Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea, Bihor

Sinagoga Ortodoxă Aachvas Rein

Prima mențiune a locului este anul 1870 moment în care funcționa o casă mică de rugăciune a comunității evreiești. Tot în acea perioadă, membrii comunității evreiești ortodoxe de la Oradea au pus bazele instituțiilor proprii de binefacere și de ajutorare. Aceasta se ocupa cu sprijinul semenilor suferinzi, aflaţi în spitale sau cu o situație materială precară. Numele acestei asociații era Chebra Ahabat Reim, denumire din care se trage și denumirea actualei sinagogi.

 În 1912, acest loc de rugăciune a suferit modificări. Un hol a fost construit la accesul dinspre curte, în timp ce interiorul a fost refăcut. Cu toate acestea, în timp, structura s-a deteriorat. În 1926, Béla Weimann  a ridicat clădirea actuală, conform proiectului arhitectului István Pintér. O altă sinagogă construită de acest arhitect a fost sinagoga Wiznitz plasată în Piața Independenței (nu mai există astăzi, fiind demolată). Ca o mică paranteză. Există o mică controversă în legătură cu arhitectul care a elaborat planul arhitectural, unele surse dând și varianta arhitectului orădean Franz Löbl (cel care a proiectat Palatul Ulmann din localitate).

Arhitectura

Din fericire pentru mine nu prea am găsit foarte multe informații despre arhitectură. Spun din fericire pentru că nu mă prea pricep la stiluri. picturi și orice altceva ce ține de arhitectură sau artă.

Construită pe un plan rectangular, sinagoga este decorată cu patru coloane spiralate așezate în colțuri. Intrarea centrală este destinată bărbaţilor și este încadrată de ferestre ovale. Această sinagogă este unică şi prin faptul că pereţii sunt de tip „vapor”, având formă de valuri. Singurele elemente decorative aplicate în casetele independente sunt hexagramele lui David. Acest element decorativ discret se regăsește pe balustrada balconului, pe tavanul sălii vopsit în alb, pe dulapul Torei, dar și într-o formă artistică pe pardoseala sălii.

Conform ritualului iudaic, femeile intră în sinagogă prin lateral. Sinagoga are 450 de locuri dintre care 300 sunt pentru bărbaţi – în naos, şi 150 sunt pentru femei – în balcoanele laterale şi în partea centrală.

 Edificiul religios este construit pe un model rectangular și este ornată cu patru coloane în spirală plasate strategic în fiecare colț. Intrarea principală este destinată bărbaților și este înconjurată de ferestre ovale. Această sinagogă se remarcă prin faptul că pereții săi au forma unor valuri. Ține de imaginația fiecăruia cum vede acele valuri (succesiune de valuri, un val cu spume etc.) Singurele elemente decorative, prezente în fiecare casetă, sunt simbolurile hexagonale asociate lui David. Aceste elemente subtile de decor se mai regăsesc și pe balustradele balcoanelor, pe tavanul sălii vopsit în alb, pe dulapul care conține Tora și chiar pe podeaua sălii sub forma unor motive artistice.

În conformitate cu ritualurile religioase evreiești, femeile au acces în sinagogă prin intrările laterale. Acest lăcaș de cult are o capacitate totală de 450 de locuri, din care 300 sunt destinate bărbaților în zona principală, numită naos, iar 150 sunt dedicate femeilor în balcoanele laterale și în zona centrală.