Biserica Sfântul Ladislau Oradea

Nu se găsesc prea multe informații în ceea ce privește această biserică. Asta poate fi un lucru bun, nu a avut o istorie zbuciumată. Dar- pentru că există un mare dar. Datele găsite se bat cap în cap - inclusiv cele scrise în biserică. Să luăm pe rând.  Istoria bisericii începe de fapt cu recucerirea orașului de către austrieci și revenirea religiei catolice în prim-plan. La început credincioșii catolici aveau o mică bisericuță dedicată Sfintei Brigida. Construcția actualei biserici a început în jurul anului 1720 în timpul cardinalului Csáky Imre și au fost finalizate în jurul anului 1733 (cel puțin așa spun informațiile de la fața locului). Există de fapt mai multe variante găsite:

• lucrările au început în jurul anului 1720 și au fost finalizate în 1741.
• cu anul construcției 1721 și terminarea lucrărilor în 1756 când biserica a fost sfințită având hramul Sf. Ladislau în timpul episcopului  Paul Forgách

 Turnul bisericii este realizat mult mai târziu, fiind ridicat abia în anul 1800.

Acum trecem la controversa - când a devenit biserica funcțională. Biserica a devenit funcțională la 10 ianuarie 1723 (informație de la față locului) sau 1730 în alte surse sau 1733 când s-a terminat nava cu dimensiunea de 20x12 m. Bolta navei este cilindrică cu mici bolți transversale care ajung uneori până la pardoseală. Altarul este baroc iar Icoana altarului în care Sfântul Ladislau înmânând cheile orașului episcopului de Oradea fiind pictată 1863 de către un pictor vienez despre care nu găsesc nici o informație fiind astfel cel mai vechi altar din Oradea (informație găsită în toate sursele posibile). Problema se ridică la următoarea frază din informațiile găsite în biserică: existența a altor patru altare unele începând cu secolul XVIII. De fapt două din ele au pictura mai veche decât cel considerat cel mai vechi (icoane Sf. Ion Nepomucenul și Sf. Bonifațiu - pictor Bohm Pal  - pictor la care am găsit numeroase informații). Ceea e și mai tare e că în altarul Sf. Bonifațiu sunt expuse moaștele sfântului cu același nume, primite și depozitate în anul.....1750 (bănuiesc că a fost depus într-un altar invizibil la acea dată). Teoria mea e că ei consideră data de 1733 ca dată a finalizării altarului fără a mai lua în considerare picturi sau alte modificări adăugate ulterior. Altfel avem o cronologie aiurea rău de tot.

Frescele au fost realizate în anul 1908 de către pictorul Gyula Turz și prezintă următoarele scene: Sf. Ladislau face să țâșnească apă din stâncă, sfântul zidește o biserică, Sf. Apostoli Petru și Pavel și alte picturi.

Acum să spunem câteva vorbe și despre exterior. Arhitectura se încadrează în stilul baroc local (provincial) având puține desene sau elemente distincte (spre deosebire de celelalte doua biserici). În schimb turnul are unele asemănări cu cel de la Biserica cu Lună (poate din cauza faptului că a avut și de unde să se inspire). Mă refer la acoperișul metalic care urmează aceeași linie de arhitectură ca cel de la Biserica cu Lună.

La început, fiind una din puținele biserici din zonă (ca să nu zic singura) această biserică a avut și rolul de catedrală episcopală. A îndeplinit acest rol până în anul 1780 când s-a terminat lucrările de construcție la Catedrala Romano-Catolică din Oradea (Bazilica „Ridicarea la Cer a Fecioarei Maria” ).

Să trecem la controversa care are legătură cu orga. Aceasta a fost dăruită de împărăteasa Maria Terezia în anul 1780, anul în care împărăteasa moare (unele surse spun că a fost dată de împărăteasă, anul morții se știe clar). În schimb, la biserică scrie negru pe alb că orga e din 1894 fiind făcută la Budapesta. Eu nu știu ce să mai cred.

În schimb, pentru cei care apreciază muzica clasică pot spune că 3 mari compozitori din acea perioadă au încântat cu muzică această biserică: Michael Haydn, Carl Ditters von Dittersdorf și Václav Pichl.