Traseu Bucegi: Camping Zănoaga - Cheile Zănoagei - Lacul Scropoasa - Cascada 7 Izvoare

Introducere

Pentru cei experimentați acest traseu este considerat unul ușor atât ca dificultate dar și ca timp. Dacă nu prea ai mare experiență pe munte sau dorești să începi sezonul cu un traseu simplu ai găsit o variantă.

Noi eram în dubiu între acest traseu și cel până la cabana Mălăiești. A ieșit câștigător traseul prin Cheile Zănoagei din următoare motive: traseu mai scurt, aveam persoane începătoare în grup și aveam o persoană care avea tonajul depășit pentru înălțimea alocată de natură. Am zis să nu riscăm și să nu speriem oamenii. De aceea am ales acest traseu.

Date utile

Localizare: munții Bucegi – începul la camping Zănoaga

Preț: 10 lei/persoană (o să vă explic în text ce înseamnă);

Dificultate: ușor/mediu (pentru începători);

Marcaj: Cruce Albastră Traseu Bucegi: Camping Zănoaga - Cheile Zănoagei - Lacul Scropoasa - Cascada 7 Izvoare 1;

Apă: Da. Există izvoare pe traseu;

Parcare: Da, dar este destul de aglomerată;

Durată: Aproximativ 3 ore.

Actualizare: la câteva zile după excursie s-a produs o viitură care a afectat campingul, traseul și șoseaua. Recomand verificarea informațiilor la salvamont sau din alte surse.

Alte trasee cu care se intersectează: Acest traseu  face parte  dintr-un traseu mai lung: Pucheni –Dobreşti – cabana Scropoasa – cabana Zănoaga – cabana Bolboci – cabana Padina – hotelul Peştera – Piciorul Babelor – cabana Babele – cabana Caraiman – Valea Jepilor – Buşteni. Pe porțiunea parcursă se intersectează cu traseu cruce roșie care merge la Vârful Leaota și traseu cruce Galbenă care merge la cabana Valea Soarelui.

Harta trasee: https://muntii-nostri.ro/

Cuprins

Drumul până la punctul de plecare - Camping Zănoaga

Există mai multe variante de a ajunge la campingul Zănoaga.

DN1 – București – Ploiești Sinaia. La intrare în Sinaia faceți stângă la indicatorul Târgoviște;

DN 71 Bâldana – Târgoviște Sinaia;

DN1 – Brașov – București. La ieșire din Sinaia faceți dreapta.

Ajungem apoi la punctul în care trebuie să o luăm pe traseul Transbucegi. La cabana Dichiu mergem înainte (în dreapta se merge spre Piatra Arsă) și în curând o să ajungem la Camping Zănoaga. Este destul de simplu. Aveți peisaje cu munții Bucegi, într-un punct de belvedere se vede perfect peisajul dezolant lăsat de niște tăieri pe un versant al muntelui, avem și unele zone cu asfalt ciobit. Dacă treceți peste aceste neajunsuri chiar e frumos.

Ajungem la camping, parcarea era plină. Până la urmă lăsăm mașina la marginea drumului, ne echipăm și pornim spre potecă. Aici intervin cei 10 lei. Cei 10 lei/persoană reprezintă tariful de intrare în Parcul Natural Bucegi iar biletul e pe 3 luni. Asta dacă dai de domnul care ne-a taxat (la întoarcere nu mai era). Eu nu am  probleme cu această taxă. Am însă o problemă cu aplicarea ei. De exemplu am fost la Peștera Ialomiței, vf. Omu, Jepi, Valea Cerbului, Piatra Arsă etc. + o persoană din grup a fost pe aproximativ același traseu cu puțin timp înainte și nu am găsit până acum pe nimeni să mă taxeze. Iar dacă taxezi pe toată lumea se poate strânge o sumă frumușică prin care poți să strângi gunoaie, faci marcaje, repari drumuri de acces etc. În sensul să văd un progres pentru taxa plătită nu doar mi-ai luat banul , ura și la gară.

O să vă dau exemple pe parcurs. Să trecem la traseu.

Cheile Zănoagei

Intrăm pe traseul cruce albastră la camping. Dacă cei de la camping văd acest mesaj – afisați prețurile la intrare. Eu chiar eram curios ce prețuri au pentru corturi. Aflat în fața campingul a trebuit să intru pe net ca să aflu.

Mergem în continuare pe o potecă lină, fără prea mari dificultăți. Aproape de intrarea  pe traseu e o o masă cam neglijată. Despre asta spuneam eu când am zis că ar trebui să se facă ceva cu banii.

Mergem în continuare pe potecă și admirăm pereții versanților din stânga și din dreapta noastră. În vale, râul încearcă să se strecoare printre stânci. Este partea din traseu pe care veți găsi foarte multe tipuri de flori (pe majoritatea le-am pozat). Nu știam denumirea lor, a trebuit să le caut printr-o aplicație pe telefon. Singurele flori pe care le-am recunoscut erau câteva margarete și anumite flori de ciulini (sau cel puțin așa le ziceam eu – sunt praf).

Pentru un începător, această parte este și cea mai dificilă de pe întregul traseu. Există o mică porțiune în care au fost fixate lanțuri. Nu vă speriați, nu este periculos. Pentru începători am câteva sfaturi: 

  • dacă aveți bețe de tracking este indicat să le puneți în rucsac. Nu văd cum ar putea să vă ajute acele bețe pe piatră;
  • este indicat să coborâți cu față spre stâncă;
  • este indicat să aveți 3 puncte stabile – gen dacă ridicați o mână pentru a o muta pe altă poziție nu o ridicați și pe cealaltă.

Tot pe această porțiune sunt foarte multe zone în care există stânci sau pietre pe traseu. Dacă a plouat acestea pot deveni alunecoase. Sfatul meu ar fi să aveți bocanci pentru a aderență sporită, mai ales dacă nu aveți dexderitatea necesară de a vă descurca pe traseele montane.

În porțiunea mai dificilă (dacă se poate numi în acest fel) există și două treceri peste râu. Ambele sunt peste niște poduri amenajate (unul este mai solid iar celălalt este făcut din bușteni).

Urmează porțiunea – poteca de pământ. Traseul continuă să coboare prin pădure, mai trecem un pârâiaș, mai dăm de o cascadă, mai avem niște porțiuni de stâncă, nimic dificil.

Veți ști că sunteți aproape de lacul Scropoasa dacă începeți să dați de clătite, porumb și diverse case.

Să nu uit să spun florile pe care le-am văzut pe chei. Nu de alta dar am stat 1 oră să caut denumiri în română pentru ele. În ordinea numerelor de pe tricou avem: mușețel, iarba osului, sipică, barba ungurului, doronicum, campanule, floarea nu mă uita și ciulini ornamentali. Și nu vă voi face viața mai ușoară. Dacă doriți să vedeți cum arată fiecare floare – ei bine cred că știți procedura (sunt rău și leneș – momentan).

Lacul Scropoasa

Să dau câteva date despre lacul Scropoasa:

  • Lungime 2,5 km între Scopoasa și Dobrești (mai exact spre Dobrești);
  • Adâncime: 10 -15 m (maxim 15 m);
  • Cădere: 304 m (mă refer la hidrocentrală – lacul nu cade nicaieri);
  • Volum Aproximativ: 0,55 milioane metru cubi de apă;
  • Tip lac: lac artificial;
  • Anul Construcției: Barajul a fost construit în anul 1929 iar hidrocentrala de la Dobrești în anul 1936 (cu echipamente austriece și germane). Hidrocentrala a fost contruită cu scopul de a alimenta capitala cu energie electrică. Alimentare se făcea  prin 4 conductori până la Târgoviște. Aici se alătura și linia de 60KV care venea de la Schitul Golești. Traseul continua până la București prin 6 conductori. Capacitatea instalată a hidrocentralei era de 16 MW fiind cea mai mare din România până la construirea hidrocentralei de la Bicaz;
  • Responsabil pentru construirea hidrocentralei a fost Dorin Pavel, supranumit ” parintele hidroenergeticii românești„;
  • Alte hidrocentrale în zonă se mai află la Moroieni, Sinaia 0 (hidrocentrală muzeu), Peleș, etc. ;
  • În zonă exista pe vremuri un loc de camping și cabana Scropoasa.

Să ne întoarcem la traseu. Când am ajuns la Scropoasa am decis să mergem până la baraj. Am luat poteca din dreapta (cum sosești de pe  cheile Zănoagei) și am mers 10-15 minute. La baraj aglomerație. Lume multă pe pod pentru poze. Cu răbdare mi-am făcut și eu loc pe pod și am început să fac poze. Ceva nu era în regulă – lipsea ceva din poze, nu erau ca cele de pe internet. Apoi observ câteva persoane care trec de o bandă cu avertismente (de exemplu pescuitul și scăldatul interzis, pericol de înec ) și se duc prin pădure. Și așa am descoperit  locul din care se fac anumite cadre celebre de pe internet. Nu pot să recomand asta, fiecare face pe propria piele, măcar acum se știe locația. 

De aici se continuă și pe Cheile Orzei – și eu ca prostănacul șef ce sunt, am ratat ocazia să merg printr-un loc pe unde nu e aglomerație. După câte am citit, o parte din traseu ar fi interzisă accesului. Poate data viitoare.

Lacul Scropoasa
Baraj lacul Scropoasa

Cascada 7 Izvoare

Ne întoarcem pe aceeași potecă până la intersecție. Acum o luăm spre Cascada 7 Izvoare. Vă spun de la început că trebuie să mergeți doar pe drum până vedeți cascada pe partea stângă. Problema o reprezintă praful. Cum există și posibilitatea de a ajunge la Scropoasa cu mașina, unele persoane vor prefera această opțiune. Problema e că mașinile trec pe drumul pe care se ajunge și la 7 Izvoare, iar unii șoferi au mania de a merge puțin mai rapid – de aici rezultă nori de praf. În fine, nu ne putem pune cu educația populației.

Cascada este destul de frumoasă, dar și aglomerată.

Există un amalgam de informații cu privire la această cascadă.

Potrivit cercetătorilor (primele cercetări au fost realizate în anii ’30, și au continuat și în perioada comunistă), în această apă nu s-ar găsi bacterii iar nivelul de azotați ar fi foarte scăzut. Mulți afirmă că aici găsim apă pură (cea mai pură apă din lume – știți voi).

Există 2 posibile explicații pentru acest fenomen: un câmp electromagnetic puternic sau un depozit de argint. De câmp electromagnetic în Bucegi am mai auzit, dar asta cu argintul este destul de nouă pentru mine. Asta nu înseamnă că aceste teorii nu au o logică în spate.

Acum intrăm puțin în zvonuri, legende, misticism. Și cum puteam să trecem la acest subiect fără daci și fără Zalmoxis. Se spune că aici Zalmoxis ar fi ținut”cursuri” despre binfacerile acestei ape, în combinație cu diverse plante locale și că ar fi încercat rețetele pe propria piele.

În zonă ar exista o energie pozitivă fantastică, iar apele ar fi tămăduitoare, unii oameni scăpând de anumite boli incurabile în momentul în care au băut această apă. Atenție! suntem pe domeniul legende, misticism și zvonuri – nu prea vreau să văd data viitoare cum oamenii încep să bea direct din râu – faceți pe propria răspundere asta.

Ceea ce este cert este că apa este destul de rece, zona destul de curată iar apa are anumite proprietăți deosebite.

Mâncare și întoarcerea de pe traseu

Ne-am întors agale spre Scropoasa. Cum ne era destul de foame, iar în zonă nu erau amenajate băncuțe sau mese unde putem să mâncăm ce avem în geantă (10 lei luați la început…..) am decis să mergem la terasa din zonă. Dacă mergeți la această terasă am de făcut o precizare (pentru anul 2021 cel puțin): porumb bunicel, clătite bune, mici normali dar pastramă să nu luați. Orice în afară de pastramă de berbecuț. Atât de multă grăsime în pastramă nu am putut să văd vreodată. Cred ca am mâncat cel mult jumătate din ea – și asta cu foarte mari eforturi. Restul a mers la un cățel amărât care își făcuse și el culcușul prin zona. Concluzie la mâncare: orice în afară de pastramă.

Drumul de întoarcere a fost făcut dintr-o bucată. Este puțin mai greu – tot ce am coborât trebuie să fie urcat înapoi. Nu a durat mai mult de 1 oră – asta la mers de moș care nu dorește să se întrebuințeze.

Concluzii

Este un traseu destul de simpluț, care poate fi abordat și de cei care nu au multă experiență pe munte.  Atenție la pietre, la vreme și la pastramă.

Linkuri utile

Alte articole prezente pe site
Branduse muntii Fagaras
Traseu Valea Sâmbetei
Stana lui Burnei Fagaras
Traseu Vârful Moldoveanu
Jepii mici peisaj
Traseu Jepii Mici
Muntii Bucegi - Poiana Stanii
Poteca Regală Sinaia