Traseu Bucegi - Jepii Mici- Cabana Caraiman - Sfinx - Vârful Omu - Valea Cerbului - Poiana Coștilei - Căminul Alpin

Introducere - de ce ai merge pe acest traseu?

Nu știu dacă este necesar să ai un motiv să mergi pe munte pe un traseu. Îți pot da câteva motive ( aer curat, peisaje minunate, benefic pentru sănătate), dar prefer să îți dau o alte motive:

Traseu lung – are în jur de 30 de km – în jur de 10 ore de mers.

Dificultate destul de ridicată în special pe zona Jepii mici

  • Și, aaa…scz..trebuia să vă spun motive pentru care să mergeți pe traseu. Păi, mergeti și o să vedeți de ce.

Cuprins

Echipament traseu

  • Rucsac de munte
    Eu am luat un rucsac de 50 l pentru acest traseu. Este încăpător pentru un astfel de traseu.
  • Bocanci impermeabili
    Pentru acest traseu am luat bocanci impermeabili. Traseul prezintă zone unde se traversează cursuri de apă. Sunt foarte utili și în cazul în care vă prinde ploaia pe traseu
  • Apă
    Cel pu'in o sticlă de 2 l de apă pentru hidratare. În același timp am luat 2 sticle de 0.5 l de băutură energizantă cu vitamine.
  • Hrană
    Pentru hrană: mix alune, fructe, batoane energizante, biscuiți, brânză, roșii, ardei, icre, pâine, ciocolată.
  • Telefon încărcat, acte, bani
    Plus o baterie externă. Pentru orice eventualitate. Aparatul foto am decis să nu îl mai iau - telefon destul de bun.
  • Pelerină de ploaie/ Pantaloni impermeabili
    În cazul în care vă prinde vremea nefavorabilă.
  • Tricouri
    Nu din bumbac - se usucă greu. Cel puțin 2 - unul fiind de schimb.
  • Sac gunoi
    Nu lăsăm gunoi pe traseu. Iar dacă întâlnim o sticlă de plastic pe munte ar fi frumos să o luăm cu noi la plimbare până la primul coș de gunoi.
  • Informații traseu
    Informații cu traseul ce trebuie parcurs și hartă. O listă cu obiectivele de pe traseu, locuri de repaus etc. Salvați o hartă pe telefon.
  • Trusă de prim ajutor
    Luat. E folositoare pentru taieturi, mici accidentări etc.
  • Ochelari de soare
    Nu am luat dar în zilele însorite sunt folositori.

Traseul pe scurt și mici sfaturi înainte de plecare

Primul lucru pe care trebuie să îl aveți în vedere este modul în care ajungeți pe Bușteni. Dacă mergeți cu mașina, lăsați mașina la punctul de sosire ( Căminul Alpin). Sunt 2 motive principale: 

  1. La sfârșitul traseului nu trebuie să vă mai deplasați până la punctul de plecare (hotel Silva). Nu veți avea energia necesară.
  2. Puteți să faceți o mică încălzire până veți intra pe traseu.

 

Aș recomanda să aveți cazare în Bușteni dacă nu sunteți din apropiere.

Punctul de plecare ar fi hotelul Silva (locul de unde pleacă telecabina). Eu aș împărți traseul în 3 segmente cu 2 mari pauze. 

Traseul - Jepii Mici - Cabana Caraiman

          Ajungem destul de dimineață la baza traseului. Ne echipăm, verificăm dacă am luat tot și începem să abordăm traseul. La început trecem pe lângă indicatorul care ne arată marcajul pe care trebuie să mergem (cruce albastru) și faptul că traseul poate fi făcut în 4-4 ore si 30 min. Cum în perioada aia eram destul de antrenat nu m-am speriat. Acum, după 2 luni de stare de urgență, cred că un elefant s-ar descurca mai bine decât mine pe un traseu de genul. Începem să urcăm potecă. În dreapta se aude în vale râul care vine din munte. În departare se auzeau câteva cascade cu apa care alunecă amenințător pe stâncile goale.

          Nu știu cum se face, poate entuziasmul că suntem pe traseu, dar mereu facem o greșeală de începători: pornim rapid și nu ne dozăm efortul După câteva sute de metrii scoatem limba de un cot. Dacă mergeți pe traseu începeți cu pași mici și faceți pauze: corpul se va obișnui ușor cu urcarea. 

          Continuăm urcarea, prin pădure. Ce bine e să urci pe munte la umbra pădurii.

          Pe traseu putem să admirăm peisajul, să ascultăm pădurea și să vedem diverse animale. Uneori putem să întâlnim dovezi că pe acel traseu a trecut si alt tip de animal. Mă refer la animalul numit om care lasă pungi, sticle și alte gunoaie pe traseu. Pur și simplu nu înțeleg cum unii pot căra produsele până sus, dar nu pot lua ambalajele înapoi.

         Și mergând noi așa, la un moment dat am auzit lătratul unui câine. Nu pot spune că era lătrat, ci mai mult un scheunat. Am văzut în depărtare un pui care se ascundea pe sub pietre. Un prieten s-a dus până acolo, a încercat să îl ademenească cu mâncare, dar câinele zici că era speriat de bombe. Se opriseră și alți turiști, o persoană chiar se oferise  să îl ia acasă. Câinele însă avea alte planuri și se ascundea pe sub stânci. Din păcate a trebuit să îl lăsăm acolo. Nu puteam să pierdem toată ziua – aveam un traseu lung în fața noastră.

          Trebuie să vorbim acum de dificultatea traseului. La un moment dat veți da peste o porțiune mai dificilă în care trebuie să vă ajutați de lanțuri pentru a vă cățăra pe stânci. De aceea este mai ușor să urci pe acest traseu decât să cobori. Cel mai important: verificați prognoza meteo – nu abordați acest traseu pe ploaie sau fără încălțamintea potrivită. Ca să întăresc acest mesaj după o săptămână un grup de vreo 40 de copii a trebuit să fie coborât cu salvamontul de pe traseu din cauza lipsei echipamentului și a oboselii.

          După o mică pauză pentru a ne răcori puțin lângă râu am decis să atacăm ultima porțiune a traseului. Ce să zic, partea asta a traseului îmi place cel mai mult: ai puțină cățărare, ai zone în care poți să te recuperezi și ai peisaje minunate..

          Când aproape am ajuns la cabana Caraiman, o capră neagră a decis să se oprească din cățărat și să vadă cum ne chinuim pe ultima porțiune. 

Pauză Cabana Caraiman

  Și ajungem la Cabana Caraiman.

  Aici am decis să luăm o pauză puțin mai lungă și să mâncam ceva. Având valea Prahovei la picioare nici nu îți poți dori un loc mai bun pentru o pauză.

          Am decis să mâncăm aici pentru că urma un segment de traseu mai ușor și puteam să înaintăm mai ușor. Trebuie să ne recuperăm forțele după cel mai dificil traseu marcat din Bucegi.

Trasee

Există 2 trasee mari și late care trec pe la această cabană: 

  1. Cel pe care am venit noi (cruce albastră) care pleacă din Bușteni și ajunge la Babele și de acolo puteți să coborâți la Pestera Ialomiței
  2. Traseu care ajunge la Crucea Eroilor de lângă vf. Caraiman și la Piatra Arsă.
Traseu Jepii Mici -Caraiman

Traseul Cabana Caraiman - Sfinx - Vârful Omu

          Această parte a traseului este mult mai ușoară. Avem o scurtă urcare până la Sfinx. Suntem în gol alpin, iar de la Sfinx și Babele avem vedere către tot platoul Bucegi. Despre aceste forme de relief cred că o să scriu în alt articol. Acum avem doar puțin timp să le admirăm și pornim la drum. Ne așteaptă un drum de aproximativ 2 ore până la vf. Omu.

         Această porțiune este una foarte accesibilă pentru turiști. De aceea veți întâlni foarte multe grupuri de turiști inclusiv turiști străini.

          La nivel de peisaj ce să vă zic. Gol alpin cu oițe care pasc liniștite pe diverse pante. În funcție de perioada în care mergeți veți traversa mici pâraie sau veți avea parte de petece de zăpadă.

          Curând, în depărtare, apare și Vârful Omu cu cabana cu același nume. Mai avem de mers.

          O luăm apoi pe traseul de vară, pe sub peretele muntos de lângă Vf. Obârșiei.  M-am întrebat de fiecare dată care e diferența dintre cel de vară și cel de iarnă. Și am început să gândesc (cred că trebuie să fac mai des lucrul ăsta). Cred că cel de vară nu poate fi abordat iarna din următoarele motive:

  • fiind pe partea nordică zăpada e mult mai mare
  • iarna dacă aluneci pe partea aceea nu cred ca te mai oprești până la baza muntelui și fac pariu că nu vei fi întreg
  • riscul de avalanșă – pleacă zăpada și te ia și pe tine la plimbare.

          Aveți grijă pe această porțiune pentru că în unele locuri poteca a început să se deterioreze și s-ar putea să alunecați.

          După ce ne întâlnim cu traseul care vine de la peștera Ialomiței mai avem o mică urcare și ajungem la cabană. 

Cabana Omu

Pauză cabana Omu (Vf Omu)

          Înainte să vă fure peisajul trebuie să vă planificați cât stați aici în funcție de ora la care ajungeți. Trebuie să luați în considerare că mai aveți un drum de aprox 4 ore până în Bușteni și sunteți destul de obosiți.

          Puteți să beți un ceai la cabana sau sâ mâncați ce mai aveți în rucsac sau ce are la cabana. 

          Și acum să trecem la peisaj. Cel mai frumos este cel spre valea Gaura, iar dacă prindeți o zi cum am prins-o noi atunci aveți un spectacol care nu poate fi descris în cuvinte. E ca și cum puteți să atingeți norii.

          Despre ce trasee pleacă de aici și alte inforții cu privire la cabană voi scrie în scurt timp.

          După aproximativ 1 oră în care am stat și ne-am odihnit am zis să pornim pe ultima etapă e traseului.

Traseul Vf. Omu - Căminul alpin (prin V. Cerbului și Poiana Coștilei)

La început de traseu, șoc și groază. Vedem pe panou că traseul are în jur de 5 -6 ore deși citisem că nu este așa.

Am decis să riscăm puțin și să mergem mai repede.

Prima parte este o potecă ce serpuiește muntele. Poți scurta drumul până la bază. De fapt, am descoperit că e mult mai ușor drumul dacă îl scurtezi, cel puțin în situația asta. Mergi pe iarbă nu pe pietre.

          Atenție!

Nu ieșiți de la traseu. Ceea ce am făcut în acea situație nu este indicat, dar era mai mare pericolul să călcăm greșit pe acele pietre.

Când ajungeți la baza muntelui, puteți să vă întoarceți să vedeți pe unde ați umblat. Așa am făcut și noi. 

Dacă tot am început să vorbim despre cum nu trebuie să se procedeze atunci să vă relatez ce s-a întâmplat pe această porțiune.

Am început să depășim turiști pe această porțiune. Na, coboram mai rapid. Un prieten chiar a luat-o înainte și a făcut 2 ore jumătate până în Bușteni și a recuperat mașina de la punctul de plecare. Asta ar fi primul lucru pe care să nu îl faceți – nu vă despărțiti de grup.

După aceasta dăm peste un grup de 3 adulți din care făcea parte și o doamna care se vedea că avea probleme cu piciorul și în plus era și supraponderală. După ce întrebăm dacă totul e în regulă și primim răspuns afirmativ, trecem mai departe și continuăm drumul. Ne întâlnim cu 2 tineri care mergeau cam la același nivel de viteză cu noi, dar băiatul părea puțin slăbit. Întrebăm și aici dacă totul e în regulă și zic că da. Dăm să mergem mai departe și vedem că și ei au cam aceeași viteză. Din vorbă în vorbă aflăm că sunt copiii persoanelor pe care deja le-am depășit. Cum nu anunțaseră că nu îi mai așteaptă le-am spus să îi sune și să le spună situația și unde îi lăsăm îin Bușteni.

După ceva muncă de convigere i-au lăsat să meargă înainte. Aici sunt 2 greșeli din punctul meu de vedere:

  • nu lăsați copiii să coboare cu străini. Chiar dacă pe munte în general sunt oameni destul de ok nu știi peste cine dai (în situația actuală, riscul a meritat pentru ei)
  • când plecați pe munte nu abordați trasee fără echipament adecvat și peste măsura posibilităților. De ce spun asta – păi doamna se vedea că are dificultăți iar băiatul avea încălțări care îl deranjau.

Coborâm și începem să intrăm în padure. Când ajungem în Poiana Coștilei o facem dreapta ca să mergem la Căminul Alpin. Mașina deja ne aștepta acolo. Și acum urmează alte 2 întâmplări de genul așa nu. Din cauza faptului că baiatul mergea mai greu am rămas puțin în urmă cu cei 2 că să îl ajut. A început să se întunece și am descoperit spre surprinderea mea că fata nu mai avea baterie la telefon ca să rămână în contact cu familia.

          Nu plecați pe munte cu telefonul descărcat !

Din fericire eu aveam destulă baterie, aveam și semnal. Prima oară i-am dat să își sune părinții să le dea un update. Apoi, cu telefonul într-o mână și cu ochiul după semne am continuat drumul. Și acum urmează încă o lecție de ce sa nu vă despărțiti. Persoanele din față ajung la o secțiune din traseu în care trebuia să facă stânga dar drumul principal nemarcat o ținea înainte. Noroc că o fată vede intersecția și oprește grupul. Și urlă să vadă pe unde suntem noi (cred că dacă erau urși au ajuns în vârful muntelui în secunda doi). În 2-3 minute ajungem și noi în acel punct. Având telefonul în mână am putut să mă orientez și să o luăm pe drumul corect. Chiar dacă în această situație și drumul nemarcat ajungea în apropiere, faptul că am avut o sursă secundară de informație a fost crucială.

          Pe timp de noapte porniți și harta de pe telefon . Mergeți încet, urmați marcajele și vedeți cum este traseul și pe harta de pe telefon.

În sfârșit ajungem la mașină. Băiatul era mort de oboseală. Pe drum a fost nevoie să îl sprijinim ca să nu pice din picioare. Așa că  în timp ce noi ne minunăm de această aventură, prietenul cu resurse de energie din altă galaxie care a coborât și a luat mașina îi duce la pensiune (care era în cealaltă parte a Bușteniului). Vreau să spun că părinții au ajuns la ora 23:30 la pensiune (spusele copiilor).

Concluzie

          Din această aventură, pe lângă traseul frumos și cu peisaje minunate, trebuie să tragem și o concluzie: nu vă aventurați pe munte dacă nu sunteți echipat. Muntele nu iartă pe nimeni. 

Ce părere aveți? Ați fost pe acest traseu? Scrieți părerea voastră în comentarii.

La sfârșit vă las în compania pozelor.

Linkuri utile

Galerie foto traseu

Galerie foto traseu

Alte articole prezente pe site
Manastirea Snagov - Turle
Mânăstirea Snagov
cetatea fagaras
Cetatea Făgăraș
Muntii Fagaras
Traseu Cabana Valea Sâmbetei
Stana lui Burnei Fagaras
Traseu Vârful Moldoveanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *