Muzeul Locomotivelor cu abur Reșița

Reșița nu apare în istorie decât târziu. Prima mențiune, sub forma de Reszinitza apare într-un catastif cu biruri din 1673 (catastif de origine turcească). Prin 1757, în amonte de localitatea Reșița Română sunt aduse familii oltene pentru exploatarea cărbunelui. Acesta era folosit la uzinele din Bocșa care erau funcționau încă din anul 1719.

Cea mai importantă dată din istoria localității este cea de 3 iulie 1771. Ghiciți ce s-a întâmplat atunci? O să vă spun – au fost puse în funcțiune primele 2 furnale de la Reșița.

Alte lucruri ce merită menționate:

• din punctul meu de vedere, la nivel de istorie, trebuie menționat Combinatul Siderurgic și Uzina Constructoare de Mașini (UCM) Reșița.
• turism – aș vrea să vizitez Muzeul de Istorie al Banatului Montan – nu am avut ocazia când am fost prin oraș.

Da – e o prezentare succintă a unei localități dar sunt foarte multe de spus în domeniul locomotivelor – așa că mă voi opri aici cu informațiile despre Reșița. 

Dacă un oraș ar merita un muzeu al locomotivelor cu abur atunci Reșița ar trebui să fie cap de listă. După câte am citit, datorită succesului avut în fabricația locomotivelor la Reșița și la uzina Malaxa din București, România nu a mai importat locomotive după anul 1930.

Înainte de a descrie muzeul și ce se găsește acolo ar trebui spus câteva cuvinte despre fabrica de locomotive.

Nu o să spun prea multe despre uzină. Uzina Constructoare de Mașini Reșița este urmașa uzinei/furnalelor deschise în 1771.

Până în anul 1962 are un istoric comun cu Combinatul Siderurgic de la Reșița. De-a lungul istoriei sale, compania a produs o mare varietate de produse: locomotive cu aburi, motoare și generatoare electrice, macarale, utilaje petroliere, armament, compresoare de aer, turbine cu abur, reactoare, motoare diesel, turbine hidraulice, poduri metalice și echipament metalurgic.

Primele încercări pentru construirea de locomotive au fost în anul 1872. Începuturile au fost destul de dificile: până în 1898 au fost realizate 9 locomotive folosite în traficul intern al fabricii.

Un pas important este făcut în 1920 când C.F.R se obliga prin lege să cumpere minim 60 locomotive pe an. Ca urmare a acestei legi începe construirea unei noi fabrici de locomotive care va fi gata în 1922. Ca o paranteză – asta mi se pare o idee interesantă pentru dezvoltarea țării. Da, știu – corupție, contracte supradimensionate, e piață liberă etc. Dar în urma acestei politici s-a construit o fabrică care a rezistat până în zilele noastre.

Nu o să vă plictisesc cu date de producție, mecanisme și alte lucruri din această categorie; pentru asta vă voi lăsa un link la sfârșitul articolului.

Ce e important de spus:

• în aproximativ 40 de ani au fost produse 1452 locomotive noi;
• 271 locomotive cu abur au mers la export;
• 224 locomotive au fost exportate în URSS.

Muzeul locomotivelor cu abur este amplasat în aer liber și poate fi vizitat pe tot parcursul anului.

El a fost inaugurat în 1972, la 100 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur la Reșița. Colecția reșițeană cuprinde 16 locomotive cu abur, cea mai importantă fiind RESICZA – construită în 1872.

Muzeul a trecut prin mai multe campanii de restaurare a locomotivelor, ultima fiind realizată în 2018.

Un lucru foarte interesant – fiecare locomotivă este clasată în patrimoniul cultural național mobil la categoria „Tezaur”.

Acum să trecem la colecția de locomotive.

Am ajuns în Reșița pe la prânz. Prima impresie asupra orașului: oraș aflat într-o vale, înconjurat de verdeață – pe scurt mi-a plăcut.

Am mers la masă – deși era pe vreme de pandemie – am găsit cu greu un loc de parcare. Problema asta o văd cam prin toate orașele prin care trec și nu știu cum ar putea fi rezolvată pe termen scurt.

După masă am mers la singurul obiectiv avut în plan în Reșița – Muzeul de Locomotive.

Se ajunge destul de ușor la muzeu. Acolo am găsit o parcare destul de încăpătoare unde am putut să lăsăm mașina.

Nu prea sunt eu mare pasionat de locomotive, dar muzeul mi-a placut. Este destul de bine întreținut, fiecare locomotivă are plăcuța cu informații, curățenie – chiar îți face plăcere să mergi prin el.

Cele 2 locomotive – RESICZA și Principesa Elena sunt puse în centrul expoziției – la loc de cinste.

Ce m-a deranjat puțin este faptul că anumiți copaci nu prea erau toaletați și nu prea exista un gard care să delimiteze incinta. Știu că sunt destul de pretențios – dar cel puțin la copaci nu prea costă o avere să ai grijă de ei.

Pe scurt – mi-a plăcut muzeul. Este un obiectiv foarte interesant – mai ales dacă ești pasionat de astfel de lucruri. Personal m-am simțit ca într-un joc unde piticii pot vedea locomotivele preferate.

Verdict- merită văzut acest obiectiv.