Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței
O vizită care trebuie citită
Introducere
Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței este principalul obiectiv turistic pe care doream să îl vizităm în Sighetu Marmației. Nu eram eu prea încântat să petrec prea mult timp într-o fostă închisoare dar am zis că trebuie să văd despre ce e vorba.
După o scurtă plimbare prin oraș, am alocat 2-3 ore pentru vizitarea obiectivului turistic. Să vedem ce am aflat!
Informații utile
Adresa: Strada Corneliu Coposu 4, Sighetu Marmației 435500;
Program: iarnă: 09:30–16:30 Luni închis;
Parcare: nu;
Preț: Elevi, studenţi: 4 lei
Pensionari: 5 Lei
Adulţi: 15 Lei
Taxă de fotografiere: 5 Lei
Taxă de filmare: 15 Lei
Gratuit:
Foştii deţinuţi şi deportați politici
Persoane cu dizabilități
Ziarişti
Date de contact: 0040262316848;
E-mail: muzeu@memorialsighet.ro;
Istoric al închisorii de la Sighetu Marmației și al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței
Istoria închisorii Sighet
Închisoarea de la Sighet a fost construită în anul 1897. Au fost construite mai multe închisori în Transilvania pentru aniversarea "primului mileniu maghiar". Foarte interesant acest cadou făcut Transilvaniei cu ocazia acestei aniversări.
Toată lumea se concentrează pe evenimentele petrecute după anul 1950 când au fost aduși la închisoare demnitarii condamnați de comuniști. Eu aș vrea să descriu puțin și ce s-a întâmplat la închisoare înainte de acest episod.
Primul eveniment important este condamnarea la moarte a unui evreu pentru presupusa implicare în jefuirea unui poștalion (este interesant faptul că cel care a realizat jaful și a omorât oameni a scăpat viu).
A urmat un proces de răsunet în care un grup de oameni a fost judecat pentru că au trecut de la greco-catolicism la ortodoxism. Unii au luat câțiva ani de închisoare plus plata unor sume de bani. Printre aceștia se numără și un viitor egumen care va fi canonizat, devenind Sfântul Cuvios Alexei Carpatinul (sfânt în biserica ucraineană). Vă dați seama ce îndurau oamenii, fiind închiși pentru că pur și simplu treceau la altă religie.
Un alt lot care a trecut prin închisoarea din Sighetu Marmației a fost dat de soldați ai Legiunii Poloneze, cei care vor ajuta la înființarea armatei de eliberare poloneze.
Urmează episodul cu incendiul de la Borșa, moment în care se realizează un proces foarte mare. Incendiul a distrus peste 130 de clădiri din Borșa (majoritatea evreiești). În prima etapă au fost acuzați membrii ai mișcării legionare, însă spre final, medicul evreu din localitate a recunoscut că incendiul a plecat de la casa lui dintr-o neglijență.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial aici sunt închiși și omorâți numeroși oameni, fiind acuzați de conspirații împotriva ocupației maghiare. Un singur episod mai spun înainte să trecem la perioada comunistă: aici au fost închiși cei care s-au împotrivit în 1945 alipirii Maramureșului la Ucraina.
După 1947 aici încep să fie închiși localnici care se împotrivesc regimului comunist (țărani, politicieni, studenți). Urmează un alt lot deportat aici, cel al demnitarilor din întreaga țară, cât și lotul episcopilor și preoților catolici și greco-catolici. În 1955 sunt eliberați prizonierii politici, iar închisoarea este desființată în 1977, devenind fabrică, apoi depozit, ulterior ajungând în ruină.
Istoria Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței
Ruinele închisorii au fost luate de Fundația Academia Civică, scopul fiind transformarea clădirii în muzeu. Ana Blandiana a propus acest proiect să fie sub egida Consiliului Europei. După mai multe vizite acesta intră sub egida Consiliului Europei, fiind nominalizat de acesta ca printre primele trei locuri de cultivare a memoriei europene, alături de Memorialul de la Auschwitz și Memorialul Păcii din Normandia.
Lucrările de reabilitare ale închisorii au durat până în anul 2000, iar camerele au fost aranjate de-a lungul timpului, ultima fiind dată în folosință în 2015.
Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului (CISAC), înființat în 1993 și condus de Romulus Rusan, a fost cel care a adunat materialele necesare pentru amenajarea acestui muzeu.
Camere - Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței
Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței este împărțit în 3 etaje, la fiecare etaj fiind amenajate mai multe celule.
Parter
Dacă veți vizita muzeul veți ști că nu am cum să acopăr toate încăperile și informațiile prezentate acolo. De aceea voi face un mic rezumat și voi spune ideea principală a fiecărui etaj.
La parter avem anii de început ai comunismului și ororile care s-au petrecut atunci. Printre camerele care se numără în această etapă sunt: Generația Unirii Exterminată în Gulag, Alegerile din 1946, România închisorilor, Distrugerea partidelor politice, Represiunea împotriva Bisericii, Colectivizarea. Rezistenţă şi represiune, Comunism versus monarhie, Comunizarea Armatei, Poliţiei, Justiţiei. După cum se poate observa au fost afectate persoane din toate zonele societății.
O altă idee abordată aici este evoluția comunismului în Europa dar și evoluția comunismului în anumite provincii istorice din spațiul locuit de români.
O cameră importantă este celula în care a murit Iuliu Maniu în 1953.
Etajul 1
Urmează alte etape de distrugere a elitelor țării. Aici sunt abordate comunizarea învățământului și a academiei, represiuni împotriva scriitorilor, sala demnitarilor și prigoana artiștilor.
O altă temă abordată este deportarea și persecutarea celor care se opuneau regimului. Aici intră camerele cu represiunile etnice, deportarea în Bărăgan, rezistența în munți și fenomenul Pitești.
Există și alte celule care nu intră într-o categorie mare cum ar fi articolul 209 sau femei în închisoare
Etajul 2
Acest etaj este dedicat în special mișcărilor de revoltă și protest împotriva regimului comunist, atât din România cât și din afara țării. Sunt prezentate revoltele din Berlin, Ungaria, Praga dar și greva din Valea Jiului sau mișcarea muncitorească de la Brașov.
În rest sunt prezentate diverse personalități (Iuliu Maniu, Corneliu Coposu sau Gheorghe I. Brătianu).
În total se pot vizita peste 80 de săli.
Exterior
În curtea închisorii se află grupul statuar realizat de Aurel Vlad - Cortegiul Sacrificaților. Zidul curții este acoperit cu plăci pe care se află numele a aproape 8000 de morți din închisorile și lagărele comuniste.
Vizită și opinie
După cum am precizat, am alocat aproximativ 2 ore pentru această vizită. Vă spun de la început că nu este timp suficient. Pentru a parcurge și a citi toate informațiile prezentate în acest muzeu este necesară 1 zi. Ceea ce într-un fel este bine (se vede că oamenii au încercat să prezinte toate situațiile) dar într-un fel este greșit.
Îmi argumentez opinia prin propria experiență trăită. După aproximativ 2 ore în care am vizitat majoritatea celulelor amenajate (mai mult în trecere), creierul a refuzat să mai proceseze informații. Pur și simplu a intervenit plictiseală și nu mai doream să cunosc nimic. Camerele de la etaj le-am parcurs fără să mai citesc ceva, pur și simplu treceam și mă uitam ce e pe acolo.
Muzeul ar trebui să ofere puțină interactivitate pentru cantitatea imensă de informații pe care o prezintă. Mi s-a părut că acest memorial este mai mult o carte, nu un muzeu. Sunt foarte multe informații scrise sau fotografiate care sunt pur și simplu puse pe un perete și trebuie să fie citite.
Acum trecem la partea de opinie.
Nu poți nega importanța cunoașterii acestor fapte odioase la adresa unor oameni. Orice om ar trebui să condamne astfel de fapte și să le țină minte pentru a nu mai da șansa repetării unui astfel de comportament.
În același timp, în România este un pic cam multă ipocrizie. Așa cum a fost realizat acest muzeu, în același mod ar trebui promovate și alte evenimente tragice în care românii au avut de suferit. O să enumăr câteva evenimente din același secol:
- răscoala țărănească din 1907 în care au fost puse tunurile pe țărani pentru că cereau să nu mai fie exploatați (guvern liberal contra țărani);
- deținuții politici din perioada interbelică (guvern democratic contra extremiști);
- masacrele realizate de autoritățile horthyste în regiunea Transilvania de Nord și Maramureș (extremiști contra români și evrei);
- pogromurile și deportările evreilor din perioada celui de-al Doilea Război Mondial (extremiști și Antonescu contra evrei);
- bombardamentele aliate din cel de-al Doilea Război Mondial (aliați contra români).
La toate acestea se adaugă deportările și crimele din perioada comunistă.
După cum se poate observa există numeroase episoade tragice de-a lungul istoriei. Aș vrea să știu de ce nu sunt promovate cu aceeași intensitate. Dacă ascundem o parte din istorie și promovăm o altă parte nu suntem mai buni decât cei pe care îi acuzăm că au făcut același lucru.
Pentru a înțelege mai bine cum se face istoria trebuie să luăm în considerare următoarele lucruri:
- Istoria e făcută de învingători;
- Trebuie să nu ascundem faptele care nu ne convin;
- Discuția se face în momentul în care ai auzit ambele variante;
- Trebuie să înțelegem că istoria e subiectivă.
Dacă nu facem asta nu o să înțelegem cum S.U.A au invadat o țară pentru petrol căutând arme de distrugere în masă sau de ce Rusia a invadat alta pentru "spațiu vital". Nu mai scriu o concluzie, vă las să vă gândiți la ce am scris.