Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței

Închisoarea de la Sighet a fost construită în anul 1897. Au fost construite mai multe închisori în Transilvania pentru aniversarea "primului mileniu maghiar". Foarte interesant acest cadou făcut Transilvaniei cu ocazia acestei aniversări.

Toată lumea se concentrează pe evenimentele petrecute după anul 1950 când au fost aduși la închisoare demnitarii condamnați de comuniști. Eu aș vrea să descriu puțin și ce s-a întâmplat la închisoare înainte de acest episod.

Primul eveniment important este condamnarea la moarte a unui evreu pentru presupusa implicare în jefuirea unui poștalion (este interesant faptul că cel care a realizat jaful și a omorât oameni a scăpat viu).

A urmat un proces de răsunet în care un grup de oameni a fost judecat pentru că au trecut de la greco-catolicism la ortodoxism. Unii au luat câțiva ani de închisoare plus plata unor sume de bani. Printre aceștia se numără și un viitor egumen care va fi canonizat, devenind Sfântul Cuvios Alexei Carpatinul (sfânt în biserica ucraineană). Vă dați seama ce îndurau oamenii, fiind închiși pentru că pur și simplu treceau la altă religie.

Un alt lot care a trecut prin închisoarea din Sighetu Marmației a fost dat de soldați ai Legiunii Poloneze, cei care vor ajuta la înființarea armatei de eliberare poloneze.

Urmează episodul cu incendiul de la Borșa, moment în care se realizează un proces foarte mare. Incendiul a distrus peste 130 de clădiri din Borșa (majoritatea evreiești). În prima etapă au fost acuzați membrii ai mișcării legionare, însă spre final, medicul evreu din localitate a recunoscut că incendiul a plecat de la casa lui dintr-o neglijență.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial aici sunt închiși și omorâți numeroși oameni, fiind acuzați de conspirații împotriva ocupației maghiare. Un singur episod mai spun înainte să trecem la perioada comunistă: aici au fost închiși cei care s-au împotrivit în 1945 alipirii Maramureșului la Ucraina.

După 1947 aici încep să fie închiși localnici care se împotrivesc regimului comunist (țărani, politicieni, studenți). Urmează un alt lot deportat aici, cel al demnitarilor din întreaga țară, cât și lotul episcopilor și preoților catolici și greco-catolici. În 1955 sunt eliberați prizonierii politici, iar închisoarea este desființată în 1977, devenind fabrică, apoi depozit, ulterior ajungând în ruină.

Ruinele închisorii au fost luate de Fundația Academia Civică, scopul fiind transformarea clădirii în muzeu. Ana Blandiana a propus acest proiect să fie sub egida Consiliului Europei. După mai multe vizite acesta intră sub egida Consiliului Europei, fiind nominalizat de acesta ca printre primele trei locuri de cultivare a memoriei europene, alături de Memorialul de la Auschwitz și Memorialul Păcii din Normandia.

Lucrările de reabilitare ale închisorii au durat până în anul 2000, iar camerele au fost aranjate de-a lungul timpului, ultima fiind dată în folosință în 2015.

Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului (CISAC), înființat în 1993 și condus de Romulus Rusan, a fost cel care a adunat materialele necesare pentru amenajarea acestui muzeu.