Mausoleul de la Mateiaș/Mausoleul Eroilor căzuți în Primul Război Mondial

Mausoleul de la Mateiaș 1

Mausoleul de la Mateiaș/Mausoleul Eroilor căzuți în Primul Război Mondial

Introducere

După cum ziceam în articolul de la mănăstirea Cetățuia, ne aflăm într-o scurtă vacanță pe plaiuri muscelene. Următorul obiectiv de pe listă era Mausoleul de la Mateiaș din comuna Valea Mare – Pravăț de lângă Câmpulung. Pentru cei care doresc să citească doar despre mausoleu – vedeți cuprinsul – eu am luat-o mai pe ocolite ca să zic așa.

Date utile

Localizare: Drumul European E574 (DN73) la 11 km de Câmpulung spre Brașov;

Preț: 6 lei;

Elevi, studenți, pensionari: 3 lei;

Program: 09:00- 19:00 – vara; 9:00 – 17:00 – iarna;

Parcare:Da.

Cuprins

Primul Război Mondial/ Luptele de pe culoarul Rucăr-Bran și muntele Mateiaș

Înainte de a prezenta obiectivul cred că este necesar să facem o paranteză istorică. România a intrat în război pe 27 august 1916 de partea Antantei. Principalul obiectiv era unirea cu Transilvania, în acest scop fiind pus în aplicare planul militar „Ipoteza Z”, prin care se declanșa ofensiva în Transilvania, iar la Dunăre urma să fim în defensivă.

Numai că unii generali mai „geniali” au hotărât să facă niște puncte fortificate de gen capete de pod cum ar fi Turtucaia și Silistra. În timp ce armata română era victorioasă în Transilvania la Turtucaia atacă bulgarii ajutați de nemți. Ne luăm bătaie scurt și la obiect din cauza faptului că am luptat cu spatele la zid (Dunăre) și din cauza că unor ofițeri de salon.

Pierderea de la Turtucaia nu a fost una decisivă. Decisive pentru dezastrul ce urma să se întâmple au fost acțiunile ulterioare ale generalilor dar și mentalitatea de atunci. Pe scurt – Turtucaia nu era un punct strategic – de acolo neputând să mergi nicaieri. Însă ideea că am pierdut un petec de pământ era atât de înjositoare încât trebuia să se facă o acțiune pentru recuperarea lui.

În felul acesta noi cedăm inițiativa și superioritatea numerică din Transilvania pentru a realiza debarcarea de la Flămânda (pe malul Dunării). În timp ce noi plimbam trupe de colo-colo pentru câteva petece de pământ, inamicul se organizează în Transilvania, realizează concentrarea de forțe necesare și trece la contraatac.

Acum trebuie iar să mutăm trupe de pe frontul din sud spre nord pentru a opri înaintarea inamicului. Și în felul acesta ajungem la momentul în care se desfășoară luptele de la culoarul Rucăr-Bran și muntele Mateiaș.

În timpul retragerii din Transilvania, unități ale armatei s-au retras și prin culoarul Rucăr-Bran, fiind întărite cu divizia 22 infanterie la Fundata unde au început operațiunile defensive. Din păcate, în armata Austro-Ungară existau trupe special antrenate pentru a face față bătăliilor de pe munți. Printre acestea se număra și brigada a 8-a alpină austro-ungară. Aceasta, deplasându-se prin munți ajunge la Podul Dâmboviței și comuna Rucăr, amenințând cu încercuirea trupele române aflate la Fundata. Românii se retrag pe poziții noi, pe dealurile/muntele de la Mateiaș. Între timp, în ajutorul trupelor române vine și divizia 12 infanterie.

Întreaga bătălie s-a desfășurat între 8 octombrie și 23 noiembrie 1916, timp în care trupele austro-ungare și germane nu au reușit să pătrundă în zona subcarpatică. După data de 23 noiembrie Armata Română se retrage deoarece frontul a fost rupt în zona defileului Jiului.

Unitățile Combatante

Avem 4 mari unități combatante făcând parte din 2 armate:

Armata 9 germană – Corpul de Rezervă:

  • Divizia 76 infanterie germană;
  • Brigada 8 Munte austro-ungară;

Armata 2 română:

  • Divizia 22 Infanterie – a fost desființată în decembrie 1916;
  • Divizia 12 Infanterie – a participat la acțiuni militare pe toată perioada războiului.

Trebuie să fac mențiunea  – cele 2 mari unități române mai sunt cunoscute ca și grupul Nămăiești.

Comandanți

Să trecem la comandanți. Din partea armatei germane avem următoarele nume:

Armata 9 – General de infanterie Erich von Falkenhayn – fostul șef de Stat Major al Armatei Germane și fost Ministru de Război;

Corpul I Rezervă – General Locotenent Curt von Morgen;

Divizia 76 Infanterie – General maior Hugo Elstermann von Elster;

Brigada 8 munte – Colonel Roth.

Din partea armatei române avem:

Comandant Armata 2 – General de Divizie Alexandru Averescu;

Comandant al Grupului Nămăiești – General de divizie Dumitru Cotescu;

Divizia 12 Infanterie – General de brigadă Traian Găiseanu;

Divizia 22 Infanterie – General de brigadă Aristide Razu.

Mausoleul de la Mateiaș - construcția

Știu că mulți nu vor ține minte date și nume. Ceea ce am scris anterior este doar pentru a aduce la cunoștință fapte din Primul Război Mondial – așa cum Mausoleul vrea să omagieze luptători români căzuți în luptele de la Mateiaș.

După război au existat mai multe inițiative locale prin care se dorea construirea unui Mausoleu care să cinstească eroismul ostașilor români. În acest scop,  s-a constituit un comitet de acțiune din foști combatanți din timpul războiului dar și personalități locale. S-a hotărât să se construiască un mausoleu pe terenul din punctul Mateiaș.

Planurile au fost realizate de către arhitecții D. Ionescu-Berechet și State Baloșin, iar în urma licitației lucrarea a fost câștigată de frații De Nicolo, constructori italieni stabiliți la Câmpulung Muscel. 

Fac o mică paranteză acum. Dacă mergeți prin țară, o să aveți surpriza să aflati că multe clădiri, cruci sau edificii construite la sfârșitul secolului XIX și început de secol XX  erau realizate de italieni care veniseră în România. E ceva asemănător cu ce se intâmplă acum cu emigrarea, dar în sens invers.

Trecem peste și revenim la mausoleu. Lucrările au fost realizate de militarii Regimentului 30 Dorobanți , dar și de voluntari din Câmpulung. Lucrările au fost întrerupte pentru o perioadă de timp din cauza crizei, fiind finalizate în 1935.

Pictura inițială a fost realizată de Olga Greceanu. Ulterior, pictura va fi înlocuită de mozaicul de Murano, realizat de elevi și profesori ai Institutului de Arte Plastice din București.

În timp, ca urmare a infiltrării apei dar și din cauza cutremurelor din 1940 și 1977 obiectivul s-a deteriorat (inclusiv pictura). S-a decis realizarea unui amplu proces de consolidare, renovare și extindere a mausoleului realizat între anii 1978-1984 sub îndrumarea inginerului Mircea Spirea și a arhitecților Gabriela Vasilescu și Valeriu Manu. Fondurile au venit din premiile obținute de Organizația de partid a județului Argeș pentru obținerea timp de 4 ani consecutiv a locului I pe țară în domeniul agriculturii.

În cadrul acestor lucrări au fost construite și încăperile în care se află astăzi expoziția dar și basorelieful. Acesta are o lungime de 16 m și o înălțime de 3,5 m fiind realizat din calcar de Albești, deasupra fiind așezată o cupă în care arde/ar trebui să ardă o flacară veșnică(personal nu am observat focul dar poate era o flacară mică).

La cele 2 extremități sunt scrise următoarele cuvinte:

  • în partea dreaptă: ” Ne plecăm cu venerație în fața sacrificiului suprem al bravilor eroi ai neamului, apărători demni și viteji ai ființei noastre naționale, iar la chemarea patriei vom ști să ne jertfim și noi pentru păstrarea independenței și suveranității României!
  • în partea stângă: „Pentru onoarea patriei și a drapelului, pentru făurirea unității României, noi am apărat cu bărbăție și credință în victorie, până la suprema jertfă, pamîntul sfînt al țării, lăsîndu-va vouă, generațiilor viitoare, o națiune liberă și independentă.”

O altă mică paranteză. Calcarul de Albești a fost pentru România o resursă foarte importantă.

Putem aminti și alte clădiri care au folosit calcar de Albești: Banca Națională a României, Palatul Cotroceni, Palatul Știrbei, Universitatea din București, Castelul Peleș, Arcul de Trumf, Palatul Parlamentului, Casa Scânteii, Palatul Regal, Palatul Telefoanelor, Cazinoul Constanța, Podul Prieteniei de la Giurgiu.

Mai trebuie să vorbim despre criptă/cripte și turnul cu foișor.

În ceea ce privește cripta am găsit anumite informații contradictorii. Majoritatea articolelor de pe net spun că aici sunt înmormântati aproximativ 2300 de ostași români care au murit în luptele din zonă. În schimb, într-o filmare, ghidul de la muzeu spune că în osuarul principal sunt rămășițele a 416 ostași necunoscuți în cripta principală și 31 de soldați și ofițeri cunoscuți în criptele individuale. Osemintele au fost exhumate din cimitirele din zonă sau luate direct de pe câmpul de luptă. Totodată, pe listele aflate pe pereți, sunt scrise numele a 1900 de soldați și ofițeri cunoscuți. Spusele ghidului sunt confirmate și de afișe puse în cadrul expoziției….dar na…e ușor să scrii chestii fără să verifici informația. Uneori fac și eu asta, de ce să mă dau rotund, dar nu la nivelul la care se practică la ora actuală.

Mai spunem un lucru despre foișor și trecem la vizita propriu-zisă. Turnul și foișorul au forma unei cruci militare, lucru care nu este vizibil la o primă privire. Alt lucru care nu se observă la o primă privire este cupola sub formă de cască militară.

E păcat să vizitezi un monument doar pentru a bifa faptul că ai trecut pe acolo și să nu îți faci timp pentru a observa aceste detalii care schimbă gândirea pe care o ai despre arhitectura unui obiectiv turistic. Să trecem la vizită.

Mausoleul de la Mateiaș 2
Mausoleul de la Mateiaș 3
Mausoleul de la Mateiaș 4

Vizită/Opinie

Vizita a fost realizată în vara anului 2021. De fapt au fost mai multe vizite de-a lungul timpului, o să o povestesc pe cea mai recentă dintre ele.

Ajungem, parcare mare, spațioasă și câteva mașini. În partea dreaptă găsiți niște magazine cu diverse prostioare sau produse tradiționale. Primul lucru pe care îl observi e dimensiunea – de la depărtare pare masiv. Dar nu vă speriați, nu sunt chiar atât de multe scări, iar vizita decurge destul de rapid. 

Intrăm prima oară la expoziția muzeală în care sunt prezentate luptele din zonă, diverse obiecte din război gen proiectile, fragmente de ziare, hărți, uniforme, cărți. Când eram mic, am rămas impresionat de harta cu lumini prin care erau prezentate luptele din zonă. Acum, la cum a evoluat tehnologia, cred că merită si ea un upgrade. Urmează sala în care se prezintă un spectacol de sunete și lumini prin care se simulează luptele care au avut loc în aceste locuri.

Mergem spre basorelief, turn și criptă. Basorelieful este impresionant. Dar ceea ce m-a impresionat mai mult au fost cuvintele scrise la cele 2 capete, citatele spuse mai sus.

Intrăm și coborâm în criptă, unde puteți vedea oseminte ale luptătorilor români căzuți pe aceste meleaguri. Mai precis puteți vedea cranii și oase aflate în una din cripte. Ceea ce am mai admirat este  mozaicul de Murano. 

Sfaturi:

1. Peisaje impresionante sunt și pe cealaltă parte a mausoleului.

2. Mi-a plăcut brânza și șunca luate de la magazinele din parcare. Puteți gusta înainte de a cumpăra produsul.

Concluzii

Vizita la acest obiectiv nu durează foarte mult. Poate fi impresionant pentru copii, în special dacă sunt prezentate povești cu lupte. Aveți grijă la simulare ….de fapt nu…la ce filmulețe și jocuri sunt pe calculator la ora actuală, acea simulare va fi un pistol cu apă pentru ei. Dacă sunteți prin zonă, merită să opriți pentru câteva minute la mausoleu.

Alte articole prezente pe site
Mausoleul de la Mateiaș 5
Mănăstirea Cetățuia
Mausoleul de la Mateiaș 6
Casa memorială George Topîrceanu - Nămăești