Muzeul Locomotivelor cu abur Reșița
Introducere
La Reșița am fost doar în trecere. Principalul obiectiv urmărit a fost Muzeul Locomotivelor cu Abur din localitate. Am călătorit destul de mult cu trenul. Când eram mic, în vacanța de vară, obișnuiam să număr vagoanele de tren stând cocoțat pe un deal – dar nu am cine știe ce cunoștințe despre locomotive, în special cele cu abur. Am zis să fac o încercare – poate voi rămâne impresionat.
Cuprins
Cuprins
- 1.Introducere
- 2. Informații utile
- 3. Reșița
- 4. Locomotivele cu abur - o scurtă istorie
- 5. Muzeul Locomotivelor cu Abur din Reșița
- 6. Fabrica de locomotive (UCM Reșița)
- 7.Scurtă istorie a Muzeului Locomotivelor cu Abur din Reșița
- 8. Colecția Muzeului
- 9. Vizita/Opinie
- 10. Galerie foto
- 11. Concluzii
- 12. Alte articole despre obiective turistice in zona
Informații utile
Program: non-stop;
Adresa: Calea Timișoarei 4l, Reșița 320232 (Parc Muzeul CFR – zona Triaj Reșița);
Intrare: Gratis;
Parcare: da;
Alte taxe: nu.
Reșița
Reșița nu apare în istorie decât târziu. Prima mențiune, sub forma de Reszinitza apare într-un catastif cu biruri din 1673 (catastif de origine turcească). Prin 1757, în amonte de localitatea Reșița Română sunt aduse familii oltene pentru exploatarea cărbunelui. Acesta era folosit la uzinele din Bocșa care erau funcționau încă din anul 1719.
Cea mai importantă dată din istoria localității este cea de 3 iulie 1771. Ghiciți ce s-a întâmplat atunci? O să vă spun – au fost puse în funcțiune primele 2 furnale de la Reșița.
Alte lucruri ce merită menționate:
- din punctul meu de vedere, la nivel de istorie, trebuie menționat Combinatul Siderurgic și Uzina Constructoare de Mașini (UCM) Reșița.
- turism – aș vrea să vizitez Muzeul de Istorie al Banatului Montan – nu am avut ocazia când am fost prin oraș.
Da – e o prezentare succintă a unei localități dar sunt foarte multe de spus în domeniul locomotivelor – așa că mă voi opri aici cu informațiile despre Reșița.
Locomotivele cu abur - o scurtă istorie
Când am zis că vreau să vorbesc despre locomotivele cu abur nu știam că voi găsi atât de multe informații. La sfârșitul articolului voi lasă câteva linkuri pentru persoanele care doresc să afle mai multe lucruri despre modalitatea de funcționare, randament, frânare, performanțe etc. Și acum să descoperim locomotiva cu abur.
Cel mai simplu mod de a descrie mecanismul de funcționare al unei locomotive cu abur se poate rezuma în următoarele cuvinte: un cazan încălzit prin arderea de combustibil fosil (în general cărbune) produce abur care se duce spre un piston. Prin presiunea exercitată se pune în mișcare pistonul, care mișcă biela, care la rândul ei mișcă roțile. Astfel sunt explicate 2 lucruri pe care le observați destul de ușor la locomotivele cu abur: cutia de cărbune din spate și coșul de fum al locomotivei.
Pentru cei interesați o să enumăr anumite componente: cazanul, cilindrii, transmisia, pompele de abur și injectoarele, motorul auxiliar, sistemul de cuplare, faruri, clopoțeii și fluierele de abur.
Un element foarte important al locomotivei este reprezentat de echipaj. În principal existau 2 persoane: mecanicul – responsabil cu mersul locomotivei și fochistul – responsabil cu menținea focului, monitorizarea apei și presiunii în cazan.
Să vedem ce lucruri interesante mai găsim despre locomotive…. Încărcarea se făcea la început cu ajutorul fochistului. În momentul în care locomotivele au ajuns la o dimensiune foarte mare fochistul nu mai făcea față. Vă întrebați cam cât cărbune trebuia să încarce? Nu mai puțin de 22 tone de cărbune, în fiecare oră. Cam atât mânca o locomotivă în perioadă de glorie (cele mai mari locomotive). Și să nu uit de apa consumată – nu mai puțin de 50 tone dacă se dorea să se mențină viteza maximă.
În momentul în care nu exista apă se putea face plinul direct din râu. Așa se procedează pe unele rute pe care mai circulă mocănițele.
Acum să trecem la viteză. Știm cu toții ritmul de melc care alunecă după ploaie a majorității trenurilor din România. Ei bine să vă zic care era viteza maximă pe care o atingea o locomotivă cu abur: 200 de km/oră. Da, știu, o nimica toată.
De ce s-a abandonat locomotiva cu abur pentru cele diesel sau electrice? Pe scurt – din cauza eficienței – cele diesel fiind mult mai rentabile.
Și acum să trecem în sfârșit la muzeu.
Muzeul Locomotivelor cu Abur din Reșița
Dacă un oraș ar merita un muzeu al locomotivelor cu abur atunci Reșița ar trebui să fie cap de listă. După câte am citit, datorită succesului avut în fabricația locomotivelor la Reșița și la uzina Malaxa din București, România nu a mai importat locomotive după anul 1930.
Înainte de a descrie muzeul și ce se găsește acolo ar trebui spus câteva cuvinte despre fabrica de locomotive.
Fabrica de locomotive (UCM Reșița)
Nu o să spun prea multe despre uzină. Uzina Constructoare de Mașini Reșița este urmașa uzinei/furnalelor deschise în 1771.
Până în anul 1962 are un istoric comun cu Combinatul Siderurgic de la Reșița. De-a lungul istoriei sale, compania a produs o mare varietate de produse: locomotive cu aburi, motoare și generatoare electrice, macarale, utilaje petroliere, armament, compresoare de aer, turbine cu abur, reactoare, motoare diesel, turbine hidraulice, poduri metalice și echipament metalurgic.
Primele încercări pentru construirea de locomotive au fost în anul 1872. Începuturile au fost destul de dificile: până în 1898 au fost realizate 9 locomotive folosite în traficul intern al fabricii.
Un pas important este făcut în 1920 când C.F.R se obliga prin lege să cumpere minim 60 locomotive pe an. Ca urmare a acestei legi începe construirea unei noi fabrici de locomotive care va fi gata în 1922. Ca o paranteză – asta mi se pare o idee interesantă pentru dezvoltarea țării. Da, știu – corupție, contracte supradimensionate, e piață liberă etc. Dar în urma acestei politici s-a construit o fabrică care a rezistat până în zilele noastre.
Nu o să vă plictisesc cu date de producție, mecanisme și alte lucruri din această categorie; pentru asta vă voi lăsa un link la sfârșitul articolului.
Ce e important de spus:
- în aproximativ 40 de ani au fost produse 1452 locomotive noi;
- 271 locomotive cu abur au mers la export;
- 224 locomotive au fost exportate în URSS.
Scurtă istorie a Muzeului Locomotivelor cu Abur din Reșița
Muzeul locomotivelor cu abur este amplasat în aer liber și poate fi vizitat pe tot parcursul anului.
El a fost inaugurat în 1972, la 100 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur la Reșița. Colecția reșițeană cuprinde 16 locomotive cu abur, cea mai importantă fiind RESICZA – construită în 1872.
Muzeul a trecut prin mai multe campanii de restaurare a locomotivelor, ultima fiind realizată în 2018.
Un lucru foarte interesant – fiecare locomotivă este clasată în patrimoniul cultural național mobil la categoria „Tezaur”.
Acum să trecem la colecția de locomotive.
Colecția Muzeului
Resicza
Principala atracție a muzeului este locomotiva cu abur RESICZA-2. Aceasta este prima locomotivă fabricată în sud-estul Europei, la Reșița, în 1872.
Vă întrebați de ce poartă numărul 2. Explicația este destul de simplă: este numărul de circulație dat locomotivei. Prima locomotivă pusă în circulație a fost SZEKUL. Aceasta a fost fabricată în Viena și a ajuns până la Reșița pe Dunăre (până la Baziaș), pe cale ferată (până la Oravița) și pe o platformă trasă de boi (până la Reșița).
RESICZA a funcționat până în anul 1937. Dispare din peisaj timp de 20 de ani. Este regăsită la Câmpia Turzii și este pusă în expoziție încă de la începutul Muzeului.
Există anumite controverse legate de această locomotivă – inscripțiile sunt din 2012 – când a fost regăsită aceasta purta doar o placă cu numărul 1. Vă las pe voi să debordați în teorii (ale conspirației).
Principesa Elena
Se pare că locomotivele din acest muzeu au o afinitate pentru numărul 2.
Principesa Elena este a 2-a locomotivă cu abur construită în România Mare. Prima locomotivă a fost Principele Carol (a fost casată în 1970).
Principesa Elena a avut inițial numărul de circulație 15 și a fost dezvoltată de proiectanții Fabricii de Locomotive a Uzinelor de Fier și Domeniile Reșița (U.D.R.) S.A..
Alte locomotive cu abur
Pe lângă cele 2 locomotive amintite mai găsim 14 alte locotomotive de diferite dimensiuni. Deja textul e destul de lung – vă voi lăsa aici linkul către siteul oficial al Muzeului unde o să găsiți detalii despre fiecare locomotivă.
Vizita/Opinie
Am ajuns în Reșița pe la prânz. Prima impresie asupra orașului: oraș aflat într-o vale, înconjurat de verdeață – pe scurt mi-a plăcut.
Am mers la masă – deși era pe vreme de pandemie – am găsit cu greu un loc de parcare. Problema asta o văd cam prin toate orașele prin care trec și nu știu cum ar putea fi rezolvată pe termen scurt.
După masă am mers la singurul obiectiv avut în plan în Reșița – Muzeul de Locomotive.
Se ajunge destul de ușor la muzeu. Acolo am găsit o parcare destul de încăpătoare unde am putut să lăsăm mașina.
Nu prea sunt eu mare pasionat de locomotive, dar muzeul mi-a placut. Este destul de bine întreținut, fiecare locomotivă are plăcuța cu informații, curățenie – chiar îți face plăcere să mergi prin el.
Cele 2 locomotive – RESICZA și Principesa Elena sunt puse în centrul expoziției – la loc de cinste.
Ce m-a deranjat puțin este faptul că anumiți copaci nu prea erau toaletați și nu prea exista un gard care să delimiteze incinta. Știu că sunt destul de pretențios – dar cel puțin la copaci nu prea costă o avere să ai grijă de ei.
Galerie foto
Resicza - este prima locomotivă cu abur fabricată pe actualul teritoriu al României (la Resita) Locomotiva principesa Elena aflata in muzeul locomotivelor cu abur de la Resita
Concluzii
Pe scurt – mi-a plăcut muzeul. Este un obiectiv foarte interesant – mai ales dacă ești pasionat de astfel de lucruri. Personal m-am simțit ca într-un joc unde piticii pot vedea locomotivele preferate.
Verdict- merită văzut acest obiectiv.