Vizită la Teatrul Național "Vasile Alecsandri" din Iași

Introducere

Nu pot spune că a fost o vizită propriu-zisă. Pentru a avea o opinie pertinentă despre interior și piesele de teatru trebuie să mergi la un spectacol și să simți atmosfera de acolo. Noi am trecut puțin pe lângă teatru și prin Parcul Teatrului Național aflat în fața lui. În schimb am găsit o istorie destul de interesantă cu privire la clădire și la felul în care a apărut instituția în Iași. Am decis să scriu aceste informații pentru a nu le uita și poate ajută pe cei interesați. Să vedem ce am aflat!

Cuprins

1.Introducere
2. Informații utile
3. Cum ajungem la teatru?
4.Unde găsim bilete la teatru?
5. Cum au ajuns trupele de teatru în orașul Iași?
6. Istoricul clădirilor unde a funcționat Teatrul Național din Iași
7. Arhitectura clădirii
8. Personalități din lumea teatrului
9. Opinie
10. Alte obiective turistice in zona

Informații utile

Adresa: Strada Agatha Bârsescu nr. 18, Iași 700074;

Parcare: da;

Website: https://www.teatrulnationaliasi.ro/;

Telefon: 0232 255 999;

Email: tniasi@yahoo. com.

Cum ajungem la teatru?

Teatrul se află aproape de Primărie și de Bld. Ștefan cel Mare și Sfânt. Dacă vă plimbați pe acolo puteți să faceți un mic ocol, să treceți prin parc, să vedeți niște statui ca mai apoi să ajungeți în fața teatrului

Dacă ne referim la autobuze și tranvaie avem următoarele opțiuni:

Autobuz: 20, 36, 46;

Tramvai: 3, 7.

Unde găsim bilete la Teatrul Național "Vasile Alecsandri" din Iași?

Două variante principale:

Online pe Myticket (puteți intra de pe site-ul instituției)
La agenția teatrală (Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 4, lângă BCR, tel. 0232-255999), program: 12.00– 17.00, luni, marți, joi, vineri, sâmbătă miercuri și duminică: închis)

Cum au ajuns trupele de teatru în orașul Iași?

În secolul XIX (mai la început așa) datorită influenței vestice (în special prin intermediul tinerilor care se întorceau de la studii) apare și în Moldova moda teatrului. Primul spectacol în limba română a fost jucată de Gheorghe Asachi în casa boierului Ghica. Urmează o perioadă în care sosesc prin țară mai multe trupe de teatru care realizează spectacole în casele boierilor din oraș. Putem enumera și niște boieri care joacă în diverse piese de teatru: Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu și Al. Mavrocordat.

Teatrul Național Iași este înființat în 1840 și începând cu 1846 acesta funcționează în fosta casă a lui Mihail Sturza, denumită acum Teatrul cel Mare de la Copou. Instituția din Iași poartă onorabilul titlu de cel mai vechi Teatru Național din România.

Istoricul clădirilor unde a funcționat Teatrul Național din Iași

Piesele de teatru se joacă timp de aproximativ 40 de ani în sala din Copou. Vă dați seama că în acea perioadă zona Copou era foarte atractivă din punct de vedere cultural: teatru, universitate, școli etc.

Din păcate, în noaptea dintre 17-18 februarie 1888, teatrul ia foc și arde complet. Există o perioadă în care nu a existat o clădire oficială în care Teatrul Național să își desfășoare activitatea, până în 1894 când este aprobat contractul cu arhitecții vienezi Fellner și Helmer. Aceștia realizaseră teatre în multe orașe din Europa precum Viena, Praga, Budapesta, Berlin, Cluj, Hamburg, Oradea etc.

În același timp, în apropiere a început construcția unei uzine electrice, acesta fiind momentul în care se începe electrificarea în orașul Iași. Inaugurarea se face în 1896, realizându-se spectacole în două zile consecutive din luna decembrie.

În anul 1956, cu ocazia serbării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul ieșean primește numele marelui poet, dramaturg și om de cultură Vasile Alecsandri.

Arhitectura clădirii

Arhitectura interioară

Teatrul are patru săli de spectacole: Sala Teatru, Sala Studio Teofil Vâlcu, Sala Uzina cu Teatru și Sala Mare a Teatrului Național.

Sala Mare este o operă de artă. Pictura și ornamentele sunt realizate în stil baroc și rococo. Dacă vă aflați în sală, pe lângă spectacolul care se joacă pe scenă ar trebui să fiți atenți la plafonul și cortina de fier care au fost pictate de Alexander Goltz. Într-o scurtă descriere, pe plafon sunt îngeri și nimfe, iar deasupra fosei orchestrei există semnele heraldice ale provinciilor unite și o parte din stema regală (însemnele regale au fost înlăturate la abdicarea regelui).

Cortina principală este pictată de maestrul vienez Lenz (fiind terminată de ucenicul lui) și prezintă alegoria vieții, cu cele trei vârste. Puțin mai la dreapta este reprezentată alegoria Unirii Principatelor Române (Hora Unirii).

Candelabrul, pe care îl vedeți în centrul sălii, format din 109 becuri din cristal de Veneția, adaugă un plus de somptuozitate spațiului descris.

Arhitectura exterioară

Pe frontonul clădirii este descrisă o scenă mitologică cu diverse personaje și animale. În centrul frontonului este reprezentată zeiței Calliope (muza genului epic) având pe laterale pe Sofocle - poetul tragediei și pe Aristofan supranumit "prințul comediei antice".

Clădirea este împodobită cu balcoane , sculpturi în basorelief și coloane grecești.

În fața clădirii se întinde Parcul Teatrului, un fel de esplanadă unde, în anumite perioade puteți găsi expuse picturi realizate de diverși artiști.

Tot aici există statui a diverse personalități precum M. Sadoveanu sau G. Enescu.

Personalități din lumea teatrului

Conform site-ului oficial, actuala trupă a teatrului numără 37 de actori, 2 regizori și un scenograf. De-a lungul timpului mai multe personalități au activat într-un fel sau altul în lumea teatrului din Iași. Spre exemplu A.D. Xenopol și Otilia Cazimir au scris cronici dramatice, Garabet Ibrăileanu făcea parte din comitetul de lectură iar Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu, Ionel Teodoreanu, Iorgu Iordan, George Topârceanu, Andrei Oţetea sau N. I. Popa au fost la conducerea Teatrului Național din Iași în anumite perioade de existență a acestuia.

Opinie

Spun opinie pentru că nu a fost o vizită propriu-zisă. Nu am avut timpul necesar să intrăm să vedem un spectacol sau pur și simplu să intrăm și să vizităm Sala Mare. Am văzut clădirea prin exterior, parcul din fața teatrului și statuia lui Vasile Alecsandri de la intrare.

La o primă vedere clădirea este impresionantă pentru un teatru de secol XIX, ceea ce dovedește că persoanele din acea epocă erau interesate de cultură. Nu pot spune că nu am întâlnit și niște românisme prin jurul teatrului, dar nu erau chestii care să umbrească măiestria clădirii.

Din păcate nu pot să descriu precis sentimentele pe care le-am simțit în momentul în care am ajuns în fața clădirii din două considerente:

Ploua și orașul în general era ca și cum ar fi ieșit dintr-o poezie bacoviană
Nu am vizitat interiorul

De aceea prefer să pun punct pentru moment și să revin cu alte descrieri și opinii în momentul în care voi trăi o experiență autentică a unei piese de teatru în această clădire.