Vizită la cetatea de scaun a Sucevei sau Cetatea Suceava

Dacă ați vizitat toate mănăstirile din zonă și doriți o schimbare de peisaj nu trebuie să mergeți prea departe. În Suceava, pe lângă muzee, parcuri și statui avem și o cetate. Eu aș spune că este principalul obiectiv turistic din zonă dar fiecare are prioritățile lui.

În articolul ce urmează, veți afla cum această cetate, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea, a devenit simbolul rezistenței Moldovei în fața invaziilor străine. Vom explora modificările realizate de-a lungul timpului, perioada de apogeu, decăderea cetății, documente istorice și cel mai important - ce înseamnă o vizită la această cetate.

• Cetatea de Scaun a Sucevei a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I Mușat și consolidată de Ștefan cel Mare, fiind rezidența domnilor Moldovei timp de aproape două secole.
• Această fortăreață medievală a suferit mai multe asedii.
• Cetatea a fost parțial distrusă în 1675 la ordinul lui Dumitrașcu Cantacuzino, dar restaurările au readus-o la viață pentru a putea fi vizitată și astăzi.
• Prima mențiune documentară a Cetății Suceava datează din 10 februarie 1388, iar de - a lungul timpului ea a fost inclusă în multe documente istorice și legende populare.

Chiar dacă perioada de glorie a cetății este în timpul lui Ștefan cel Mare, cetatea a fost construită mult mai devreme. De fapt - dacă dorim să fie totul corect în Suceava au fost două cetăți: actuala cetate și cetatea Scheia. Erau cetățile de pe latura de vest și de est a capitalei. Poate nu ați auzit de cetatea Scheia pentru că această nu a avut o viață prea lungă. A fost construită în aceeași perioadă cu actuala cetate dar a fost dărâmătă după mai puțin de 50 de ani din cauza a....nu se știe exact (alunecări de teren, ordinul domnitorului etc.).

Acum că am văzut partea istorică a cetății să o descriem puțin. Este mult mai complicat decât credeți pentru că o mare parte din cetate nu poate fi identificată de omul de rând dacă nu citește o plăcuță cu descrierea a ce vizitează. Să o luăm cu începutul - mai exact cu fortificațiile.

După cum am văzut primele fortificații apar în secolul XIV în momentul în care nu pot spune că era mai mult decât un fort sau un mic castel de apărare. Avea ziduri de 1,5 m grosime, turnuri pătrate si unele clădiri interioare pentru domn și oșteni.

Apoi au fost adăugate alte fortificații în perioada lui Alexandru cel Bun, dar mai ales în perioada lui Ștefan cel Mare moment în care cetatea are perioada de expansiune masivă atât la nivelul clădirilor cât și la nivelul fortificațiilor.

Acum mă pun în pielea unui vizitator care intră prima oară în cetate. Prima oară se va observa șanțul de apărare și zidul principal de apărare cu turnuri rotunde făcut în timpul lui Ștefan cel Mare (mai exact după asediul dat în 1476). Apoi ajungem la un pod - acesta era un pod cu o parte fixă și cu una mobilă așa cum vedeați în filme. în caz de primejdie podul se ridica și se întrerupea legătura cu partea exterioară. Înainte de a trece podul trebuie să spunem că șantul din fața cetății nu a fost niciodată umplut cu apă. De ce? Păi suntem pe un deal și apa ar fi luat-o toată la vale. Totodată, la zidul din stânga veți observa porțiuni din zidul de sprijin.

Apoi se intră în cetate - ei bine la intrare existau unele capcane în care putea să cadă un musafir nepoftit.  Dar după ce se trece și de această se ajunge în curtea interioară a cetății (atenție - nu a fortului). Pentru a ajunge în curtea interioară a fortului mai trebuie să trecem prin niște porți de acces păzite de soldați în camere de gardă.

Ajungem în mijlocul fortului - ne uităm și avem așa 

• latura de est  - 3 etaje cu apartamente domnești, depozit de alimente și paraclis. Pe la etaje se poate ajunge și prin scări de piatră sub formă de spirală și foarte îngustă.
• latura de vest aven subsol cu pivniță iar la parter avem sala unde se ținea sfatul țării
• la sud avem baia domnească, prima poartă de intrare în cetate și una bucată închisoare
• la nord avem zidurile cu bastioane

Ei bine la arhitectură nu vă așteptați la lucrurile pe care le-ați găsit la mănăstirile din județul Suceava. La urma urmei este o fortificație în care s-a tras cu tunul, a fost arsă și lasată în ruine. Dar avem unele elemente interesante la nivel de arhitectură. 

De exemplu la încăperea unde se ținea Sfatul domnesc avem console în stil gotic și renascentist și chei de boltă cu stema Moldovei. 

La paraclis pereții erau acoperiți cu pictură în frescă iar în interior  erau sobe din teracotă  decorate cu animale fantastice sau personaje mitologice.  Pe zidul exterior veți întâlni din loc în loc șiruri de discuri și butoni ornamentali.

După cum am spus mai sus cetatea a trecut prin destul de multe asedii. Să le enumerăm pe scurt și să vedem deznodământul

• În vara anului 1476, turcii au venit cu oști mari să ia cetatea - după victoria de la Valea albă. Apărătorii conduși de hatmanul Șendrea resping atacul. În tabară turcească izbucnește o epidemie de ciumă. Confruntați cu acest lucru și cu faptul că trupe transilvane + oastea lui Ștefan refăcută fac ca turcii să se retragă
• Armata otomană nu s-a dat bătută. A revenit în 1485 și a încercat din nou să cucerească fortăreața. Totuși, apărătorii au fost neclintiți.
• Sultanul Soliman Magnificul personal a condus oastea otomană în 1538. De data aceasta, turcii au reușit să intre în cetate după o trădare a boierilor moldoveni
• Hatmanul Ștefan Tomșa  a atacat cetatea în 1563. Mercenarii unguri predau cetatea.
• Mai târziu, în 1600, polonezii și cazacii fiind conduși de Jan Zamoyski și Stanislaw Zolkiewski au invadat Moldova aflată sub stăpânirea lui Mihai. După asediu aceștia intră în cetate și îl repun ca domn pe Ieremia Movilă.
• În 1653 rolurile se schimbă. Cazaci și tătari laolaltă sunt asediați de  polonezi, transilvăneni și valahi câteva luni. În felul acesta se sfârșește aventura lui Timuș Hmelnițki
• Ultima bătălie la cetate este între doi domnitori sprijiniți de turci și polonezi prin anul 1673.

Mergând prin cetatea Sucevei nu poți să nu te întrebu cum era viața în perioada medievală. Eu îmi imaginez în felul următor - o imaginație bazată puțin și pe ce am citit.

Cum domnitorul își petrecea cea mai mare bucată de timp în Suceava - la curtea domnească de acolo e de presupus că aici apartamentele nu erau cele mai confortabile cu putință. Rolul defensiv al cetății face ca aleile pe care umblați să fie străbătute în cea mai mare parte din timp de soldați, boieri și care de aprovizionare a garnizoanei.

Bănuiesc că fiecare clădire era bine păzită și delimitată. Adică nu puteai intra pe unde doreai tu și să umblii ca acum prin toate cotloanele cetății. Pe ziduri erau postate santinele care să dea alarma în caz de primejdie. La fel la fiecare ușă sau intrare erau postați soldați înarmați cu săbii și suliți.

În general numărul oamenilor care participau la bătălii era cu mult mai mic decât scriu cronicile din acea perioadă. Adică nu vă așteptați ca suta de mii de soldați otomani să fie la ordinea zilei. Pentru asta ai nevoie de o logistică foarte bine pusă la punct (apă, mâncare, muniție - totul costă și sunt greu de obținut). De aceea îmi imaginez că nici garnizoana permanentă a cetății nu era extraordinar de mare. Adică dacă vrei o luptă cu dusmanul în câmp deschis nu îți lași majoritatea trupelor prin cetăți.

Domnitorul nu prea stătea prin cetate. Să luăm exemplul lui Ștefan care la asedii nu prea a fost prin în cetate pentru că rolul domnitorului e să refacă armata - dacă te blochezi într-o cetate nu prea mai ai nici un control asupra țării.

Așa că dacă am călători în timp am găsi în general soldați înarmați, posibile lucrări, fum și diverse mâncăruri în bucătărie, poate cai. Și dacă suntem norocoși poate prindem și o zi în care se face Sfat Domnesc, se judecă vreo pricină iar ghinionistul suprem ar fi teleportat într-un asediu.

Acum să trecem la vizita din zilele noastre. Am vizitat de două ori cetatea Suceava și nu pot spune că la prima impresie te dă pe spate la capitolul masivitate. Prima impresie a fost - atât de mică - făcând comparație cu cetatea Neamțului care prin aspect îți dă altă impresie.

Înainte de a ajunge la intrarea în cetate trebuie să spun că drumul până în acest punct este bine întreținut și destul de ușor de făcut. Noi am mers de ambele dăți cu mașina. Din păcate nu vă pot spune un alt tip de experiență.  Am ajuns la intrare, am plătit biletul și am început să mergem spre pod și poarta principală. Aici am început să intre în scenă imaginația. Mă gândeam că sunt Ștefan cel Mare și merg în față escortei spre cetate. Văd șanțul de apărare și spun că ar trebui să fie mai adânc în unele zone. Mă felicit că am un pod format dintr-o parte fixă și una mobilă. În plus dacă am niște asasini care doresc să intre în cetate pe aici o să aibă parte și de alte surprize. Apoi trec pe lângă poartă și oștenii mă salută. Simt cum o mână mă atinge și mă pregătesc să scot sabia la nefericitul care a îndrăznit să pună mâna pe domnitor. Când colo era soția care mă trezește rapid din vis și spune să intrăm să vedem ce e în camere. Nu știu cum să spun, poate Ștefan putea să zică ceva dar eu prefer liniștea și intru. Acolo vedem diverse arme medievale, exemple de oșteni îmbrăcați în zale și armuri iar dacă merge sistemul video vedeți și holograme.

Ajungem în curtea interioară. Aici mintea mea o iar pe arătură. De data asta este vorba de un joc. Îmi vin în minte scene dintr-un joc cu tentă medievală unde când ajungi în cetate umbli călare pe străzi și înainte de a intra în sala în care se află lordul/domnitorul trebuie să te dai jos și să treci de 2 soldați. Ei bine acum îmi dau seama că de fapt am citit de cum se numeau cei care erai șefi în cetate (purtau denumirea de portari ai Sucevei sau pâcălabi). Poate de data asta o să fiu întâmpinat de un astfel de om. Din nou soția mă scoate din reverie și face planul de bătaie: ziduri, scări, încăperi.

Să luăm pe rând

• de pe ziduri vezi poziționarea strategică a cetății și felul în care aceasta supraveghea orașul și rutele de acces
• scările mi-au dat o mare senzație de claustrofobie
• în schimb la încăperi am observat două chestii interesante: prima este dată de steagurile boierești care erau expuse acolo. Nu știu eu prea multe de steaguri dar toate cele de acolo mi se păreau a fi foarte orientale - spre mongole așa. Tot prin  zonă am mai văzut ceva interesant și interactiv - o hartă digitală cu alte castele din Europa construite în aceeași perioadă. Am stat ceva vreme stând în fața ecranului și jucând jocul "Ghici ce castel e acesta".

Mai găsim diverse documente, date istorice sau alte lucruri ce ar putea părea interesante pentru un istoric (de exemplu opiniile călătorilor străini în Moldova).

În final ne retragem ușor spre ieșire. Dacă doriți puteți vizita statuia lui Ștefan care se află în apropiere, puteți vedea Muzeul Satului Bucovinean sau oul gigant din apropiere.

Și uite așa, am terminat și cu vizita la cetate. Deși nu este la fel de impunătoare ca alte cetăți acest loc plin de istorie merită vizitat dacă sunteți în zonă. Înainte ar fi bine să vă informați înainte pentru a nu rata lucruri importante.