Muzeul Art Nouveau (Casa Darvas-La Roche din Oradea) - singurul muzeu Art Nouveau din România

După cum cred că vă dați seama nu prea știu foarte multe despre acest stil. În consecință a trebuit să încep să citesc ca să știu și eu anumite câteva informații și să nu mă fac de râs. Neavând aplecare spre arte, stiluri și forme nu pot spune că înțeleg foarte multe. Dar pot încerca un rezumat (cât se poate rezuma un subiect despre care s-au scris cărți întregi).

Art Nouveau a apărut ca un răspuns la academismul, eclectismul și istoricismul arhitecturii și artelor decorative. Ca să înțelegem mai bine stilul Art Nouveau să vă scriu pe scurt cu ce se ocupau celelalte 3 stiluri.

1. Academismul era stilul care era predat de aproape un secol în academiile de artă din Europa
2. Eclectismul este o amestecătură de stiluri combinate în diverse moduri (în funcție de subiect și artist)
3. Istoriscismul este o recreare a diverse stiluri vechi (bizantin, baroque, gothic etc.) în viziune modernă)

Notă personală - Văd ca și prin 1900 aveau mari probleme cu plagiatul în artă.

Să revenim la stilul nostru. Sursa de inspirație a noului stil a fost dată de formele naturale (flori, plante) și a avut ca obiectiv principal folosirea unor materiale moderne (fier, sticlă, ceramică și beton) în decorarea cu forme neobișnuite a clădirilor. Știu, mi se pare și mie cam seacă explicația dar cam asta am înțeles eu.

În funcție de locul unde a apărut și s-a manifestat stilul Art Nouveau a avut mai multe denumiri (traduceri aproximative în română):

• în Marea Britanie a fost denumit stil modern sau stil Glasgow
• În Germania și Scandinavia, stil reformat sau stil tineresc
• În Italia stil Liberty
• În Spania artă tinerească sau Modernism
• În SUA stil Tiffany

Pe noi ne interesează o variație numită secesionism vienez sau corespondentul numit secesionism maghiar. Acesta s-a manifestat în Transilvania între 1890 și 1914, moment în care s-au construit mai multe clădiri publice în diverse orașe din provincie. Principalele orașe în care s-a manifestat acest stil au fost Târgu Mureș, Oradea și Sfântu Gheorghe.

Vizita la acest muzeu a decurs în condiții normale pentru mine. La intrare am văzut fațada, am ratat detaliile. Normal că nu am stat să mă uit la fiecare desen, formă sau culoare și să le disec în patru. În schimb când am intrat și am văzut vitraliul am zis că am greșit adresa și am nimerit într-o biserică.

Am mers la parter să luăm biletele. În aceeași cameră era o expoziție temporară unde erau prezentate elemente de modă feminină de la începutul secolului XX: haine, bijuterii, genți, umbrele și alte elemente. Vizita propriu-zisă am început-o la etaj unde era o expoziție de bijuterii și carte având ca figură centrală pe Regina Maria. Aici am găsit informații foarte interesante legate de simbolismul prezent în realizarea acestor bijuterii: crucea celtică, shamrock, nodul mistic, serch bythol, knotwork, triquetra, triskele și thistle.

De aici am trecut la o expoziție de ....păpuși. Nu mă așteptam să fiu atât de interesat de această expoziție. Acestea erau expuse în funcție de țara și regiunea de unde proveneau. Am stat destul de mult să caut diferențe și asemănări, în special cu privire la păpușile din zona țara noastră.

Analiza mea a fost întreruptă de o invitație la un filmuleț. Doamna de acolo ne-a descris ce o să vedem și eu am fost destul de sceptic. Auzi tu, cum si-a imaginat omul că ar arăta visul unui copil. Ghiciți cine era cu gura căscată și se uita în stânga și în dreapta pentru a cuprinde cât mai multe imagini cu putință? Eu, normal că eu. Pentru mine acest filmuleț, plin de simbolistică, culoare și animație a fost elementul central al vizitei. Soția mai avea puțin și îmi mă lua acolo ca pe un copil hipnotizat de o jucărie.

Apoi a vizita camerelor. La fel ca la exterior am ratat destul de multe detalii. Noroc cu doamna de acolo care vedea că sunt cu capul în nori și mă îndruma spre lucrurile importante din muzeu. Dacă tot a venit vorba de doamna de acolo vreau să o felicit pentru răbdarea avută și nu mă refer la propria persoană. Să vă explic: când am trecut pe aleile de lângă muzeu era amenajat un loc unde era expus un instrument muzical (mi s-a părut a fi un pian) la care cânta o persoană. Se vedea că nu e de profesie dar în același timp cânta destul de melodios. Am dat peste această persoană și la muzeu. Observând comportamentul mi-am dat seama că băiatul avea un fel de autism. Felul în care doamna de acolo s-a comportat cu el pe tot parcursul vizitei a fost cu totul deosebit: cu răbdare, cu repetarea explicației, fără să ridice vocea sau să nu îi pese. Per total nota 10.

Coborând din la parter am aflat că mai avem de vizitat demisolul unde se încearcă reprezentarea stilului de viață din secolul XIX. Mai trebuia să așteptăm puțin deoarece era o activitate cu copii de generală. Aici în schimb am avut parte de un alt fel de comportament: lipsa de respect și durerea în fund.

Lipsa de respect a venit din partea copiilor. Știu că unii sunt gălăgioși, dar la parte începuseră să pună până pe bijuterii și pe haine vechi de sute de ani ca și cum ar fi fost garderoba proprie.

Durerea în fund a venit din partea profesorilor însoțitori și a părinților în sensul că se uitau și nu ziceau nimic.

Înțeleg că vrei să lași copilul liber să se exprime și să exploreze, dar în același timp trebuie să îi pui la un moment dat și anumite limite, pe care majoritatea copiilor de astăzi le au din ce în ce mai rar.

În fine....am coborât și la demisol, am văzut expoziția și apoi am ieșit în curtea interioară unde am avut parte de puțină liniște și pace după taifunul de care am avut parte în interior.

Să nu uit. Un lucru care mi s-a părut destul de interesant este prezența liftului încă de la început. Eu credeam că a fost adăugat ulterior dar nu este așa.