Traseu ușor din Sinaia: Poteca Regală - Poiana Stânii Regale

Nu pot să încep traseul fără o scurtă descriere a orașului. Toată lumea cunoaște Sinaia: Peleș, Pelișor, Cazinoul, Mănăstirea Sinaia sau Parcul Ghica.

Este un oraș cu o arhitectură deosebită, mai ales dacă intri pe străduțele din lateral și vezi diferite vile construite în perioada regalității.

Vă întrebați poate ce legătură au toate acestea cu traseul. Păi e destul de simplu: dacă vreți să faceți un traseu mai lung, lăsați mașina la mănăstire, vă luați frumușel rucsacul și începeți traseul de acolo. Există mai multe variante de abordare a acestui traseu. Eu vă voi prezenta variantă făcută de noi și care ar fi varianta optimă.

Varianta făcută de noi pleacă de la mănăstirea Sinaia. Parcarea era deja plină, așa că am parcat în parcarea de la Peleș – cea de la începutul aleii. Preț: 20 de lei pe zi sau 4 lei pe oră. Cum nu știam exact programul am zis să plătesc pentru întreaga zi și să nu am bătaie de cap. Am mers pe la mănăstire, prin parc și prin oraș. Apoi am hotărât să mergem și pe poteca regală. Nu aveam echipamentul standard de munte (eu de exemplu eram îmbrăcat cu blugi și adidași). Citisem că traseul e unul ușor așa că nu îmi făceam probleme. Și am luat-o la deal.

Drumul până la intrarea propriu-zisă pe potecă nu e spectaculos, dar ar fi bine să vă rotiți capul prin jur. Veți observa foarte multe case care au o arhitectură deosebită și foarte multe case de vânzare. La un moment dat chiar începusem să facem planuri pentru viitoare pensiuni în zonă. În momentul în care ieșiți din localitate puteți spune că sunteți foarte aproape de locul unde trebuie să faceți dreapta pe traseu.

La începutul traseului exista și o parcare (destul de plină la ora 11).

Mai trebuie să spun o vorbă despre șosea – cum să o zic mai frumos – e varză (cu gropi și fără trotuar în majoritatea locurilor).

La întoarcere am vrut să fiu zmeu. Toate scurtăturile care nu au fost abordate la urcare, au fost experimentate la coborâre. Ar fi bine, dacă vreți să faceți asta, să vedeți pe unde o ia traseul. Zic asta pentru că la un moment dat era să cobor pe alt drum pietruit.

Coborârea nu cred ca a durat mai mult de jumătate de oră. Când am ieșit de pe traseu și trebuia să o luam dreapta spre cascadă m-a lovit iar dorința de explorare.

Știam că există drum/potecă pe care poți să mergi și să ajungi la Pelișor. Și am zis să o iau în stânga în timp ce grupul a luat-o pe traseul pe care am venit.

Și încep să merg …..dreapta, stânga, drumul se mai întâlnește și cu alte poteci, prin pădure, frumos, liniște și pace.

Ajung la niște ruine. Pe un panou scrie Cabana Vulpărie, locul unde se țineau vulpile regale. Continui pe drum și în curând văd că drumul o ia ușor spre stânga. Am zis că ar fi bine să pornesc gps-ul și să văd care ar fi poziția mea față de castelul Peleș.

E, aici urmează o nouă etapă de ghici. Existau mai multe poteci care o luau spre dreapta. Am luat și eu pe cea care era cea mai apropiată de Peleș. S-a dovedit că am luat-o pe cea bună deoarece am ieșit foarte aproape de Peleș. Uneori e bine să mergi în explorare. Înveți drumuri noi și îți testezi capacitatea de orientare.

Dacă mergi cu trenul și nu prea ai chef să cobori pe unde ai urcat îți pot spune că mai există o variantă (puțin umblată) din Poiana Țapului.

Atât intrarea din Poiana Țapului cât și coborârea din Poiana Regală sunt, să spunem pitite, de ochii turiștilor. Dar dacă doriți, cu ajutorul aplicației Munții Noștri vă puteți orienta cu ușurință.

Acum să vă explic pe scurt aventura noastră (a 2-a oară am fost cu soția). Am coborât în gară și am început să urcăm pe străduțe până la marginea pădurii. De acolo trebuia să mergem pe punct galben până la poiană. Problema este la început - punctul galben nu prea e vizibil și nici poteca. Așa că am luat- o un drum mai bine conturat până ne-am rătăcit și am dat de o exploatare forestieră și de un observator de urși.

Aici am decis să deschidem aplicația și să ne orientăm puțin. Ne-am dat seama că la început nu am urmat semnul (este o porțiune unde a crescut vegetația și poteca nu este atât de vizibilă (nu prea merge lumea pe ea). Am coborât până la drum iar până la final nu am mai avut probleme în această privință.

Și ieșirea am văzut că este pitită de pădure. De aceea recomand să folosiți aplicația. Acum vine partea dacă merită. Traseul nu este urât sau greu dar este prin pădure pe potecă de pământ. În unele zone trebuie ocoliți niște pomi doborâți de furtună, în altele trebuie să faci față asaltului dat de mirosul usturoi emanat de leurdă. Poate te prinde ursul, poate te prinde ploaia. Ce să spun, viață pe munte.

Traseul până la Poiana Stânii Regale este un traseu ușor care merită abordat. Peisajul este superb cu păduri, priveliște către munții Bucegi, munții Baiului sau Valea Prahovei dacă aveți norocul să ajungeți până la stâncile Franz Iosef. Dacă sunteți pentru prima oară pe traseu trebuie să fiți atenți la marcaje pentru a lua ruta corectă.