Traseu munții Ciucaș: Cabana Muntele Roșu - Cabana Vf. Ciucaș - Vârful Ciucaș - Șaua Gropșoarele - Șaua La Răscruce - Cabana Muntele Roșu

Introducere

Pe vârful Ciucaș am mai fost și în trecut. Mi se pare un traseu mediu ca dificultate, destul de frumos și care poate fi abordat și iarna. De această dată am decis să coborâm la cabana Muntele Roșu pe altă parte. Am luat oare decizia potrivită? Să aflăm!

Informații utile

Lungime traseu: aprox. 15 km;

Dificultate traseu: mediu;

Durata traseu: 7 ore (6 ore dacă faci pauze mai rare);

Parcare la punctul de plecare: da (aglomerată în weekend);

Surse de apă: da;

Diferența de altitudine: aprox. 1000 m adunați (vârf-coborâre-urcare);

Marcaj multiplu: cruce albastră, punct albastru, cruce roșie (vedeți secțiunile pentru detalii).

Vremea Vf. Ciucaș

meteoblue

De ce avem nevoie pentru o călătorie pe Valea Sâmbetei?

Înainte de a pleca la drum trebuie să punem tot ce este necesar pentru a avea o excursie fără evenimente neplăcute. În continuare am alcătuit o listă cu echipamentul necesar pe munte atunci când plecăm pe trasee care se pot face într-o zi. Să nu uităm o mașină – esențial pentru începerea acestei aventuri.

Bocanci impermeabili – sunt foarte utili pentru a va feri de accidentări sau în cazul în care vă prinde ploaia pe traseu;
Îmbrăcăminte – în funcție de sezon. Trebuie să aveți minim un rând de schimburi la voi. Nu folosiți haine din bumbac – se usucă greu;
Rucsac – în funcție de tipul de traseu ales puteți lua un rucsac mic (10-20 l ) pentru turele scurte sau în rucsac mai mare (25-40l ) pentru turele care durează întreaga zi;
Apă – minim 2 l de apă. Eu mai iau și 2 sticle de băuturi energizante cu minerale;
Hrană: încercați să luați fructe, ciocolata și produse care se digeră ușor. Opinie personală: nu mâncați în momentul în care urcați – încercați dacă este posibil să așteptați până se termină ascensiunea;
Hartă, busolă pentru orientare în cazul în care nu mai vedeți poteca;
Frontale sau lanterne. Eu prefer o frontală pentru a avea mâinile libere;
Telefon mobil și baterii externe pentru comunicare în caz de primejdie;
Trusă de prim ajutor – în cazul în care vă accidentați. Este util să știți ce există în trusa respectivă și cum se folosește;
Protecție solară formată din pălărie, ochelari de soare și cremă de protecție. Soarele este foarte periculos la munte chiar dacă nu vă dați seama de intensitatea razelor solare;
Bețe de trekking – nu sunt un fan al lor dar pot să recunosc că pe anumite porțiuni de traseu sunt utile;
Briceag multifuncțional pentru diverse situații;

Voi completa lista în cazul în care mă voi confrunta cu probleme care necesită și alte ustensile.

Intrarea în traseu: Cabana Muntele Roșu

De această dată am decis să plecăm de la Cabana Muntele Roșu. Pot spune că există mai multe opțiuni dacă dorești să ajungi la cabană sau pe vârful Ciucaș. Le voi enumera, poate la un moment dat le voi parcurge pe toate:

De la muntele Cabana Muntele Roșu plecare spre cabană cu trecere pe lângă fântâna lui Nicolae Ioan;
Plecare de la Cabana Muntele Roșu cu trecere prin Șaua Gropșoarele;
Plecare din Poiana Berii pe Valea Berii;
Plecare Pasul Bratocea - Porțile Bratocei - Vf Ciucaș;
Plecare de la fosta cabană Babarunca spre Vf. Ciucaș;
Plecare de la Dălghiu spre Vf. Ciucaș;
Plecare din Vama Buzăului - atenție traseu lung.

Revenind la drumul spre cabană, acesta este asfaltat și plin de serpentine. În schimb, atunci când ieși din pădure vei avea o priveliște ca în povești: munte, stâncă și pădure îmbinate de natură într-un mod în care îți taie respirația.

Pentru mine este un peisaj care merită fiecare serpentină parcursă.

După ce ajungem ne echipăm și plecăm spre cabana Vârful Ciucaș, trecând pe lângă cabana Muntele Roșu care este închisă și se degradează pe zi ce trece.

Cabana Muntele Roșu – Cabana Vf. Ciucaș

Durata: 1 ora 30 minute - 2 ore (am făcut 1 oră 40 minute);

Marcaj: dungă galbenă ;

Traseul începe cu o urcare. Putem spune că această secțiune de traseu se împarte în două:

o parte unde mergi prin pădure cu urcări si coborâri. De fapt aici treci peste muntele care ne desparte de Valea Berii
mers pe un drum forestier cu o urcare destul de dificilă pe niște dale. Urcarea este dificilă din cauza prafului care "te ajută" să faci 1 pas înainte și doi înapoi.

După ce am trecut partea de pădure și am coborât spre valea Berii am ieșit pe drumul forestier. Dacă, prin absurd, ai nevoie de apă, te poți aproviziona de la fântâna Nicolae Ioan, care se află la marginea drumului.

Și începem să urcăm. Dacă ai norocul să treacă multe mașini prin zonă îți blestemi zilele. Se ridică praf zici că ești în Sahara și te-a prins o furtună de nisip. Urcarea propriu-zisă nu mi s-a părut atât de grea. Chiar am mers bine, am prins zone de umbră iar la nivel de efort nu prea am ce comenta. Dacă vorbim de peisaj, poți să îl compari cu drumul spre o exploatare forestieră.

La un moment dat, dacă vreți să scăpați de drum, puteți să o luați prin pădure pe drumul marcat cu dunga galbenă. Avantajul ar fi că scăpați de praf, dezavantajul ar fi că este un pic mai abrupt (cel puțin la început).

Depinde de voi ce alegeți.

Mai facem două serpentine, vedem o zonă făcută pentru a opri mașinile dacă rămân fără frână (cel puțin așa am interpretat eu) și vedem cabana Vârful Ciucaș.

Notă: Drumul până la cabană este accesibil și cu mașina. Trebuie să ai mașină 4x4 cu garda ridicată.

Cabana Vârful Ciucaș – Vârful Ciucaș și retur

Cabana Muntele Rosu - locul de plecare pe traseu

Durata: 2 ore (am făcut 1 oră și 15 minute urcare - 50 minute coborâre);

Marcaj: dungă roșie;

La cabana am stat foarte puțin. Mă simțeam în formă, chiar mă dădeam cocoș și întrebam ce li se pare așa greu. Am mâncat o piersică și am zis să mergem spre vârf. Imediat cum treci de cabană poți vedea până aproape de punctul final. Peisajul este deosebit, cu stânci care ies dintr-o mare verde. Panta este relativ lină și nu ai mari probleme să parcurgi această etapă din traseu. Trecem pe lângă un minilac, făcut de ploile care au căzut în ultima perioadă.

Urmează o perioadă de chin pentru mine. Să vă explic. Ajungând la intersecția cu poteca spre Șaua Tigăilor am decis să urcăm pe drumul mai scurt prin vale și eventul să ne întoarcem pe șa, în funcție de timpul avut.

Am luat-o la dreapta pe marcajul dungă roșie și am început să urcăm. Prima porțiune a fost destul de accesibilă la nivel de pantă. În schimb, când am ajuns pe valea unde trebuia să urcăm pe pietre m-a luat cu leșin. Culmea, mie îmi place mult mai mult să urc în felul acela decât să urc normal pe o potecă. M-a ajuns soarele, s-a epuizat rezerva de energie, nu știu exact. Cert este că mergeam 10 m apoi mă opream, mai mergeam 10 m și iar mă opream. Și tot așa până în vârf. Îmi venea să îmi dau palme singur. După cum am spus, am fost de mai multe ori în munții Ciucaș dar nu am pățit așa ceva niciodată.

Ca să fie calvarul complet, în vârf am dat peste ....o invazie de furnici cu aripi. Prima furnică am dat-o ușor jos, zicând ca s-a rătăcit, a urmat încă una...apoi din ce în ce mai multe. La un moment dat am luat-o la fugă la vale simțind cum mă ustură zona gâtului de la atâtea mușcături.

Am zis că nu mai vreau să merg pe drumul de șa și am spus că aș vrea, dacă este posibil, să ne mișcăm cât mai repede spre cabană. Coborârea a fost destul de simplă pentru mine, nu și pentru alte persoane. La coborâre trebuie să ai destul de multă încredere, iar dacă tu calci cu ideea că aluneci și cazi îți garantez că acela va fi rezultatul.

Ajungem din nou la cabana Vârful Ciucaș.

Cabana Ciucaș – Șaua Gropșoarele - Șaua La Răscruce

Durata: 1 oră și 30 minute (mers foooaaaarte încet);

Marcaj: dungă roșie (până ls Șaua Gropșoarele), triunghi roșu (Șaua La Răscruce);

Aici am stat aproximativ 30 de minute și mi-am recăpătat suflul. Aveam de ales între două variante: cea pe unde am venit și varianta Șaua Gropșoarelor.

Cum mai era destul timp până se întuneca am decis să mergem pe traseul de șa. Voiam să văd dacă e o variantă mai bună de a ajunge la cabană.

Răspunsul pe scurt este: NUUUUUUUUUUUU!

O să înțelegeți în scurt timp de ce am zis asta. Începem noi frumos să mergem pe potecuță, voioși și puși pe glume. O ținem așa o perioadă, scurte urcări și coborâri , nimic special. Apoi vedem că poteca începe să urce.....în grup auzindu-se ceva de genul...noi trebuie să ajungem jos...de ce urcăm...sigur nu ne-am rătăcit. Atunci am decis să iau o mică pauză și să mă uit puțin pe hartă. Boul de mine nu s-a uitat și la altitudinea unde vom ajunge pe acest traseu...cu aproximativ 80 m mai puțin decât vârful Ciucaș. Am zâmbit frumos...am transmis informația și am început să o iau la sănătoasa. Oricum nu prea mai era altceva de făcut .....trebuia să intrăm toți pe sistemul mergi sau crăpi.

O mică notă: La un moment dat, la ieșire spre golul alpin poteca se bifurcă și nu prea vedeți nici un semn. Trebuie să o luați ușor stânga în sus. Așa am luat-o și noi, cu înjurături scăpate printre dinți.

Ajungem la șa....unde facem din nou pauză, aproximativ 10 minute. Eu am aruncat o privire spre locul unde trebuie să mergem și m-a luat puțin cu capul. Dar nu aveam ce să facem, trebuia să mergem mai departe.

A urmat o porțiune în care nu pot spune că am urcat, mai degrabă m-am târât. Nu vă speriați, urcarea nu e grea sau lungă. Doar că eu eram cu psihicul la pământ. Parcă mă uitam la șa și doream să mă teleportez acolo. Voiam să merg în viitor. Numai că viitorul a venit încet și cu chinuri.

Luând retrospectiv, această secțiune de traseu nu e grea și se poate realiza destul de ușor. Numai că nu îmi place, seamănă cu Baiului, un traseu monoton. Chiar am făcut o poză pe coborâre, de lângă Vârful Muntele Roșu și am văzut același peisaj.

Trecem peste chinurile mele și ajungem la Șaua La Răscruce.

Șaua la Răscruce - Vârful Muntele Roșu - Cabana Muntele Roșu

Durata: 1 oră 30 minute;

Marcaj: triunghi roșu;

La șa am început să îmi recapăt moralul. Mai sus nu aveam unde să ajungem, urcări mai existau dar erau foarte line. Am zis că ce e mai greu a trecut.

Ei bine...da și nu.

Acum au reapărut furnicile + coborârile pe stâncă. Să o luăm cu începutul. Prima parte, până la Muntele Roșu, este destul de simplă. Se coboară lejer pe potecă. Urmează o mic urcuș până la vârf (dacă vreți să mergeți). Se intră în pădure și de aici a venit furnică - varianta doi. Genul acesta de furnică nu te deranja dacă mergeai, dar dacă te opreai și încercai să stai jos, zici că te așezai pe ace zburătoare. Așa că am preferat să mergem încet până am dat de o porțiune mai accidentată, unde se coboară pe o pantă mai accentuată pe o potecă cu pietriș.

Aici trebuie să fim atenți pe unde călcăm. Vestea bună e că suntem aproape de finalul călătoriei. În scurt timp suntem la cabană pentru puțină odihnă și drumul înapoi spre casă.

Să vedem dacă merită să o iei pe acest traseu. Dacă vrei să cobori repede de la Cabana Vf. Ciucaș e de preferat să iei traseul clasic, cu toate dalele si praful de pe el. Dacă vrei să lungești puțin traseul sau dacă vrei să mergi pe Vf. Gropșoarele atunci puteți să o luați pe varianta pe care am facut-o și noi. Depinde de starea fizică în care sunteți și cum gestionați situația.

Indicatoare prezente la Saua La Rascruce

Galerie foto

Peisaj Varful Ciucas - poteca care duce spre varf

Marcajul din Varful Ciucas si traseele aferente

Concluzie

Este un traseu frumos care poate fi fololosit și ca traseu de iarnă. Am văzut mulți copii, cel puțin pe traseul clasic. Dacă vrei să mergi pe munte dar te-ai săturat de Valea Prahovei, Ciucașul ar putea fi o opțiune destul de bună care merită să fie explorată.