Parcul Copou din Iași - o plimbare liniștită de seară

Introducere

Dacă ești în vizită prin Iași nu poți să ocolești Parcukl Copou. Fie că vrei să vezi Teiul lui Eminescu, Obeliscul cu Lei sau doar să te plimbi prin parc pentru relaxare, acest obiectiv turistic trebuie să fie pe listă oricărui vizitator. Acum să vedem ce am putut descoperi despre acest parc.

3.1 Ctitoria
3.2 Evolutia în timp
3.3 Construcția cetății până la forma actuală
3.4 Armamentul Cetății Făgărașului
3.5 Opinia vizitatorilor ( de-a lungul timpului)

4.Personalități
- 4.1 Stefan Mailat
- 4.2 Mihail Apaffi I
5. Cetatea principeselor
7. Legende
8.Muzeul Ţării Făgăraşului "Valer Literat"
8. Vizită/Opinie
9. Galerie foto
10. Alte obiective turistice in zona
11. Concluzie

Informații utile

Adresa: Strada Mănăstirea Vlad Ţepeş, Siliștea Snagovului 077117

Program:iarnă: 8:00- 17:30, în timpul verii: 7:30- 21:30 – bănuiesc că există un program flexibil.

Parcare: nu

Pret: gratis

Date de contact: +40724768949

Animale de companie: nu

Stare drum: bună

Istorie - Cum a apărut și evoluat Parcul Copou din Iași

Dacă citești istoria parcului o să îți dai seama că se aseamănă destul de mult cu istoria poporului român, sau mai exact cu comportamentul oamenilor din această țară. Nu o să fac o istorie completă a parcului, o să spun evenimentele care mi s-au părut interesante. Pentru număr de copaci și alte date puteți să verificați alte surse.

Primele planuri de a amenaja un parc în acea locație datează din anii 1833-1834, dar hotărârea oficială este luată de către domnitorul Mihail Strurza care observă că zona este frecventată de locuitorii Iașiului în lipsa unei alternative viabile de relaxare. Tot în această perioadă începe construcția monumentului Obeliscul cu Lei.

Acum urmează o parte interesantă. Se negociază cu biserica catolică donarea unui teren în această zonă. Biserica acceptă și donează o suprapfață pe care ar trebui să se amenajeze grădini, alei etc. Autoritățile locale consideră că suprafața este prea mică și extind planurile de amenajare și asupra suprafețelor adiacente. Numai că acele locuri aveau proprietari și administrația locală se vede obligată să cumpere terenul în urma unui proces pe care l-a pierdut.

După ce au cumpărat și alte parcele suprafața totală a terenului pe care trebuia să se amenajeze parcul a ajuns la aproximativ 19 hectare.

Un parc așa mare necesită implicarea unui număr foarte mare de oameni pentru a amanaja locația. De fapt, doar întreținerea necesită timp și bani mulți. Administrația a contractat un antrepenor pentru a avea grijă de lucrări. Acesta, într-o specifică mentaltiate românească, în 4 ani face următoarele lucrări: 1 fântână jumătate (o fântână terminată și una începută), jumătate de gard și plantează jumatate din copacii care trebuiau plantați. Apoi renunță la contract.

Acum să trecem la povestea gardului. Pe lângă faptul că acesta a necesitat mult timp să fie terminat, de-a lungul timpului a avut de surferit ca urmare a unor binevoitori care îl lasau fără uluci. Printre binevoitori se numără atât sătenii din comunele învecinate dar și soldații care aveau cazarma în apropiere. Hai că la țarani înțeleg ce făceau cu lemnul dar soldații ce aveau cu gardul? Oare aveau comandanții nevoie de scânduri ca să îî bată peste mâini când nu erau cuminți?!

Un lucru interesant pe care l-am citit este faptul că în acest parc nu aveai voie să fumezi. E un lucru remarcabil pentru o perioadă în care vedeai cam pe toată lumea cu pipa sau țigara în gură.

În secolul XIX și început de secol XX, parcul este amenajat de mai multe ori. Sunt extinse aleile, sunt plantați diverși arbori (ulm, cireș, paltin, carpen, alun, corn, stejari, fagi, soci, sângeri, jugaștri, lemn câinesc, vișini, meri, peri etc.) plus numeroase flori (diverse tipuri de trandafiri, lilieci, gherghine, garoafe turcești) și se realizează și o seră pentru protejarea exemplarelor valoroase.

Tot în această perioadă fanfara militară are program muzical în parc la care veneau numeroși oameni (la un moment dat există o plângere cu privire la numărul mare de oameni care vine în parc și distruge vegetația).

Alte elemente pentru recreere prezente în acea perioadă în Grădina Copou la care oamenii aveau acces: diverse carusele, bufeturi cu răcoritoare și chioșcuri.

În perioada comunistă parcul și-a redus dimensiunea la aproximativ 10 hectare.

Monumente și obiective turistice din parc

Și am ajuns la obiectivele turistice din parc. Nu vă așteptați la cine știe ce minunății, majoritatea fiind statui sau alte lucruri de acest fel. În schimb pot spune că aproape toate au legătură cu un personaj celebru de care ar fi trebuit să auziți. Să o luăm pe rând.

Obeliscul cu Lei din Iași

Există o parte cunoscută și o parte controversată pentru acest personaj.

Să luăm întâi partea cunoscută. Decebal a fost ultimul rege al Daciei. În perioada lui regatul Daciei era mai restrâns ca întindere față de cel de pe vremea lui Burebista, dar era mai bine organizat și centralizat.

Decebal a purtat mai multe războaie cu romanii. Cele mai importante sunt cele din 101-102, 105-106. Ca urmare a acestor războaie Decebal este înfrânt și o mare parte a regatului Dacia este transformată în provincie romană.

Partea mai puțin cunoscută este dată de începutul domniei și de sfârșitul domniei. Începutul domniei este învăluit în mister: în principiu acesta i-a locul lui Duras în timpul războiului cu romanii din anii 85-89.

Aici există un mic mister. În funcție de surse Decebal este numit Diurpaneus. Se pare că acesta este numele corect (deși există surse care acordă acest nume lui Duras), Decebal fiind un supranume acordat lui Diurpaneus după prima victorie asupra romanilor.

În ceea ce privește sfârșitul domniei există și aici anumite teorii. Teoria principală este acela că Decebal s-a sinucis pentru a nu cădea pe mână romanilor. Mai există 2 teorii conform cărora Decebal a fost ucis în luptă sau a fost ucis după ce a implorat milă.

Astea ar fi informațiile principale cu privire la Decebal.

Teiul lui Eminescu

Acest tei este unul din cei mai vechi arbori din Parc și din România. Se vehiculează două vârste (458 ani sau 540 ani). Se povestește că acest tei a fost remarcat și de Gheorghe Asachi în momentul în care a început să proiecteze parcul. Deși nu prea intra în planurile realizate pentru parc a decis să îl păstreze datorită frumuseții lui.

Tot la nivel de istorie se spune că la umbra copacului, în momentul în care era în Iași, îl puteai vedea pe Eminescu care fie compunea o poezie, fie se odihnea sau stătea alături de Veronica Micle. După ce poetul a plecat la București, ieșenii iau dat denumirea de Teiul lui Eminescu.

În ultima sută de ani teiul a avut o viață destul de zbuciumată. Prima dată teiul a avut de suferit în 1950, când o furtună a fost distrus parțial. După 3 ani este tratat și se aplică o plombă de nisip, var și ciment în locul unde se formase o scorbură.

Al doilea tratament are loc în 1990 când se descoperă că teiul supraviețuiește printr-un fenomen destul de rar: crengile au făcut rădăcini adventive prin trunghiul copacului și au înlocuit partea putredă formată în interior.

Ultimul tratament se realizează în 2014 când teiul este tratat pentru diverse boli specifice iar solul din jurul teiului este mineralizat pentru ca acesta să nu mai sufere de anemie.

Busturi personalități culturale

În partea centrală a parcului, trecând de obelisc și de tei găsim o mulțime de statui (busturi) ale unor personalități culturale din perioada Junimea (de aceea această alee mai poartă și denumirea de aleea Junimii). Avem următoarele busturi: bustul lui Mihai Eminescu, bustul lui Ion Creangă (ambele situate în oglindă, în interiorul piațetei), monumentul poetei Veronica Micle, bustul lui Costache Negruzzi, bustul lui Iacob Negruzzi, bustul lui Gheorghe Panaitescu-Bardasare, bustul lui Constantin Daniel Stahi, bustul lui Nicolae Gane și bustul lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea completate cu monumente dedicate lui George Topârceanu, Ion Luca Caragiale, Emanoil Panaiteanu-Bardasare, Octav Băncilă, Ciprian Porumbescu și Grigore Vieru

Muzeul Mihai Eminescu

De mânăstirea Snagov auzisem. Mi se formase în cap ideea că ar fi ceva extraordinar la această mânăstire. Poate că am rămas impresionat în copilărie, când am vizitat-o într-o excursie cu clasa.

Se va ridica obiectivul turistic la nivelul avut în imaginația mea? Să aflăm!

Flora și fauna grădinii Copou

Flora curpinde ornamente din flori de sezon, completate cu diverse specii de arbori. De exemplu, pe aleile centrale puteți observa aliniamente de chiparos californian si Thuja Gigantea în amestec cu tei argintii.

Spre bulevardul Carol I există un aliniament triplu de tisă care s-au adaptat foarte bine in etapul vegetației de stepă, prezent în zona orașului Iași. În aceeași categorie intră și mica pădure de molid din parc. Există un aliniament de salcâmi, mesteceni dar și exemplare de castani, salcâmi japonezi, tei, tuia sau arborele țarinei.

Dintre arborii notabili putem remarca teiul lui Eminescu, Teiul Haiducilor (430 ani), un arțar de 300 ani, frasini de peste 200 de ani și câțiva platani englezești.

În ceea ce privește fauna, majoritatea este formată din păsări ( vrăbii, pițigoi, ciori, mierla, porumbel sau graur) și câteva veverițe.

Vizită/Opinie

Am fost de multe ori în Iași. Din păcate, de cele mai multe ori, vizita mea în parc s-a desfășurat sub forma unei plimbări pe aleile din parc, fără a intra la muzeu.

Parcul este o oază de liniște în mijlocul orașului. Dacă ajungi în Iași toamna sau în zile în care nu prea se merită să ieși la plimbare vei găsi parcul aproape pustiu.

Principalele locuri pe unde am mers a fost Teiul lui Eminescu, obeliscul și aleile centrale.

Teiul nu mi s-a părut impresionant, chiar e micuț față de alți tei. Exte susținut de o centură metalică iar unele crengi sunt susținute de brațe metalice. Arată ca un mosuleț cu un cadru de mers.

În schimb, Obeliscu cu Lei este impresionant deși în opinia mea nu prea se integrează cu natura din parc.

Urmează mersul pe aleea unde am încercat să descopăr ce personalități există pe acolo. Una din plimbări a fost făcută noaptea, iar numele de pe statui nu prea se vedeau bine. A trebuit să mă apropii ca să îmi aduc aminte cine cum e.

La nivel de curățenie nu pot spune că am văzut foarte multe gunoaie în zonă.

Concluzii

În general parcul mi-a plăcut. E liniștit, destul de curat și cu alei largi. Dacă te-ai plictisit de vizitat muzee, malluri sau biserici poți să mergi în parc și să te relaxezi în natură.