Mănăstirea Săpânța-Peri - probabil cea mai înaltă biserică de lemn din lume 

Întâi voi începe cu un detaliu destul de important: mănăstirea Peri nu se afla aici. Ruinele acesteia se află în comuna Peri - astăzi având denumirea Hrușovo și se află în Ucraina. Hramul vechiului așezământ monahal era Sfântul Arhanghel Mihail.

Cum s-a ajuns la această situație. În perioada medievală Maramureșul nu se oprea la Tisa, el continuând în teritoriul Ucrainei.

Începuturile mănăstirii Peri sunt pierdute în negura timpului. Oricum am da nu prea există informații clare despre istoria vechii mănăstiri. Să explic de ce spun asta. Primul an care apare legat de această mănăstire este anul 1391. Ce s-a întâmplat atunci nu e chiar așa de clar. Avem următoarele ipoteze:

• au fost date bunuri, terenuri de către urmașii lui Dragoș și a fost construită o biserică de piatră;
• a fost dată o diplomă de patriarhul Antonie al IV-le al Constantinopolului prin care mănăstirea era ridicată la rangul de Stavropighie Patriarhala, cu drept de jurisdicție asupra bisericilor din opt ținuturi;
• mănăstirea a devenit sediul central al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului timp de peste 300 de ani (cu mici întreruperi).

Următoarea data pe care o putem lua în calcul este anul 1404, an în care se presupune că au intrat în posesiunea mănăstirii trei sate și o moară "în țara Câmpulungului pe apa Săpânței, unde se varsă Săpânța în Tisa". Din acest an mai există un document în slavonă aflat în Arhivele Naționale din Ungaria.

Mergând pe firul istoric dăm peste o altă etapă controversată din istoria vechii mănăstiri. Mănăstirea Peri a fost distrusă în următorul fel (aveți de unde alege):

• în anul 1703, în timpul revoltei curuților condusă de Francisc Rakoczi al II-lea;
• de armata austriacă prin 1761;
• în anul 1783, în momentul în care au fost distruse majoritatea lăcașurilor ortodoxe din Transilvania.

Eu nu vă pot spune varianta corectă și nu am stat să caut exact această bucată. Așa că vă las pe voi să alegeți din listă.

Viața spirituală și culturală rămâne și ea controversată. Când am citit detaliile despre ce s-a întâmplat la vechea mănăstire aveam impresia că citeam o istorie amestecată între biserica de la Ieud și mănăstirea Bârsana.

În timpul în care aceasta a fost sediul central al Episcopiei Ortodoxe Române, aici au fost traduse mai multe scrieri în limba română: „Psaltirea”, „Evanghelia”, „Legenda duminicii”, „Codicele Voroțean” și „Faptele Apostolilor. Dacă nu ați citit, unele opere apar în codicele de la Ieud (a se citi articolul despre biserica de la Ieud Deal). Acum ce să înțeleg de aici: o parte din textele de la Ieud au fost scrise la Peri și au fost ascunse pentru a scăpa distrugerii? Este o variantă. Trebuie să caut să văd dacă scrie ceva în materialele despre codice (nu am citit toată cartea și nu știu când voi avea timp să o fac).

Asemănarea cu mănăstirea Bârsana vine de la faptul că și aici au fost pregătiți meșteri, preoți și alte fețe bisericești care vor duce mai departe credința ortodoxă în Maramureș. E cam același text și aceeași idee (nu zic că nu ar putea să fie adevărat).

Dacă tot a venit vorba de persoane importante ar trebui să menționez două nume: egumenul Phomie și Iosif Stoica care va fi canonizat cu numele de Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș, prăznuit de biserica la 24 aprilie. Se spune că în timpul lui Iosif Stoica la mănăstirea Peri a fost prezentă o tipografie.

În concluzie biserica este una impresionantă, cu mult spațiu și nu este atât de vizitată ca celebra mănăstire de la Bârsana. Din întâmplare, la această mănăstire am mai trăit o experiență de viață frumoasă. Dacă mergeți la Cimitirul Vesel nu trebuie să ratați această mănăstire. Este altceva.