Curtea Domnească din Târgoviște
Introducere
Știam de mic faptul că orașul Târgoviște are foarte multe monumente istorice, Târgoviște fiind capitala Valahiei timp de câteva secole. Dacă stau bine să mă gândesc cred că Târgoviște are cele mai multe obiective turistice din sudul tării (după București).
În acest articol voi încerca să descriu pe scurt Curtea Domnească. Se pot scrie cărți întregi doar despre acest obiectiv. Dacă doriți mai multe informații despre Curtea Domnească o să las linkuri către alte materiale la sfârșitul articolului.
Notă: Curtea Domnească a fost deschisă din nou după o perioadă de renovare.
Cuprins
Cuprins
- 1.Introducere
- 2. Informații utile
- 3. Istoricul Cetății Făgăraș
- 4.Casele domnești din Curtea Domnească de la Târgoviște
- 5. Biserica Paraclis
- 6. Turnul Chindiei
- 7.Biserica Mare Domnească"
- 8. Biserica Sfânta Vineri
- 9.Casa Doamnei Bălașa
- 10. Foișorul
- 11. Baia domnească
- 12.Grădinile domnești
- 13.Cismelele și aprovizionarea cu apă
- 14.Porțile și zidurile
- 15.Legende
- 16.Cultura
- 17.Opinie/Vizită
- 18.Galerie Foto
- 19.Obiective în zonă
- 20.Concluzie
Informații utile
Adresa: Str. Calea Domnească 181, Târgoviște, Jud. Dâmbovița
E-mail: info@curteadomneascadintargoviste.ro
Program de vizitare
Luni: închis
Marți – Duminică:
– program de vară 9:00 – 18:30
– program de iarnă 9:00 – 17:00
Primăria Târgoviște
Str. Revoluției, Nr. 1-3, 130011 Târgoviște, Jud. Dâmbovița
Telefoane: 0040 245 611222; 0040 245 613928
Website: www.pmtgv.ro
Taxe și tarife
Taxa de intrare
Ansamblul Monumental „Curtea Domnească” – 12 RON
Pentru grupurile de elevi, studenţi şi pensionari se aplică o reducere de 50%.
Taxa pentru fotografiat
Pentru amatori: 15 RON/ora/aparat
Pentru profesioniști: 25 RON/ora/aparat
Taxa pentru filmat
Pentru amatori: 40 RON/ora/aparat
Pentru instituții profesionale
– 750,00 RON/ora/aparat pentru spații din exteriorul clădirilor
– 1500,00 RON/ora/aparat pentru spații interioare
Taxa pentru cercetări arheologice – 15,00 lei/mp.
Taxa pentru închiriere spații – 120,00 lei/h
Taxa ateliere si programe educative pentru copii si adolescenți – 5 lei/atelier
Istoric
Nu putem vorbi de istoria Curții Domnești dacă nu abordăm istoria localității. Și pot spune că orașul Târgoviște are o istorie bogată. A fost reședință domnească peste trei secole, fapt care a dus la apariția a numeroase clădiri, facilitând totodată desfășurarea multor evenimente cunoscute la nivel național.
Să o luăm cu începutul. Există dovezi arheologice prin care se arată existența diverselor comunități încă din timpul culturii Gumelnița. În Muzeul de Istorie se găsesc diverse obiecte din epoca bronzului, epoca fierului, din timpul dacilor cât și ulterior când au fost găsite dovezi ale existenței unei așezări din sec VIII-X.
O etapă importantă în dezvoltarea târgului/orașului se desfășoară în timpul lui Mircea cel Bătrân. În această perioadă avem prima mențiune (făcută de un cruciat - participant la bătălia de la Nicopole - Johann Schiltberger), primul act oficial - dat în 1406 și cel mai important lucru, mutarea reședinței domnești în oraș.
O altă perioadă importantă în viața orașului se desfășoară în timpul domniei lui Vlad Țepeș, atunci când este construit Turnul Chindiei și se desfășoară Atacul de Noapte dat de Vlad Țepeș asupra taberei turcești.
În perioada medievală se construiesc majoritatea bisericilor din oraș și din preajma acestuia, inclusiv Biserica Domnească din Târgoviște și mănăstirea Dealu.
Trecem puțin și prin cultură. Există o mare probabilitate ca la Târgoviște, Macarie să tipărească primele cărți în limba slavonă cunoscute la noi (începând cu anul 1508).
O ultimă perioadă de înflorire a orașului se petrece în timpul lui Constantin Brâncoveanu, moment în care se fac multe reparații la case sau biserici, Brâncoveanu având reședința de vară la Târgoviște.
În epoca modernă putem remarca în oraș desfășurarea unor episoade din timpul răscoalei lui Tudor Vladimirescu dar și vizita lui Alexandru Ioan Cuza imediat după Unire.
Venind spre zilele noastre putem aminti despre un ultim episod important: execuția liderului de stat Nicolae Ceaușescu și a soției lui, Elena Ceaușescu.
Să vedem acum informații despre Curtea Domnească.
Casele domnești din Curtea Domnească de la Târgoviște
De ce am spus casele domnești? Pentru că sunt mai multe. Prima casă a fost realizată în timpul lui Mircea cel Bătrân. Este o structură destul de mare cu o suprafață de 32mx29m. Ceea ce este interesant este faptul că această structură diferă de construcțiile de la Curtea de Argeș. A fost realizată de un meșter venit din vest care a impus un stil occidental structurii.
Tehnica de construcție este destul de specială. Zidurile erau făcute din lespezi de râu și cărămidă, cărămida fiind folosită pentru a stabiliza piatra de râu. Tot pentru stabilitate colțurile erau întărite de piatră fasonată. Acoperișul era făcut din lemn (șiță).
O altă casă domnească a fost construită de Petru Cercel. El a construit o casă domnească cu etaj care îmbina principiile arhitecturii renascentiste cu tradiția locală. La parter exista sala unde se desfășurau sfaturile domnești iar la etaj era apartamentul de locuit al voievodului și al familiei sale. Accesul la etaj se făcea doar printr-o scară aflată în exterior. Partea interesantă este legată de tencuială. Tencuială interesantă? Da! În 1600 exteriorul era acoperit de tencuială subțire pe care era aplicată o zugrăveală roșie care imita procedeul așezării cărămizilor pe tencuială. Design de 1600.
În timpul lui Matei Basarab casele domnești sunt reamenajate fiind construite sobe în fiecare cameră. La casa construită în timpul lui Petru Cercel se adaugă un pridvor deschis către grădinile domnești.
După ce sunt arse din ordinul lui Grigore Ghica casele domnești din Curtea Domnească din Târgoviște sunt refăcute de către Constantin Brâ.coveanu. Acesta adaugă un etaj casei construite pe timpul lui Mircea cel Bătrân și unește cele două case printr-un coridor median. Se refac ziduri, bolți și pardoseli. Se tencuiește iar decorațiile interioare sunt refăcute în stil brâncovenesc. După domnia lui Brâncoveanu casele se deteriorează în timp.
Biserica paraclis
Prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost: ce înseamnă paraclis? Poate nu știți acest termen dar sigur ați auzit de alt termen – moliftă (este o slujbă specifică pentru cei vii).
Această biserică este făcută de Mircea cel Bătrân și are anumite caracteristici care ies în evidență.
Față de alte biserici construite în același stil în extremitatea vestică era construit un pridvor cu clopotniță deasupra. Un alt element distinctiv este reprezentat de intrarea prezentă pe latura de sud a naosului. Această intrare era folosită în special de dormitor. Ceea ce este interesant este faptul că pridvorul acestei biserici a fost folosit ca bază pentru construcția Turnului Chindiei.
Biserica a fost refăcută de Neagoe Basarab, Radu cel Mare și Constantin Brâncoveanu și s-a surpat în jurul anului 1840. A fost demolată în urma lucrărilor de restaurare făcute la Turnul Chindiei
Turnul Chindiei
A venit timpul să facem o scurtă descriere pentru Turnul Chindiei. Acesta este construit în timpul lui Vlad Țepeș (există anumite dovezi că turnul ar fi fost construit de Vlad Dracul – tatăl lui Vlad Țepeș). Trebuie să vă spun un secret. Turnul pe care îl vedeți acum nu este de pe acea vreme. Turnul inițial era cu aproximativ 8 m mai mic (acum are 27 m) și nu avea scară de lemn. Accesul la turn se făcea printr-un pod de lemn care era în legătură cu casa domnească. Nu știu de ce dar mi-a venit în minte o scena din filmul regele Arthur. Cred că acolo am văzut un pod mobil mai interesant.
De-a lungul timpului a avut diverse roluri: turn de pază, turn de observare, închisoare.
Cea mai interesantă poveste este legată de timpul în care turnul a avut rolul de ceasornic. Paul de Alep descrie foarte bine scena. Nu stau să îl citez – o să descriu din memorie. Se spune că atunci când se întuneca (în principiu după cină) gărzile băteau tobele și aprindeau o flacără în vârful turnului. Acesta era semnalul prin care se făcea cunoscut faptul că nu mai ai voie să mergi pe străzile orașului. Dacă erai prins pe străzi erai omorât. Dimineața se stingea lumina și se băteau tobele sau se trăgea cu tunul pentru a anunța locuitorii că restricția este ridicată.
Turnul a fost refăcut în sec XIX când se aduc și anumite modificări de natură neogotică. Se mai realizează restaurări și modificări în anii 1960 când ia forma actuală.
Biserica Mare Domnească
Ctitoria lui Petru Cercel, biserica este construită în același timp cu cea de-a doua casă domnească.
Este o biserică în stil bizantin de tipul cruce greacă înscrisă la fel ca Biserica Domnească din Curtea de Argeș și are hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Monumentul se distinge prin proporțiile nemaiîntâlnite până atunci, conturul în exterior având 14×30 m. Nu o să vă încurc cu detalii de genul, cum este construit naosul, cum sunt dispuși stâlpii sau ce formă are bolta. Aceste detalii le găsiți în diferite cărți pe care le puteți cumpăra la magazinul complexului sau puteți să mergeți la Centrul de Informare și să citiți acolo. Mă voi axa pe lucrurile interesante.
Primul lucru interesant pe care l-am găsit este prezența unui balcon (cafas) pe latura de apus. Acest balcon avea 2 roluri: primul rol era de a oferi un loc potrivit pentru ca Doamna țării să urmărească slujba (femeile nu aveau voie să intre în naos). Cel de-al 2-lea rol era faptul ca prin intermediul balconului și a unui culoar se făcea legătura cu o ușă care dădea în casele domnești. Scara care urcă din naos la acest balcon are motive orientale de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu.
Primul strat de pictură este de pe timpul lui Mihai Viteazu, dar mai interesantă este pictura din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu.
Constantin Zugravul a realizat o adevărată operă de artă a acelei epoci prin armonizarea culorilor și bogăția de detalii. Biserica se laudă că are cel mai mare număr de domnitori pictați într-o biserică: 8 . Îi avem pe Matei Basarab, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, Petru Cercel, Mihai Viteazu, Radu Șerban, Șerban Cantacuzino, Radu Mihnea. În pictura din naos se remarcă o scenă destul de rară în pictura bisericească „Înmulțirea și împărțirea pâinilor și peștilor” dispusă pe balustrada cafasului. Un alt element interesant este faptul că în compoziția „Nuntă în Caana Galileiii” apar elemente ce fac parte dintr-o nuntă românească: taraf tradițional, costume populare și altele. Pictura este destul de ștearsă în general – trebuie să vă uitați cu atenție după detalii.
În această biserică a fost înmormântat inițial Matei Basarab, fiind mutat ulterior la Mânăstirea Arnota după jaful provocat de tătari. Cam atât în ceea ce privește informațiile de la acest monument. Există mai multe date dar și așa acest articol este destul de lung.
Biserica Sfânta Vineri
Această biserică nu este la fel de spectaculoasă ca Biserica Domnească. Anul ctitoriei este învăluit în mister. Există anumite dovezi că această biserică ar fi fost construită la mijlocul secolului XV. Ceea ce este interesant este altceva: inițial biserica nu a făcut parte din Curtea Domnească. A fost integrată în Curtea Domnească ca urmare a extinderii acesteia de către Petru Cercel. Apoi a ars, a fost reparată, a suferit daune la cutremure și iar reparată. Este destul de bine că a fost îngrijită deoarece multe surse spun că această biserică este unica din țară construită la mijlocul secolului XV care să conțină anumite tipuri de arhitectură.
Ea se aseamănă destul de mult cu biserica Paraclis : forma și existența unui turn clopotniță (este amintit până în 1804). Pronaosul adăpostește câteva morminte , dintre care și unul al soției lui Constantin Șerban (Doamna Bălașa).
Casa Doamnei Bălașa
Este amplasată în apropierea bisericii Sf. Vineri și a fost construită în anul 1656 de către soția lui Constantin Șerban, doamna Bălașa. Avea ca destinație îngrijirea celor săraci și bolnavi.
Foișorul
Este construit în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu în anul 1698. Foișoarele și-au făcut apariția în arhitectura românească încă de pe vremea lui Matei Basarab, venind din zonele cu influență turcească. Avea mai multe camere pentru depozitarea alimentelor și tencuiala pictată cu motive florale.
Baia domnească
Baia domnească este de fapt o așa-zisă baie turcească. Este impropriu spus baie turcească deoarece sistemul a fost moștenit de la romani. Este format din 3 încăperi din care în una din ele se găsea cazanul pentru fierberea apei. Aceasta a fost confundată mult timp cu baia orașului.
Grădinile domnești
Au fost situate pe locul actualului parc Chindia și au fost amenajate de Petru Cercel după modelul celor din apus. Pe aleile din aceste curți Mihai Viteazu negociază tratatul cu solii împăratului Rudolf la Austriei. Constantin Brâncoveanu mărește aceste curți și adaugă foișorul.
Cișmelele și aprovizionarea cu apă
Curtea a avut o cișmea încă de pe timpul lui Petru Cercel. Era aprovizionată cu apă venită din dealurile din apropiere prin țevi subterane din lemn sau din olane (pe vremea lui Matei Basarab). Urmele acestei cișmele mai pot fi observate în afara zidurilor de incintă.
Porțile și zidurile
În zona noastră majoritatea orașelor din acea perioadă nu aveau fortificații, apărarea fiind realizată în jurul Curților Domnești. Acestea aveau o suprafață mai mică și erau ușor de apărat. Zidurile se observă în special pe partea estică a complexului, ele fiind construite în diferite etape. Existau mai multe porți de intrare în curte, unele fiind încă vizibile (de exemplu poarta principală prin care se intră).
Legende
O da, legende ! Nu știu cum se face dar peste tot pe unde merg trebuie să fie o legendă despre un tunel secret. Dat fiind faptul că domnitorii care au avut reședința la Curtea Domnească din Târgoviște aveau nevoie de modalități de a evita capturarea în cazul unui asediu există o legendă care spune că ar fi anumite tuneluri între Curtea Domnească și Mânăstirea Dealu.
O altă legendă spune că în aceste tuneluri Constantin Brâncoveanu ar fi ascuns o cărută plină cu aur. Nu știu cum se face dar la fiecare obiectiv turistic care are o legătură cu Constantin Brâncoveanu există ceva de genul aur în tunel, aur în ziduri etc. Și culmea unii chiar cred aceste lucruri.
Trecem de la aur la morminte. Există anumite mărturii/legende cum că mormântul lui Vlad Țepeș ar fi la bazele turnului Chindiei. Mă cam îndoiesc de acest lucru, mai ales că domnitorul nu a fost în relații foarte bune cu orășenii.
O altă legendă ține tot de turn, dar implică puțin romantism. Cred că cineva a fost inspirat de povestea din Romeo și Julieta și a lansat un zvon cum că dacă un cuplu nu se va destrăma niciodată dacă urcă împreună turnul.
Ar mai fi o legendă dar implică aruncat de bani într-o groapă care ar aduce înțelepciune și bunătate asupra persoanei care face acest gest. Nu vreau să descriu așa ceva din 2 motive: aruncarea de bani nu duce la înțelepciune și bunătatea există sau nu în sufletul nostru nu e primită prin cine știe ce miracol de la un astfel de gest.
Poate mai sunt și alte legende. Momentan mă voi opri aici. E mai bine așa, altfel începem să visăm alte lucruri.
Cultura
Am spus că voi aborda acest subiect într-un articol separat, dar trebuie să fac o mică remarcă. Târgoviștea a fost un loc atât de important pentru cultura acelor vremuri încât în incinta complexului se află Muzeul Tiparului unde sunt prezentate cărți vechi tipărite în diverse zone din țară.
Opinie/Vizită
O să iau o vizită de acum un an când nu știam informațiile pe care le știu acum. Așa pot să descriu mai ușor experiența unui turist normal. Pot spune că am vizitat complexul și în timpul săptămânii și în weekend. E de preferat să mergeți în timpul săptămânii când sunt mai puțini turiști.
Ajungem la complex și căutăm un loc de parcare. Există locuri de parcare imediat lângă obiectivul turistic. Dacă nu găsiți puteți să încercați parcarea de la Parcul Chindiei (asta dacă pe viitor nu se închide accesul).
Coborâm din mașină și mergem spre intrare. Totul e destul de ordonat, cumperi bilete și te duci fix spre turn. Cam asta e atracția principală. Mergând pe acest sistem tocmai ce am omis anumite informații ce sunt scrise la intrare. Trecem pe lângă biserică pentru că na, turnul e mai înalt și vezi mai multe din el. Ajungem la turn și ne dăm seama că oamenii erau cam mici în acele vremuri: intrarea este destul de îngustă, la fel și scările. Se urcă cam 122 de trepte – cel puțin atât am numărat eu. Normal că oamenii stau prea puțin să citească informațiile de pe perete sau nu stau să vadă cum erau pozițiile de tragere de la turn. Vârful turnului ar fi momentul în care ar trebui să observăm anumite detalii de genul: casele boierești, așezarea, grădinile, foișorul etc. Eu însă văd și alte lucruri: mânăstirea Dealu din depărtare sau turlele de biserică. Nu mă refer la bisericile din interiorul Curții Domnești ci bisericile din oraș. Și spre surprinderea mea nu se mai terminau – eu am numărat în jur de 12 numai din turn.
Ne fixăm următoarea oprire – casele boierești. Dacă nu ești atent sigur vei rata biserica paraclis, Și eu am ratat-o la primele vizite până am observat că la baza turnului e ceva sub formă de treflă. După am stat să citesc ce scrie pe tăblițele cu informații. Mergem prin ruinele caselor boierești. Mie mi se par cam mici. Problema e că eu am impresia că toate structurile care nu sunt complete sunt mai mici decât arată realitatea. Poți să cobori la subsol unde găsești și alte informații scrise.
Apoi trecem spre Biserica Domnească. Ce o să vadă un turist obișnuit? Păi o să vadă o biserică mare cu pictură ștearsă. Nimeni nu prea stă să vadă ce și cum în ceea ce privește pictura iar la o primă impresie biserica e cam sărăcăcioasă. După ce ieșim din biserică se face o alee spre stânga. Acolo găsim alte obiective gen Muzeul Tiparului, biserica mică sau bolnița. În majoritatea timpului cei care vizitează obiectivul turistic nu prea vizitează și aceste obiective. Cam așa s-a întâmplat și la vizitele mele. De foarte puține ori am făcut vizita completă.
Așa se termină vizita. Se poate face foarte rapid dacă nu știi să cauți detaliile sau să legi obiectivele cu povestea.
Galerie foto
Obiective turistice în zonă
Muzeul de Istorie
Muzeul de Poliție
Grădina Zoologică
Mănăstirea Stelea
Concluzie
Târgoviștea este un oraș frumos care merită să fie vizitat. Curtea Domnească este, din punctul meu de vedere mult subevaluată de turiști. Este foarte interesant să îți faci timp să vizitezi toate obiectivele turistice și să cunoști povestea din spatele clădirilor. Altfel avem doar renumele dat de turnul Chindiei și priveliștea din vârful lui.