropiere. Doamne ne explica ce a considera ce se spune că ar fi desenat pe acolo. Eu în schimb cred că am mai găsit vreo două-trei variante la fiecare desen + unele desene pe care doamna le sărise. Parcă eram un copil într-o grădina de vis: cu cascadă, râu, iarbă verde și un loc unde imaginația poate să se manifeste în voie. Mai aveam puțin și luam o pătură din casă, o puneam acolo și exploram fiecare crăpătură din peretele ală. Nu o să spun ce am descoperit eu pentru că vreau ca fiecare să treacă prin această experiență.

După o scurtă tură pe sub cascadă ne-am întors să ne luăm rămas bun de la doamnă. Sper să revenim curând.

Galerie foto

Concluzie

Locul este ideal dacă dorești să afli povești, legende și dacă ai o imaginație bogată. Dacă vrei să te bazezi pe lumea fizică și date concrete s-ar putea să rămâi dezamăgit. Eu recomand că mănăstirea să fie vizitată dimineață pentru a evita aglomerația și pentru a putea vorbi cu persoanele de acolo în liniște si pace.

Categorii de articole de pe blog