Vârful Moldoveanu prin Valea Rea

Introducere

Anul trecut mi-am propus să ajung pe cel mai înalt vârf din România. Și am început să mă documentez: cum e traseul, cât de lung, pe unde să ne întoarcem etc.

Auzisem că are o porțiune cu lanțuri și am zis că nu vreau să las muntele să mă prindă nepregătit. Pregătit am fost – dar nu pentru ce urma să se întâmple.

Cuprins

1.Introducere
2. Informații utile
3. Echipament necesar pentru drumeții montane
4.Drumul până la Stâna lui Burnei - 2 ore mers cu mașina
5. Stâna lui Burnei - Portița Viștei
6. Portița Viștei - Vf. Viștea Mare
7.Vârful Viștea Mare - Vârful Moldoveanu
8. Vârful Moldoveanu - Vârful Galbena
9. Vârful Galbena - Stâna lui Burnei
10. Galerie foto traseu Vârful Moldoveanu
11. Concluzie
12. Linkuri Utile
13. Alte trasee prezentate pe site

Informații utile

Dificultate: mediu (greu pentru începători);

Durata: 10-12 ore;

Parcare: parțial – foarte aglomerată zona;

Drum neasfaltat pentru aproximativ 2 ore;

Surse de apă: da – la dus;

În apropierea traseului se află refugiul Viștea Mare;

Marcaje: multiple – vedeți fiecare segment de traseu.

Echipament necesar pentru drumeții montane

Înainte de a pleca la drum trebuie să punem tot ce este necesar pentru a avea o excursie fără evenimente neplăcute. În continuare am alcătuit o listă cu echipamentul necesar pe munte atunci când plecăm pe trasee care se pot face într-o zi. Pentru acest traseu este necesară și o mașină (nu puteți ajunge în alt fel la Stâna lui Burnei).

Bocanci impermeabili – sunt foarte utili pentru a va feri de accidentări sau în cazul în care vă prinde ploaia pe traseu;
Îmbrăcăminte – în funcție de sezon. Trebuie să aveți minim un rând de schimburi la voi. Nu folosiți haine din bumbac – se usucă greu;
Rucsac – în funcție de tipul de traseu ales puteți lua un rucsac mic (10-20 l ) pentru turele scurte sau în rucsac mai mare (25-40l ) pentru turele care durează întreaga zi;
Apă – minim 2 l de apă. Eu mai iau și 2 sticle de băuturi energizante cu minerale;
Hrană: încercați să luați fructe, ciocolata și produse care se digeră ușor. Opinie personală: nu mâncați în momentul în care urcați – încercați dacă este posibil să așteptați până se termină ascensiunea;
Hartă, busolă pentru orientare în cazul în care nu mai vedeți poteca;
Frontale sau lanterne. Eu prefer o frontală pentru a avea mâinile libere;
Telefon mobil și baterii externe pentru comunicare în caz de primejdie;
Trusă de prim ajutor – în cazul în care vă accidentați. Este util să știți ce există în trusa respectivă și cum se folosește;
Protecție solară formată din pălărie, ochelari de soare și cremă de protecție. Soarele este foarte periculos la munte chiar dacă nu vă dați seama de intensitatea razelor solare;
Bețe de trekking – nu sunt un fan al lor dar pot să recunosc că pe anumite porțiuni de traseu sunt utile;
Briceag multifuncțional pentru diverse situații;

Voi completa lista în cazul în care mă voi confrunta cu probleme care necesită și alte ustensile.

Drumul până la Stâna lui Burnei - 2 ore mers cu mașina

Drumul pe care trebuie să mergi este cel dintre Câmpulung și Curtea de Argeș, două foste capitale ale Valahiei. La Domnești luăm Dj 731 spre Corbi. Dacă ai uitat să iei ceva poți opri la un magazin în Domnești. Mai continuăm pe drum asfaltat încă puțin. Dacă stau bine să mă gândesc calitatea asfaltului în regiune nu m-a dat pe spate – conduceți cu grijă.

După cum aflasem de pe internet asfaltul se va termina în curând. Citisem că drumul are gropi și denivelări așa că eram cam speriat. Prima impresie – drumul neasfaltat era ca în palmă iar eu eram bucuros că vom ajunge mai rapid. Dar…..na, karma frate. După o scurtă perioadă în care am mers cu 60 de km pe oră (și eu un nesimțit notoriu – am ridicat nor de praf în spate) am dat peste primele gropi.

A început perioada slalomului – eviți una dai de alta. Și am ținut-o tot așa cam tot drumul. Ca și sfaturi de orientare: la prima intersecție o țineți dreapta iar la baraj o luați în sus. După aproximativ 2 ore de mers pe drum am ajuns la Stâna lui Burnei.

Închei această porțiune cu o dorință de a face această bucată de drum cu bicicleta. Seara, fără mașini, coborârea ar fi interesantă.

Stâna lui Burnei - Portița Viștei

Marcaj : triunghi roșu;

Timp aproximativ de parcurgere traseu: 3-4 ore (noi am făcut în jur de 3:45);

Am ajuns la stână. Eu, român până în măduva oaselor, nu m-am prins că atunci când încep să apară mașini și pe o parte și pe cealaltă a drumului nu mai găsești parcare nici pentru o furnică. Și a trebuit să dau cu spatele până am pus și eu mașinuța în rând cu oamenii.

Am scos lucrurile din portbagaj, ne-am adunat și cum era o oră destul de întârziată pentru a merge pe un traseu am purces la abordarea primei urcări.

La început eu vioi, mă uitam la peisaj, mai vedeam o cascadă, mai pe la umbră, totul bine și frumos.

După a început calvarul. Nu sunt chiar un începător în ale muntelui, chiar dacă obosesc mă opresc puțin și îmi revin. Aici însă, iad, coșmar, tortură. Erau 50 de grade de puteai să prăjești ouă pe piatră, nici un pic de umbră, vânt nici să miști o frunză plus nu aveam nici o pălărie la mine. Ce să mai, mi s-a tăiat respirația și piticii din creierul meu dansau frumos pe stâncile din jur. Cred că am consumat 2 l de apă pe prima urcare. În afară de aceste „sentimente” nu îmi aduc aminte de nimic.

Cu chiu, cu vai, la aproximativ 30 de minute după grupul principal am sosit și eu și am „leșinat” pe iarbă lângă râu. Cred ca am stat 20 de minute să îmi revin cu moralul. După mi s-a arătat un vârf în depărtare în stânga și moralul a luat-o iar la vale.

Ce a fost bine a fost faptul că a urmat o parte mai dreaptă urmată de o urcare destul de ușoară până la Portița Viștei.

Portița Viștei - Vf. Viștea Mare

Marcaj : bandă roșie;

Timp aproximativ de parcurgere traseu: 30-45 minute;

Înainte de a pleca pe drum am făcut un mic tur al internetului pentru a vedea cu ce ne confruntăm. Această porțiune nu prea mi-a atras atenție. În opinia mea este cea mai frumoasă porțiune. Avem de urcat, dar urcăm pe stânci, un pic și de cățărare fără a fi periculos. Pentru a ajunge la vârful Viștea Mare trebuie să mergi puțin la dreapta, drumul principal ocolind vârful.

Am făcut o scurtă pauză la Viștea Mare de unde am admirat drumul de creastă al Făgărașului. Încă un pic și ajungem la Vârful Moldoveanu, obiectivul din această zi.

Vârful Viștea Mare - Vârful Moldoveanu

Marcaj : cerc roșu;

Timp aproximativ de parcurgere traseu: 30 minute

Porțiune aceasta este parcursă destul de rapid. Trebuie să aveți grijă la o anumită parte a traseului și să vă ajutați de lanțuri.

Cum în ultima perioadă pe acest traseu vin foarte mulți oameni trebuie răbdare și să fiți atenți pe unde călcați. Urcăm ușor până la Vârful Moldoveanu – obiectiv îndeplinit.

Facem o pauză de aproximativ 30 de minute în care mâncăm și ne recuperăm forțele. În general sunt adeptul de a mânca după ce s-a terminat urcarea traseului. Digestia îți consumă din energie, iar eu am observat că după ce mănânc pe munte mă lenevesc și nu aș mai urca nici măcar un deal. De aceea optez pentru această tactică.

Este destul de târziu, am făcut aproximativ 5 ore până aici, asta din cauza că eu mi-am dat duhul pe prima urcare. Suntem printre ultimii care plecăm de la vârf și hotărâm să alegem să coborâm pe la lacul Galbena.

Vârful Moldoveanu - Vârful Galbena

Timp aproximativ de parcurgere traseu: 1: 30 min – 2 ore (timpul poate să difere în funcție de viteza de coborâre);

Marcaj: Cruce Roșie ;

O porțiune a traseului destul de ușoară. Avem coborârea de la Moldoveanu pe care am făcut-o destul de repede din cauza unor nori ce își făcuseră apariția în depărtare și nu doream să ne prindă ploaia pe creastă.

Urmează urcarea spre Vf. Roșu. Față de urcările pe care le-am avut aceasta a fost floare la ureche. Începusem să mă simt chiar bine și să iau viteză. Nu, nu suntem la coborâre așa că nu puteți să spuneți că luam viteză pentru că mă rostogolesc bine la vale. În această porțiune poteca este destul de bine conturată. Nu există probleme mari. Am ajuns la Vf. Galbena. În depărtare se vedeau lacurile din căldarea Galbena. Cum marcajul de traseu nu prea se mai vedea dar vedeam oameni la nivelul lacurilor am decis să o tăiem drept. Nu prea este indicat să faceți acest lucru, aici însă a fost un risc calculat.

Vârful Galbena - Stâna lui Burnei

Marcaj : cruce albastră;

Timp aproximativ de parcurgere traseu: 2-3 ore (se poate ajunge și mai rapid – atenție marcajul este șters uneori);

Traseul de coborâre, cel puțin până în regiunea lacurilor, a fost destul de ușor. Ne-am oprit la niște poze, apoi am dat de potecă și am continuat pe ea. Mers destul de alert pentru că seara se apropia cu repeziciune și nu doream să ne prindă noaptea pe drum.

A urmat o porțiune mai prăfuită a drumului unde trebuia să mergi cu atenție ca să nu aluneci. Nu era nimic dificil, dar eram destul de obosiți și începeam să ne pierdem concentrarea. Unele persoane mai „șmechere” nu prea au mâncat pe drum iar acum duceau lipsă acută de energie.

Încep să apară și copacii și ușor intrăm în pădure. Porțiunea asta este plină de rădăcini. Am rămas puțin mai în urmă pentru a ajuta pe cineva care începuse să aibă probleme de concentrare și nu mai calcula bine pe unde calcă. Și eu eram destul de obosit și vedeam cum îmi tremură genunchii dar am luat drumul pas cu pas pentru a nu călca greșit.

Începem să auzim o cascadă la stânga. Prima oară credem că e drumul, dar mai avem puțin de mers. Spre sfârșit începuse să se întunece. Am ajuns în sfârșit la bază. Am mers la mașină și am descoperit ca deșertul Sahara există și în munții Făgăraș. Mașina era plină de praf si cu desene pe ea. Din păcate am tot căutat poze cu desenele făcute dar nu găsesc.

Drumul de întoarcere spre casă a fost destul de dificil din cauza oboselii acumulate. De aceea am decis că dacă avem un traseu de peste 2 ore jumătate cu mașina și traseu destul de lung de munte să luăm cazare, cort etc.

P.S. Anul acesta nu am respectat regula. Sper să o respectăm de acum înainte.

Galerie foto

Caldarea Vaii Rele — Soarele apune pe creasta muntilor Fagaras

Concluzii

Traseu destul de lung. Este indicat să aveți cazare în zonă și să porniți de dimineață pe el. Ca și dificultate este unul de dificultate medie. După câte am observat există destul de multe persoane care îl fac.

Momentan nu îl încadrez în categoria autostrăzi dar nu e departe.

Voi ați fost pe acest traseu? Ce experiențe aveți? Povestiți în comentarii!