Mausoleul de la Mateiaș/Mausoleul Eroilor căzuți în Primul Război Mondial

Știu că mulți nu vor ține minte date și nume. Ceea ce am scris anterior este doar pentru a aduce la cunoștință fapte din Primul Război Mondial – așa cum Mausoleul vrea să omagieze luptători români căzuți în luptele de la Mateiaș.

După război au existat mai multe inițiative locale prin care se dorea construirea unui Mausoleu care să cinstească eroismul ostașilor români. În acest scop, s-a constituit un comitet de acțiune din foști combatanți din timpul războiului dar și personalități locale. S-a hotărât să se construiască un mausoleu pe terenul din punctul Mateiaș.

Planurile au fost realizate de către arhitecții D. Ionescu-Berechet și State Baloșin, iar în urma licitației lucrarea a fost câștigată de frații De Nicolo, constructori italieni stabiliți la Câmpulung Muscel.

Fac o mică paranteză acum. Dacă mergeți prin țară, o să aveți surpriza să aflati că multe clădiri, cruci sau edificii construite la sfârșitul secolului XIX și început de secol XX erau realizate de italieni care veniseră în România. E ceva asemănător cu ce se intâmplă acum cu emigrarea, dar în sens invers.

Trecem peste și revenim la mausoleu. Lucrările au fost realizate de militarii Regimentului 30 Dorobanți , dar și de voluntari din Câmpulung. Lucrările au fost întrerupte pentru o perioadă de timp din cauza crizei, fiind finalizate în 1935.

Pictura inițială a fost realizată de Olga Greceanu. Ulterior, pictura va fi înlocuită de mozaicul de Murano, realizat de elevi și profesori ai Institutului de Arte Plastice din București.

În timp, ca urmare a infiltrării apei dar și din cauza cutremurelor din 1940 și 1977 obiectivul s-a deteriorat (inclusiv pictura). S-a decis realizarea unui amplu proces de consolidare, renovare și extindere a mausoleului realizat între anii 1978-1984 sub îndrumarea inginerului Mircea Spirea și a arhitecților Gabriela Vasilescu și Valeriu Manu. Fondurile au venit din premiile obținute de Organizația de partid a județului Argeș pentru obținerea timp de 4 ani consecutiv a locului I pe țară în domeniul agriculturii.

În cadrul acestor lucrări au fost construite și încăperile în care se află astăzi expoziția dar și basorelieful. Acesta are o lungime de 16 m și o înălțime de 3,5 m fiind realizat din calcar de Albești, deasupra fiind așezată o cupă în care arde/ar trebui să ardă o flacară veșnică(personal nu am observat focul dar poate era o flacară mică).

La cele 2 extremități sunt scrise următoarele cuvinte:

• în partea dreaptă: ” Ne plecăm cu venerație în fața sacrificiului suprem al bravilor eroi ai neamului, apărători demni și viteji ai ființei noastre naționale, iar la chemarea patriei vom ști să ne jertfim și noi pentru păstrarea independenței și suveranității României!„
• în partea stângă: „Pentru onoarea patriei și a drapelului, pentru făurirea unității României, noi am apărat cu bărbăție și credință în victorie, până la suprema jertfă, pamîntul sfînt al țării, lăsîndu-va vouă, generațiilor viitoare, o națiune liberă și independentă.”

O altă mică paranteză. Calcarul de Albești a fost pentru România o resursă foarte importantă.

Putem aminti și alte clădiri care au folosit calcar de Albești: Banca Națională a României, Palatul Cotroceni, Palatul Știrbei, Universitatea din București, Castelul Peleș, Arcul de Trumf, Palatul Parlamentului, Casa Scânteii, Palatul Regal, Palatul Telefoanelor, Cazinoul Constanța, Podul Prieteniei de la Giurgiu.

Mai trebuie să vorbim despre criptă/cripte și turnul cu foișor.

În ceea ce privește cripta am găsit anumite informații contradictorii. Majoritatea articolelor de pe net spun că aici sunt înmormântati aproximativ 2300 de ostași români care au murit în luptele din zonă. În schimb, într-o filmare, ghidul de la muzeu spune că în osuarul principal sunt rămășițele a 416 ostași necunoscuți în cripta principală și 31 de soldați și ofițeri cunoscuți în criptele individuale. Osemintele au fost exhumate din cimitirele din zonă sau luate direct de pe câmpul de luptă. Totodată, pe listele aflate pe pereți, sunt scrise numele a 1900 de soldați și ofițeri cunoscuți. Spusele ghidului sunt confirmate și de afișe puse în cadrul expoziției….dar na…e ușor să scrii chestii fără să verifici informația. Uneori fac și eu asta, de ce să mă dau rotund, dar nu la nivelul la care se practică la ora actuală.

Mai spunem un lucru despre foișor și trecem la vizita propriu-zisă. Turnul și foișorul au forma unei cruci militare, lucru care nu este vizibil la o primă privire. Alt lucru care nu se observă la o primă privire este cupola sub formă de cască militară.

E păcat să vizitezi un monument doar pentru a bifa faptul că ai trecut pe acolo și să nu îți faci timp pentru a observa aceste detalii care schimbă gândirea pe care o ai despre arhitectura unui obiectiv turistic. Să trecem la vizită.