Traseu Dâmbul Morii - Canionul 7 Scări - Cabana Piatra Mare - Vârful Piatra Mare și retur

Marcaj: bandă galbenă ;

Timp efectiv: 40 minute;

Timp marcaj: 45 minute;

După ce ne-am echipat am plecat pe traseu. Există 2 variante prin care se ajunge la cabana Piatra Mare: pe drumul Familiar sau prin canion. Am ales varianta Canion 7 Scări – urcare, Drum Familiar coborâre.

Prima parte a traseului este destul de ușoară. Întâi începem să urcăm prin poiană, apoi intrăm ușor, ușor în pădure. Pe toată perioada acestei secțiuni suntem acompaniați de râul Șipoaia care ne încântă urechile cu susurul ei. Există numeroase zone de odihnă amenajate (Popas Valea Șipoaia, Popas Cascada cu Apă Vie, Popas Luminișul Însorit) . Din păcate unele băncuțe sunt rupte sau putrezite. Nu ar strica să fie refăcute. Tot la subiectul refacere se poate adăuga o mică scară care se mișcă. Dacă ai gabaritul depășit poți să ai senzații tari (nu în sensul că ar pica dar s-ar mișca destul de mult).

Dacă prima parte a traseului are o pantă mai lină de urcare, cu cât ne apropiem de canion cu atât mai mult există porțiuni de potecă care au pantă de urcare mai abruptă. Este un fel de pregătire pentru ce ne așteaptă după canion.

Marcaj: bandă galbenă ;

Timp efectiv: 30 min;

Ajungem la casa de bilete, luăm biletele, bem puțină apă, mâncăm o banană și continuăm spre intrarea de la Canion. Canionul este amenajat cu scări metalice. Trebuie să vă spun că aveți nevoie de încălțăminte cu talpă antiderapantă deoarece unele scări pot deveni alunecoase de la stropii de apă ce vin din cascadă.

În momentul în care am fost noi pe traseu nu erau foarte mulți turiști. Bănuiesc că în weekend sau când e aglomerat aici există un timp de așteptare.

Intrăm în canion. Suntem înconjurați de pereți de stâncă și multiple cascade. Acum ajungem în fața celui mai mare obstacol de pe traseu: o scară verticală de înălțimea unei case cu etaj. Nu vă speriați. E foarte ușor să urcați pe ea. Pentru cei începători urcați câte o treaptă și vă țineți de treptele din fața ochilor. Nu vă uitați în sus sau în jos și nu vă țineți de barele din lateral (pot fi alunecoase). La sfârșit vă țineți cu mâna de bara din dreapta și gata, ați scăpat de partea cea mai grea din canion.

Mai există o porțiune în care dacă nu sunteți atenți puteți să aluncați pe stâncă dar noi am trecut destul de ușor și de acea zonă.

Și acum urmează adevărata urcare.

Marcaj: bandă galbenă ;

Timp efectiv: 1 ora și 40 min (la mers rapid se poate realiza și în 1 oră);

Timp marcaj: 2 ore;

După ce ieșim din canion începem o urcare ușoară prin pădure. Aproape de punctul de ieșire dăm peste drumul care merge spre Prăpastia Urșilor (triunghi albastru). Urcarea mi s-a părut cam abruptă – cel puțin la început de traseu. Imediat după dăm de varianta ocolitoare a canionului (punct roșu). Prin canion se circulă doar pe varianta urcare. Dacă doriți să coborâți trebuie să luați această variantă.

Pentru o perioadă râul ne acompaniază pe drumul nostru prin pădure. Urcarea este destul de ușoară, dar, cu cât înaintăm, începe să crească în dificultate.

Apoi râul se sperie de urcare și trage pe dreapta. Noi trebuie să abordăm partea cea mai dificilă a traseului.

Zic dificila pentru că în ultima perioadă (de la începutul pandemiei) am luat câteva kg în plus. Pe secțiunea asta pot spune că am simțit slăninuța suplimentară destul de intens. În sensul că urcam, mă opream, ziceam că atunci când ajung sus mă pun pe grătar, iar porneam și tot așa.

Ca să aduc niște clarificări în privința timpului. Imediat după ce am ieșit din canion, unul din baieții din grup a luat-o înainte și a cronometrat această secțiune. La un mers mai sprinten a făcut 1 oră până la cabană. În situația în care eu era să îmi dau duhul.

După ce trecem de partea mai abruptă vine o pantă mai lină de urcare, apoi o mică secțiune mai accidentată și printr-un miracol vedem cabana.

Surprinderea mea a fost în momentul în care am văzut că am mai puțin decât scria pe panou. A revenit cocoșul în mine când am văzut.

Altitudine: 1628 m;

După o asemenea urcare am zis să facem o mică pauză la cabană. Normal că asta a fost un prilej numai bun pentru alte aventuri.

Ajunși la cabană am zis să mâncăm niște fructe, să luăm niște salam de biscuiți și cola . Foarte bun salamul de biscuiți, recomand din plin.

În scurt timp, si-au făcut apariția 5 măgăruși cu apetit de joacă…și mâncare. Până acum nu am văzut pe cineva alergând cu salamul de biscuiți în mână și cu un măgar în urmărire. Mi s-a îndeplinit visul. Ceva mai frumos nu am văzut :)).

Chiar dacă cabanierul a venit și a luat măgarii de acolo am decis ca să luăm masa pe vârf sau pe traseu. Nu de alta dar sigur nu apucam să mâncăm prea mult până când magarii veneau din nou. Pentru cei care se întreabă ce caută măgarii în vârf de munte: aceștia sunt folosiți pentru a aduce produse la cabană.

Trasee montane Cabana Piatra Mare:

1. Cabana Dâmbu Morii – Prăpastia Ursului – Cabana Piatra Mare – Vârful Piatra Mare

Marcaj: bandă roşie. Durata: 3 ore 30 min – 4 ore; Traseu accesibil tot timpul anului. Din traseul principal se ramifică poteci spre cascada „Şapte scări”, Şirul Stîncilor și Peștera de Gheață.

2. Săcele – Valea Gârcinului – Cabana Piatra Mare

Marcaj: triunghi galben. Durata: 4 ore 30 min – 5 ore; Traseu inaccesibil iarna.

3. Cabana Bolnoc – Peştera de Gheaţă – Cabana Piatra Mare

Marcaj: banda albastră. Durata: 3 ore – 3 ore și 30 min; Traseu greu accesibil iarna.

4. Cabana Piatra Mare – Poiana Stânii Pietricica – Cabana Renţea

Marcaj: triunghi albastru. Durata: 3 ore 30 min – 4 ore; Traseul nu este accesibil iarna în porţiunea în care trece pe sub Piatra Scrisă.

5. Timişu de Sus – Cascada Tamina – Vârful Piatra Mare – Cabana Piatra Mare

Marcaj: banda albastra. Durata: 3 ore 30 min – 4 ore 30 min; Traseu accesibil tot timpul anului; iarna dificil. Coada Pietrei Mori – cabana Piatra Mare pe ramificaţia spre dreapta care se continuă cu traseul pe sub Piatra Scrisă (Durata: 1 oră).

6. Cabana Dâmbu Morii — Canionul „Şapte Scări” — Cabana Piatra Mare

Marcaj: banda galbenă. Durata: 3 – 3 ore 30 min; Traseu inaccesibil iarna.

Marcaj: Bandă roșie ;

Timp efectiv: 40 minute;

Timp marcaj: 1 oră;

Înălțime Piatra Mare: 1843 m

Este o porțiune mai mică ca și timp de parcurs. Este păcat dacă ați ajuns până aici să nu mergeți până în vârf. Recomand totuși să nu mergeți dacă a plouat sau plouă. Motivul este unul destul de simplu. La un moment dat se trece printre 2 stânci, printr-un horn, în care se merge mai mult pe stâncă. Această stâncă devine destul de alunecoasă dacă este umedă.

Prima parte a acestei secțiuni am parcurs-o destul de ușor. A urmat apoi o urcare mai abrupta dar destul de scurtă. Eram obișnuiți cu urcarea precedentă așa că aceasta nu a făcut probleme. Pe această porțiune veți vedea niște stânci pe dreapta. Ele se numesc Șura de Piatră. Și am ajuns la un mic popas, la baza hornului. Pentru cei care nu au rău de înalțime puteți vedea un peisaj superb pe stâncile de aici – o faceți puțin la stânga cum mergeți pe potecă. Aveți grijă, e o prăpastie mare.

Înainte să plecăm am decis că acesta ar fi locul perfect ca la întoarcere să mâncăm ce găsim prin rucsace. Să revenim la traseu.

Cum te uiți spre horn, în partea stângă, ai Piatra Scrisă. Noi am urcat pe horn. Nu e o urcare deosebită. De fapt, eu ador tipul acesta de urcări.

Urmează o potecă de munte până la Vf. Piatra Mare. De aici vedem cel mai bine Brașovul. Dacă avem parte de o zi senină se poate vedea în depărtare și orașul Sfântu Gheorghe.

Munții care se pot vedea de aici: Postăvaru, Bucegi, Neamțului, Baiului și mulți altii pe care nu i-am recunoscut.

Marcaj: bandă roșie (pe parcurs se intersectează cu punct albastru, bandă albastră și triunghi albastru) ;

Timp marcaj: 3 ore;

Timp efectiv: 3 ore (se poate face în 2 ore dacă se merge rapid);

După pozele de rigoare din vârf am decis să coborâm la locul hotărât să luăm masa.

Acum vreau să abordez diverse aspecte amuzante care m-au făcut să râd în această ieșire.

La începutul articolului am pus o listă de alimente ce ar trebui să fie în bagaj. Ghiciți ce a dorit neapărat să care o anumită persoană pe munte? Nu, nu aveți cum, a venit cu o caserolă plină cu ….paste. La care adăugăm pâine, pateu, icre, roșii. Tot ce recomandă medicul să mănânci pe munte (ironie – dublă). Și eu care am râs de un prieten care la început de drum a mâncat un Chocapic. 

Știți, la recomandări acolo am spus rucsac e 20 l sau 40 l. Cred că de acum ar trebui să spefic faptul că rucsac nu este egal cu ghiozdan de cowboi cu care defilezi la mare. Nu de alta dar o altă persoană din grup a venit cu așa ceva. Și nu ar fi fost o problemă dacă nu trebuia să fie închis la fiecare 10 minute.

Acum sunt destul de rău. La bocanci și alte chestii m-au ascultat. Măcar atât.

Știți, după masă vă ia așa o amorțeală și vrei să stai întins. Nu faceți această greșeală pe munte pentru că nu o să mai vreți să plecați din acel loc.

După ce am tras de ei am reușit să ne punem în mișcare și să ajungem înapoi la Cabana Piatra Mare unde am întâlnit…..o vulpe.

Da, o vulpe care își face veacul prin zonă a avut bunăvoința să ne lase să o fotografiem.

Urmează partea cea mai plictisitoare a traseului: coborârea pe drumul familiar. De fapt nu ar fi trebuit să fie atât de plictisitoare dar una din fete, fiind încălțată cu bocanci noi, a descoperit că o cam doare un deget mai răsărit.

Sfat! Nu purtați bocanci noi pe un traseu lung de munte.

Apoi am întâlnit 2 polonezi care erau în excursie prin România. Am vorbit de diverse trasee sau obiective turistice pe care să le viziteze. Timpul a trecut, am dat de râul Daschia și am ajuns la mașină. Ceasul arăta 8 ore fix din momentul în care am plecat pe traseu.