Peștera Ialomiței (Peștera Ialomicioara) și mănăstirea Peștera Ialomiței

Introducere

Dacă tot am terminat traseul de pe Cheile Zănoagei mai devereme am zis să mergem puțin și pe la peștera Ialomiței. Eu am mers de mai multe ori dar existau persoane în grup care nu au călcat prin peșteră sau au fost când erau cu biberonul în gură. Zis și făcut – pe cai spre o nouă aventură!

Date utile

Localizare: Parcul Natural Bucegi, Aleea Peștera Ialomiței, Moroeni 137313

Preț:  10 lei ;

Copii, Elevi, studenți, pensionari: 5 lei;

Copiii sub 6 ani beneficiază de intrare gratuită. Copilul cu dizabilități precum și însoțitorul beneficiaza de gratuitate. Adultul cu dizabilitate gravă sau accentuată, precum și însoțitorul beneficiaza de gratuitate. Adultul cu dizabilitate medie sau ușoară beneficiază de bilete de intrare în aceleași condiții ca pentru elevi și studenți. Elevii, studenții (cursuri de zi) vor dovedi calitatea cu un act (carnet, legitimatie) vizat la zi. Pensionarii vor prezenta cuponul de pensie.

Program vară (1 mai – 30 septembrie): 09:00 – 18:00;

Program iarnă (1 octombrie-30 aprilie): 09:00 – 16:00;

Parcare: da;

Temperatura medie în peșteră: 4-6 grade;

Umiditate: 85%- 100%;

Durată vizită: 1 oră – 1 oră și 30 min

Contact: +40753022125

Luați hanorace  pe voi vara pentru a nu avea probleme cu diferența de temperatură.

Facebook:  Pagina de facebook Peștera Ialomiței

Intrare manastirea Pestera Ialomitei

Cuprins

Localizare și drumul până la Peștera Ialomiței

Înainte de a vorbi despre peșteră, trebuie să fac o scurtă descriere a drumului. 

Mașina proprie

Se merge pe Transbucegi până la cabana Dichiu. De acolo o luați înainte spre Padina și Peștera Ialomiței. Se ajunge la o bifurcație cu un drum neasfaltat care vine de la Moroeni.

Înainte de a continua trebuie să fac o paranteză. La întoarcere am zis să încerc acest drum (voiam să ies mai repede pe drumul de Târgoviște). Nu faceți greșeala  mea. Chiar dacă nu este asfaltat, drumul este relativ bun până la Sanatoriu de la Moroeni și până se dă de asfalt. După aceea am zis că ar fi indicat să iau mașina pe umeri și să merg cu ea în spate. Nu de alta dar nu poți avea o viteză mai mare, iar în acest fel îți protejezi și mașina de craterele de pe drum. Dacă ai ghinionul să mergi cu o mașină cu garda joasă îți garantez că o vei lăsa la una din denivelările de pe drum.

Gata paranteza. Drumul se continuă până la o nouă bifurcație la Barajul Bolboci.

  • Spre stânga drumul duce la cabana Bolboci, iar de acolo, pe un drum neasfaltat, iese lângă platoul de la Padina. Tot pe aici se trece printr-o mare parte din Cheile Tătarului. Drumul este relativ bun dar eu l-as ocoli dacă am mașina cu garda joasă.
  • Spre dreapta este drumul asfaltat spre Peștera Ialomiței. Este un drum de o bandă jumătate pe majoritatea lungimii lui. În multe locuri trebuie să te bagi puțin pe porțiunea neasfaltată pentru a putea trece 2 mașini, una pe lângă cealaltă. La urcarea din apropierea lacului – aveți grijă – sunt niște gropi foarte mari (anul 2021). Printr-un miracol le-am ocolit cu bine. Nu faceți raliu – sunt porțiuni de drum unde nu veți avea vizibilitate bună. Spre sfârșit, aproape de locul de întâlnire cu drumul neasfaltat, veți da pe partea stângă de Turbăria Lăptici (Rezervație naturală de tip botanic). 

Cele două drumuri se unesc și ajungem pe platoul de la Padina. Pentru parcare am optat pentru varianta – drum neasfaltat înainte – parcare. Mai există variamta drum asfaltat – dreapta și parcare în apropiere la Hotel Peștera.

După ce se parchează mașina (dacă ai optat pentru varianta off-road) ai iar 2 opțiuni: perpedes sau cu trăsura pentru 10 lei/persoană.

Am ales varianta perpedes și am început să urcăm ușor spre peșteră.

Pe partea stângă, pentru cei dornici de o drumeție mai deosebită se poate merge pe Valea Horoabelor. Atenție – traseul nu este marcat!

Telecabina

O altă variantă pentru a ajunge la Peștera Ialomiței este telecabina. Eu o să vă las link către site-ul unde găsiți informații cu privire la programul telecabinei și prețurile aferente și alte informații . În anul 2021 eu nu aș da 250 de persoană dus-întors Bușteni – Peștera. Mi se enorm de mult.

Link site: https://www.teleferic.ro/

Jeep (excursii plătite)

Am încercat această variantă iarna, în momentul în care zăpada avea 2 m și nu doream să mă aventurez pe munte cu mașina. Pentru mine a fost o variantă bună în acel moment, cam la același preț cu telecabina (în acel moment). Acum nu mai știu prețurile dar cred că le găsiți ușor pe internet dacă optați pentru această variantă.

Pentru orice variantă punctul final e cam același: mănăstirea Peștera Ialomiței și Peștera Ialomiței.

 

Mănăstirea Peștera Ialomiței - istoric și artă

Prima oară se observă mănăstirea de la intrarea din peșteră. Mănăstirea Peștera Ialomiței este o mănăstire de călugări aflată la 1600 la altitudine și poartă hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Ctitorul mănăstirii ar fi Mihnea cel Rău. Acesta a fost fiul lui Vlad Țepeș și a domnit pentru o scurtă perioadă în Țara Românească. A fost alungat de boieri cu ajutorul turcilor și s-a ascuns în această grotă pentru a scăpa de urmăritori. Se pare că nici el nu a învățat lecția pe care a primit-o tatăl său. De fapt, replica venită în cap în momentul în care scriam rândurile astea a fost spusă  de Ștefan Sileanu în filmul „Vlad Țepeș” – ” iar boierii….”.

Biserica de lemn construită aici nu a avut o viață liniștită. A ars de aproximativ 3 ori: prin 1818. prin 1940 și prin 1961. 

Prima oară schitul a fost refăcut la un an distanță în 1819. A 2-a oară a fot reconstruită între 1940-1942 de către Ieromonahul Mihail Bădilă. Ultimul incendiu izbucnește în 1961 și arde schitul din temelii. Acesta este refăcut în 1993, sfințirea bisericii fiind realizat în 1996.  S-a ridicat o nouă stăreţie, o nouă biserică şi un Centru Cultural-Misionar – în cadrul căruia se organizează diferite manifestări spirituale, arhondaricul, s-a reabilitat vechea stăreţie, a fost construită Casa Sf. Voievod Neagoe Basarab, s-a realizat gardul împrejmuitor. Astăzi, mănăstirea dispune de trei biserici: una de zid, în gura peşterii, şi două de lemn în incinta mănăstirii.

Mai există un schit în zonă construit în anul 1901 de mai mulți ctitori (printre care și  Ieromonahul Ieronim), fiind sfințit în 1911.  Acesta se află la 300 m depărtare de gura peșterii.

 Ce mai avem de spus despre mănăstire…..a da..niște întâmplări ciudate.

De exemplu în zonă a fost în secolul XIX un călugăr care a stat cu un urs în mănăstire, unii oameni interpretând acest fapt ca și cum ursul a slujit călugărul. Așa pot spune că și urșii care veneau să facă masaj pe vremuri slujeau servitorii cu care erau..dar na …extraordinar. 

Apoi mai sunt câteva întâmplări din viața duhovnicului Mihail Bădilă. De exemplu în 1938 a auzit o voce care îi poruncea să se ducă la pustnicul din poiana Obârșiei. Nu se știa de nici un pustnic acolo, dar au mers. Au găsit un bătrân care murise de curând și pe care l-au coborât de pe munte și l-au îngropat. O altă poveste este cea legată de bolovanul care a căzut peste chilia unde stătea starețul dar s-a oprit în pod, deasupra capului. Se spune că starețul si-a prevăzut inclusiv ziua morții.

Cam atât despre mănăstirea Peștera Ialomiței – să trecem la peștera propriu-zisă.

Biserica Pestera Ialomitei

Peștera Ialomiței - descriere și vizită

Date Generale Peștera Ialomiței

Peștera Ialomiței se află în localitatea Moroeni, pe versanul drept al Cheilor Ialomiței, la o altitudine de 1560 m. Ea s-a format pe calcarele jurasice ale Muntelui Bătrâna și a primit numele de la râul Ialomița care izvorăște din circul glaciar Obârșia Ialomiței.

Se desfășoară pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 1128 m, din care 450 m sunt accesibili turiștilor, până în punctul numit „la Altar” . Diferență de nivel este de aproximativ  60 m.

Temperatura în peșteră oscilează între 4 și 6 grade iar umiditatea este foarte ridicată, între 85% și 100%

Deschiderea (intrarea) se prezintă sub forma unei semielipse cu o înălțime de 20 m și o lățime de 16 m.

Peștera Ialomiței este menționată pentru prima dată de Johann Kleinkauf în 1793 într-o revistă publicată la Sibiu. Primul plan în detaliu a fost realizat în 1953 de către o echipă condusă de Mihai Şerban şi Iosif Viehman. Acest plan a fost publicat – anul 1974 – în Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviţă”. Trecem la vizită și la descrierea încăperilor.

Luăm bilete și intrăm. Pe partea dreaptă se vor vedea multe căști de protecție. Dacă nu aveți un metru și o șchioapă vă sfătuiesc să luați casca. Nu de alta dar pe parcursul traseului în grupul nostru au fost peste 10 teste de încercare a durabilității acestui obiect. Mai exact a fost meci cască – perete de stâncă, 10-0.

Grota Mihnea Vodă

Prima sală vizitată este de fapt un culoar lung de aproximativ 120 m. Din cauza dimensiunilor mari dar și a înălțimii generoase acesta ia forma unei săli. Este singura zonă din peșteră care este relativ plată. Aici este amenajată o scenă pe care se desfășoară diverse evenimente de-a lungul anului.

Două lucruri interesante trebuie să reținem la această sală:

  • în trecut pe aici trecea un râu, acesta mergând prin subteran în acest moment;
  • după cum se poate observa nu există stalactite și stalagmite. În timp iernii, acestea populează sala, fiind formate din gheață. E o imagine interesantă pentru cei care au norocul să ajungă în peșteră la timpul potrivit.

Urmează galeria numită Pasaj cu lungimea de 20 m și o înălțime care variază între 1 m și 8 m. Prin ea se ajunge la Sala Decebal

Bolta lui Decebal (Sala Decebal)

Aceasta are dimeniuni mai reduse și nu este atât de spectaculoasă. În centru se deschide o mică grotă în peretele stâng – aceasta este grota Sf. Maria. Tot aici sala are înălțimea cea mai mare- peste 10 m.

Dacă ne chinuim puțin putem observa câteva chestii interesante:

  • albia râului care este acoperită cu calcit albicios și care prezintă o serie de bazine numire gururi;
  • pereții prezintă primele scurgeri parietale (concrețiuni) care din păcate sunt degradate de factori poluanți.

După o nouă galerie lungă de 40 m ajungem la Răspântie.

La Răspântie

Are această denumire deoarece se află la intersecție dintre drumul care merge spre La Lacuri (puțin spre  dreapta) și drumul care merge spre Sala Urșilor (Grota Urșilor) dacă o luăm la stânga. Aceste săli s-au format prin prăbușirea unor blocuri imense de calcar.

La Lacuri

Prima dată noi am ales partea dreaptă și am ajuns la sala La Lacuri. Denumirea vine de la cele 2 lacuri adânci de 3-4 m care se găsesc în partea dreaptă a punții. În stânga există o cascadă de aproximativ 3 m formată din apa care vine din Galeria Apelor.

Izvorul de Apă Vie

Știți povestea cu apă fără bacterii și cu foarte puțini nitrați de la cascada 7 Izvoare? Este prezentă și aici – cu aceleași 2 explicații (geo-magnetisc sau depozit de argint)

Grota Urșilor

Ne întoarcem și o luăm la stânga. Chiar la intrare ne întâmpină un craniu de urs. Sala Urșilor a devenit cunoscută datorită resturilor scheletice de Ursus Spelaeus. Se spune că peșterile din zonă au fost ultimul refugiu pentru ursul cavernelor. Continuăm drumul și observăm dimensiunile generoase ale sălii: 70 m lungime, 35 m lățime și 25 m înălțime.

Partea interesantă acum urmează. După cum am spus anterior această sală s-a format prin prăbusire. Partea interesantă este că unele fosile de urs au fost găsite sub blocuri imense de rocă. Se presupune că această sală nu arăta în acest fel pe vremea urșilor și avea o intrare separată.

În drum spre partea cea mai înaltă din sală vedem un bloc de calcar imens. Ghiciți cum se numește! Nu, nu are legătură cu ursul…are legătură cu Zalmolxis și se numește bolovanul lui Zalmoxis.

Mai avem puțin și ajungem la finalul peșterii.

La Altar

Urmează Galeria Apelor și apoi peștera se termină pentru turiști în punctul La Altar. Are această denumire deoarece are forma unui altar. Sunt puse și câteva icoane în zonă. Ce nu înțeleg eu e următorul lucru – de ce se aruncă bani în apa din peșteră? Sunt afișe peste tot să nu se mai arunce – e chiar așa de greu. Dacă vreți să vă puneți o dorință nu vă oprește nimeni să o puneți în gând.

La sfârșit vreau să mai subliniez un aspect. Vă rog eu, din tot suflețelul meu, nu veniți în balerini, espadrile sau mocasini. Nu de alta dar s-ar putea să vă rupeți picioarele. Umezeală + scări din metal – ghici ce iese. Ce credeți că se poate întâmpla? În general nu fac observații dar de data asta i-am spus unei doamne să nu mai vină încălțată în felul acesta – asta dacă nu vrea să stea prin spitale.

Concluzii

Concluzie – o peșteră interesantă, foarte bine amenajată și destul de aglomerată. Merită văzută atât iarna cât și vara. Depinde ce anotimp vă place mai mult.

Alte articole prezente pe site
Baraj lacul Scropoasa
Traseu Cheile Zănoagei