Cetatea Făgăraș - Cetatea care nu a fost cucerită

Introducere

Cum nu am plecat la drum special pentru a vizita această cetate nu am avut așteptări foarte mari. Nu știu de ce dar nu îmi imaginam că voi vedea tunuri arcuri, pistoale și sau armuri. Pur și simplu trecusem de atâtea ori pe lângă această cetate fără să intrăm încât am zis să-i acord o șansă.

Și am intrat. Ce am găsit acolo și cen informații am descoperit anterior vei afla citind mai departe.

Informații utile

1 Aprilie – 31 mai

Luni: Închis

Marți-Vineri: 08:00-18:00

Sâmbăta-Duminică: 10:00-18:00

1 Iunie – 30 Septembrie

Luni: Închis

Marți-Vineri: 08:00-19:00

Sâmbătă-Duminică: 10:00-18:00

Ultima intrare se face cu o oră înainte de închiderea programului

1 Octombrie – 31 Martie

Luni: Închis

Marți-Vineri: 08:00-17:00

Sâmbătă-Duminică: 09:00-17:00

Ultima intrare se face cu o oră înainte de închiderea programului

Adulți – 15 RON
Elevi, studenți, pensionari – 7 RON
Gratuit – copiii sub 7 ani, persoanele cu dizabilități și însoțitorii acestora

Taxa de vizitare este individuală și nu se fac reduceri de grup
Biletele se achiziționează doar de la casa de bilete amenajată la intrarea în cetate
Se asigură ghidaj gratuit pentru grupuri organizate de minimum 15 persoane.
Fotografierea și filmarea sunt permise, însă fotografiile și filmările sunt doar pentru uz personal și nu pot fi folosite în scopuri comerciale
Ajungeți la timp la cetate. Nu este plăcut să doriți vizitarea cetății și aceasta să fie închisă.

Cuprins

Hartă spre cetatea Făgărașului

Istoricul Cetății Făgăraș

Înainte de a descrie vizita trebuie să vă dau informațiile necesare pentru a vă demonstra de ce este o greșeală să nu vă faceți temele. Să începem cu istoria. În cadrul istoricului vom aborda mai multe subiecte: ctitoria, evoluția in timp, armamentul etc.

Ctitoria

Istoria încearcă să ne dea anumite lecții. Una din lecții – nu totul este alb sau negru: există și nuanțe de gri. Vă întrebați ce legătură are acest lucru cu ctitoria unei cetăți. Asta ar trebui să fie destul de clar. Ei bine, nu. Pe locul unde se află cetatea Făgărașului s-a aflat o cetate de pământ și lemn. Aceasta a fost distrusă de un incendiu, cel mai probabil în timpul invaziei tătărilor din jurul anului 1241.

În jurul anului 1310, potrivit unor surse, este refăcută sub forma de cetate de lemn. Între 1368 și 1464 este în stăpânirea domnilor munteni. În această perioadă este dat și primul document în care se menționează cetatea Făgăraș și un castelan , mai exact în anul 1455. Mai vreți date în plus – păi hai să mai adăugăm și letopisețul cantacuzinesc scris de Stoica Ludescu în care se spune că cetatea a fost construită în anul 1290 sau similitudinea turnurilor cu diverse cetăți din Muntenia – așa, pentru a crea un peisaj complet.

Alegeți voi varianta care vă convine mai mult pentru ctitoria acestei cetăți.

Evolutia în timp

Cronologic vorbind istoria cetății este destul de simplă și ușor de înțeles. Persoanele aflate în posesia cetății sunt cât de cât cunoscute. Și modalitatea în care au evoluat contrucțiile din cetate este cunoscută, deși sunt anumite discuții și contradicții.

După ce a fost stăpânită de domnii munteni până în jurul anului 1464 (deși unele surse arăta anul 1475) cetatea intră în posesia boierului fugar Udriște (cel care ajută diverși pretendenți la domnie din Muntenia sau Moldova). După moartea acestuia cetatea este dată sașilor.

Un căpitan important al cetății a fost Tomori Pal – cel care va fi comandantul general al armatei ungare în batălia dezastruoasă de la Mohacs (1526). O mică paranteză aici. Ca să înțelegeți că haosul din acele vremuri nu era specific numai în Moldova și Valahia, să vă explic pe scurt situația militară a Ungariei în timpul bătăliei de la Mohacs. Pal Tomori era comandantul general al armatei – unde era prezent și regele. Comandantul avangardei era Stefan Bathory care era în conflict deschis cu voievodul Trasilvaniei Ioan Zapolya. A, să nu uit. De fapt nu era un singur comandant suprem al armatei ungare.  Erau doi. Ghiciți cine era al 2-lea. Nu aveți cum. Era fratele voievodului Transilvănean și se numea George Zapolya.

Ca să concluzionez  avem 2 comandanți supremi plus regele care nu se înțeleg. Iar oștenii nu ascultă de comandantul avangardei. Mi-nu-nat. Dacă ai fi un soldat plecat la luptă în vremurile alea cred că la prima pauză te-ai da cu capul de toți copacii.

Să revenim la cetatea noastră. Urmează o perioadă de consolidare a cetății în timpul lui Ștefan Mailat (1527-1541) – boier de religie ortodoxă, trecut la catolicism și ajuns nobil. Avem o secțiune dedicată special acestui personaj.

Este vândută lui Ioan Sigismund, care o donează Bekes Gaspar. Apoi urmează o perioadă în care putem să vedem evoluția istorică a Transilvaniei doar citind cronologia cetății. Avem în primul rând familia Bathory care intră în posesia cetății. Urmează înfrangerea de la Șelimbăr și Mihai Viteazu intră în posesia cetății. Aveți 10 secunde să vă dați seama cine este următorul stăpân.

Gata, au trecut cele 10 secunde. Răspunsul este generalul Basta normal. Și după cum știm criminalii sunt pedepsiți ; scuze, am vrut să spun răsplătiți, la conducerea cetății este pus criminalul lui Mihai Viteazu,  Jacques Beaury.

În următoarea perioadă cetatea devine domeniu fiscal în posesia soției Principelui Trasilvaniei.

Ultima perioadă de aur a cetății este dată de domnia lui Mihail Apafi, cel care își stabilește reședința aici.

După această perioadă ea funcționează ca și cazarmă austriacă , este lasată în paragină, iar la începutul perioadei comuniste funcționează ca închisoare pentru deținuții politici.

Multe date, nu e asa? Puteți să luați o pauza, puneți niște floricele la făcut. Mai e mult de povestit.

Construcția cetății până la forma actuală

În paralel avem și dezvoltarea cetății în ceea ce privește construcțiile prezente. Da știu, pentru cei care citesc pe telefoanele mobile nu e chiar în paralel. Aveți șansa să vă exersați puțin memoria.

După cum am zis cetatea datează din secolul XV , deși sunt dovezi că a existat o cetate de lemn înainte. O să vorbim acum de schimbările făcute de Ștefan Mailat. El înconjoară cetatea de piatră cu ziduri de apărare cu fante pentru artilerie și cu coronament crenelat. Acum începe probabil și lărgirea șanțului de apărare. Turnul porții este înglobat în noua configurație. Castelul se adaptează și el cerințelor vremii, preluând gustul estetic al epocii.

Transformările din secolul al XVII-lea stabilesc forma și dimensiunile actuale ale monumentului. Gabriel Bethlen a inițiat o serie de lucrări aducând meșteri din Italia. Pentru întărirea cetății în această perioadă au fost folosite peste 600 000 de cărămizi, care au ajutat la construirea celor  4 bastioane. Lucrările au continuat sub Gheorghe Rakoczi I, când au fost dublate zidurile interioare și se termină construcția corpului de gardă. Nu o să vă plictisesc cu detalii în ceea ce privește construcția bastioanelor; un lucru interesant este faptul că piesele grele de artilerie erau cărate pe ziduri cu ajutorul animalelor; de aceea există acele rampe de acces.

Nu vreau să deveniți leneși, de aceea o să vă prezint date despre două turnuri. Restul le puteți descoperi citind plăcuțele informative de la fiecare turn atunci când veți vizita monumentul.

Turnul Roșu denumit și ”Donjon” a fost cel dintâi element al cetății. Este cel mai înalt turn din cetate, având 5 nivele. Acum presupun că toți am auzit povești cu prințese închise în turn. Puteți să vă imaginați acest lucru deoarece acest turn a fost folosit ca și casă de vară pentru soțiile principilor. Vă las 10 secunde să visați… Acum imaginați-vă că acel turn a fost folosit și ca depozit de muniții. Mai lipsea un singur dragon în ecuație. Da știu, sunt puțin sadic.

Tot în acest turn exista și un nivel al ceasului, care a fost desființat. Acest ceas funcționa cu contragreutăți atârnate cu două funii.

Turnul Porții a avut o evoluție interesantă de-a lungul timpului. El a fost construit în secolul XIV fiind un fel de avanpost de apărare. Apoi cetatea a fost mărită și a încadrat și acest turn. Este turnul prin care se intră în cetate.

Armamentul Cetății Făgărașului

Un element foarte important pentru o cetate este reprezentat de capacitatea ei de a se apăra. Iar în cazul unei cetăți din perioada sec. XIV-XVIII, cele mai importante sunt armele de foc. Fără ele o cetatea ar fi ca o testoasă retrasă în carapace așteptând sfârșitul.

Pentru armele şi muniţiile din cetate există trei inventare – 1665, 1667 şi 1673. Publicate de David Prodan, aceste inventare ne arată bogăţia de armament, cu mult peste alte fortificaţii de acest gen din Transilvania.

Situaţia armamentului greu –tunuri, mortiere şi tascuri–, aflate pe poziţii, era următoarea( pe ani): în anul 1632- 24; în 1637- 28; 1656- 29; 1665 -41; 1667 -42; 1673 -41. În afara acestora, se mai aflau în depozite şi alte piese grele: în anul 1656 -2; 1665 -11;1667 -8; 1673 -8.

Acum trebuie să explorăm puțin denumirea tunurilor și a blazoanelor tunurilor. Astfel avem turnuri cu denumiri de pești și păsări (pentru tunurile mici) și turnuri cu nume de animale de pradă pentru turnurile mari. În ceea ce privește blazoanele avem blazonul lui Stefan Mailat, blazonul lui Ferdinand, blazonul lui Gaspar Bekes, blazonul lui Baltazar Bathory, blazonul lui Mihai Viteazul (un tun are stema Moldovei), blazonul lui Rudolf de Habsburg și un tun cu stema Sibiului. 

Făcând o comparație cu cetatea Oradea (care era mai mare si avea in jur de 70 de tunuri) se poate spune că cetatea Făgărașului era o cetatea cu o mare putere de foc.

Pistoale -Cetatea Fagaras
Pistoale Cetatea Fagaras

Opinia vizitatorilor ( de-a lungul timpului)

Aceste opinii vin de la diplomați care au trecut pe la cetate sau de la simpli trecători. Și avem următoarele fragmente:

Anton Verancsics (1504-1543), primat al Ungariei

,stă cetatea bogată, căreia vechii locuitori i-au dat numele de Făgăraş, înconjurată din toate părţile cu şanţuri şi cu puternicul zid

Nicolaus Olahus, contemporan cu voievodul Ştefan Mailat

,,cetatea aceasta e ca un mic ducat pentru că supuşii ei sunt boieri români, care respectă pe stăpânul cetăţii ca pe un principe

Georg Reichersdorffer

,, … cetatea Făgăraş << care e>> aşezată într-un loc şes şi mlăştinos şi este atât de bine întărită şi puternică, încât nu există nici o teamă că ea să poată fi vreodată minată”.

Giorgio Tomasi 

,,se dovedeşte a fi o bună cetate, deşi mică, tăria i-o dă un zid bastion care o încinge precum şi şanţul pe care îl are împrejur, ce nu poate fi trecut decât pe un pod lung de lemn, care singur îngăduie intrarea, ajungând la turnuri foarte întărite, păzite cu multă grijă de soldaţi”. Tot el ne transmite o primă descriere a interioarelor castelului: ,,În cetate, Balthazar Bathory, fratele cardinalului( Ştefan Bathory –n.n.), pe când era stăpân, începuse o măreaţă clădire în stil italian << Renaştere>> pentru locuinţa sa. Şi a făcut la mijloc o sală mare pe care a împodobit-o cu picturi de mâna unui pictor <<înzestrat>>. Iar între acestea, pentru a umple golurile, unele erau însoţite de devize frumoase, potrivite <<lor>>. Îndeosebi se vedea fenixul arzând  în flăcările aprinse de razele soarelui prin baterea lor care spunea <>. Mai era, printre cărbunii aprinşi deasupra altarului regelui Porsenna care asedia Roma, mâna preaputernicului Scevola cu deviza <>  (a lupta cu tărie e o însuşire de roman ), apărea un străbun cu tolba plină de săgeţi cu deviza <> (Nu vor lipsi armele <>). Şi un smarald strălucitor însoţit de aceste cuvinte <> (Numai prin acesta se încearcă credinţa şi virtutea). Lăsăm la o parte multe altele pentru a nu ne întinde prea mult”.

Pastorul german Conrad Iacob Hiltebrandt

,,una din cele mai de seamă cetăţi ale Transilvaniei, însuşi paşa i-a dat asalt de mai multe ori în războiul din urmă, dar a trebuit să se retragă cu pierderi”

Evlia Celebi (istoric, geograf, scriitor şi unul din cei mai cunoscuţi călători turci, care s-a peregrinat timp de 40 de ani în întreg Imperiul Otoman – participant la asediu)

,,care tot nu vroia să se supună; când acolo se găseau în ea mulţi soldaţi şi locuitori adunaţi din împrejurimi”, iar asediatorii conduşi de Ali paşa s-au retras după 14 zile de asediu. 

Personalități

Vom aborda două personalități în această secțiune. Să nu vă aud că vă plângeți. La cât de bogată e istoria cetății spuneti mersi că scăpați așa de ieftin.

Stefan Mailat

Stefan Mailat era fiul lui Matei Mailat, un boier ortodox convertit la catolicism pentru a pătrunde în cadrul nobilimii transilvănene. Stefan ia parte la Bătălia de la Mohacs de unde se retrage împreună cu Toma Nadasdy și Ion Zalay. În Ungaria se declanșează un război civil între Ferdinand de Habsburg și Ioan Zapolya.

Am făcut această mică introducere deoarece Mailat, în dorința lui de a rupe Transilvania de Ungaria, va jongla între cele doua părți. Totodată, prin aceste jocuri politice, el primește Domeniul Țării Făgărașului (ca să fim corecți, primește jumătate, restul fiind dăruit prietenului său Toma). Povestea este destul de complicată, așa cum sunt lucrurile în politică. De exemplu: imediat după ce ia Cetatea Făgărașului, Mailat schimbă tabăra, trecând de partea lui Ferdinand. Împotriva lui vine o armată moldoveană sub conducerea lui Petru Rareș. Îl bate măr pe Mailat, acesta se retrage la Sibiu și reușește să reziste asediului. Apoi Mailat mai vrea să ia o bătaie și se gândește să sprijine un pretendent la tronul Țării Românești. De data aceasta nu este doar bătut este făcut și prizonier. Evadează cu ajutorul unor servitori loiali.

În poveste intră acum un venețian numit Aloiso Gritti. Acesta dorea să ajungă regele Ungariei. Știți cum e, nimeni nu dorește jucători noi atunci când vine vorba de un regat. Și să vezi minune, Mailat care îl sprijină  pe Ferdinand se aliază cu Petru Rareș (știți voi, ăla care l-a bătut la fundul gol) și cu rivalul lui Ferdinand Ioan Zapolya pentru al bate pe Gritti. După această bătălie surpriză, Mailat trece de partea lui Ioan Zapolya. O altă surpriză, asediază Sibiul, oraș pe care l-a apărat acum câțiva ani. Mai vreți surprize? Mailat asediază și cucerește Ungurașul , posesiune a lui Petru Rareș din ordinul lui Ioan Zapolya.

Această poveste seamănă cu Game of Thrones  deoarece bănuind că Mailat vrea Regatul Ungariei, Ioan Zapolya îl asediază pe acesta la Făgăraș. Cetatea rezistă, datorită lucrărilor realizate de Mailat în anii anteriori. Și ca să scurtăm povestea , Zapolya moare, Mailat nu ajunge rege și Petru Rareș este trimis în Transilvania pentru a-l pedepsi pe Mailat. Cum credeți că este capturat Mailat? Suntem tot într-o poveste din Urzeala Tronurilor vă amintiți? Păi dacă este așa , cea mai ușoară metodă este de a fi ademenit afară din cetate și de a nu se respecta promisiunile. Este închis în celebra închisoare otomană Edikule.

Și cam atât! Povestea nu are un final fericit. Pfiu! Am obosit cu încercarea asta de a scurta istoria. Sper să înțelegeți ceva. Dacă nu, dați de veste în comentarii ca să modificăm pe ici-colo, prin punctele esențiale.

Mihail Apaffi I

Mihail-I-Apafi

Da, o să vă șochez, dar domnitorul era cunoscut ca un bețiv și un fumător notoriu. Și nu era nici o greșeală dacă el ar fi băut pe banii lui, dar în timpul călătoriilor gazdele trebuiau să îi acopere toate cheltuielile. De exemplu la o călătorie în care a poposit la Sibiu el a lăsat o notă de plată destul de piperată (vă așteptați să fi spus că a băgat orașul în faliment, nu-i așa?).

El era cunoscut și ca un persecutor al vrăjitoarelor, în timpul lui fiind o adevărată vânătoare de vrăjitoare.

Nu totul a fost negru. El a aplicat anumite măsuri din punct de vedere economic care au dus la sporirea veniturilor, a sprijinit educația și tipărirea de cărți, chiar și în limba română. Și a fost emitentul a numeroase monede de aur. A avut inspirația să se înconjoare cu personal specializat și muncitor.

În ceea ce privește Cetatea Făgărașului, Mihail și-a mutat aici reședința și a înființat și o monetărie. Făgărașul a fost o adevărată capitală a Transilvaniei, după Alba Iulia, aici ținându-se 11 diete ale Transilvaniei.

S-au primit peste 50 de solii străine. Tot dieta de la Făgăraș a acceptat Diploma Leopoldina emisă în 1691. Se poate spune, că în această perioada, castelul a trăit epoca de aur.

Cetatea principeselor

Sper că nu este nevoie să dau definiția unei principese. Scuze, trebuie să fac o pauză ca să mă gândesc la asta.

Nu, nu cred că trebuie!

Prin urmare voi  face o scurtă prezentare a celor șase principese supranumite și ”Doamne ale Făgărașului”.

Suzana Lorantffy

Suzana Lorantffy, soția principelui Gheorghe Racoczy I. A administrat uriașele feude princiare, a angajat mercenari, a aprovizionat taberele principelui cu muniții, turnuri și alimente. Însă cel mai important rol pe care l-a avut a fost acela de a ajuta la ascensiunea culturală a Transilvaniei.

Și acum țineți-vă bine! Știați că Alba Iulia avea Academie în acea vreme? Ei bine, avea, iar principesa a fost interesată de activitățile din această unitate de învățământ deoarece cei doi fii ai ei studiau aici.

Ea acordă burse studenților din Ardeal pentru continuarea studiilor în străinătate și pentru ca aceștia să cumpere cărți pe care să le aducă în Transilvania. Un exemplu este dat de rectorul școlii din Oradea, care și-a dobândit cunoștințele la universități din Olanda și Anglia și a introdus, pentru prima oară în Transilvania, manualele lui Comenius, Ramus și Amesius.

Și dacă tot vorbim de Comenius, acesta a fost invitat și a profesat timp de 4 ani la Sarospatak (Ungaria). Dacă nu știți cine a fost Comenius – pe scurt – a fost unul dintre cei mai renumiți pedagogi ai vremii.

Una dintre cele mai importante acțiuni făcute de principesă este deschiderea unei școli românești la Făgăraș în 1657. Astfel existau, una lângă alta, o școală românească și una maghiară. Această școală a fost înființată pentru ca românii să învețe să scrie și să citească și ungurește, iar maghiarii să știe românește. Repet anul, 1657.

La această școală au venit inclusiv elevi din celelalte principate.

Maria Christierna

Maria Christierna, nepoata împăratuluii Rudolf, ajunge în Transilvania ca soție a lui Sigismund Bathory. Va primi ca dar de căsătorie Domeniul Făgărașului. Deși a locuit destul de puțin în Cetatea Făgărașului, a știut să administreze bine domeniul. A adus multe îmbunătățiri castelului, a făcut lucrări de reparații interioare, a încurajat meșteșugurile (s-a înființat prima breaslă din Făgăraș) și i-a obligat pe nobili să contribuie la întreținerea șanțului și a zidului de apărare. Acordă mai multe diplome boieronale. Pierde cetatea în timpul lui Mihai Viteazul și se retrage la o mânăstire unde a murit ca stareță.

Lucru interesant și destul de amuzant: căsnicia cu Sigismund nu a fost consumată – acesta fiind impotent, homosexual sau pur si simplu dus cu pluta. Acum, în varianta prezentată în filmul Mihai Viteazul principesa e descrisă ca o persoană, cum să zic eu – e făcută curvă pe față. În schimb, după câte am citit, problema nu era la ea, ci la el. Mda…

Doamna Stanca

Doamna Stanca, primește cetatea de la Mihai Viteazul și locuiește aici cu copiii. Face din cetate un punct forte în planurile strategice ale voievodului, vizitează satele de români pentru a le cunoaște cerințele. După înfrângerea lui Mihai Viteazul este făcută prizonieră și rămâne la cetate ca prizonieră.  Ca recunoștință a făgărășenilor, gimnaziul de fete din oraș a primit numele acesteia, iar la inițiativa lui Nicolae Iorga i se ridică o statuie lângă cetate.

Ecaterina de Brandenburg

Ecaterina de Brandenburg, soția principelui Gabriel Bethlen, a fost proprietară a cetății și principe al Transilvaniei. Un lucru inedit îl reprezintă nunta dintre cei doi, care a fost realizată pe un câmp de luptă. Ea respectă tradiția făgărășeană și dă mai multe diplome de confirmare a boierilor făgărășeni. Ceea ce este însă interesant este faptul ca Ecaterina a fost aleasă de soțul ei să conducă Transilvania, pentru aceasta în Făgăraș fiind plasată o parte din visteria Transilvaniei. Din cauza luptelor pentru tronul Transilvaniei Ecaterina este nevoită să facă o mutare surpriză și să renunțe la tron în favoarea lui Gheorghe Rakoczy.

Ana Nadasdi

Ana Nadasdi , a fost soția lui Ștefan Mailat și a stăpânit Făgărașul timp de 10 ani. În această perioadă eliberează mai multe diplome boieronale, dar și confirmă moșiile unor boieri cărora li se pierduseră documentele în urmă cu 31 de ani.

Anna Bornemisza

Anna Bornemisza, soția principelui Mihail Appaffi I a întărit școala românească de la Făgăraș, a susținut reconstrucția Transilvaniei după devastarea țării de către trupele tătare. Principesa a fost remarcabilă în organizarea și administrarea domeniilor. A ținut inclusiv jurnale economice numite cronicile gospodărești. Făgărașul, ca principală reședință princiară, s-a bucurat din plin de calitățile de organizator ale principesei. Monetăria din Cetatea Făgărașul a emis timp de 2 ani monede de aur cântărind 300 de grame.

În loc de concluzie voi spune următoarele: nu știu de voi, dar eu încă nu citisem de lucrurile acestea și pot spune că nu sunt chiar un papagal în istorie. Mereu aflăm lucruri interesante.

Legende

Avem trei legende.

De fapt o legendă și două ieșiri secrete.

Legenda este una macabră și se numește Legenda ”Fecioarei de Fier”.

Este vorba de un dispozitiv (îl veți vedea în cetate) care funcționa ca un călău pentru condamnații la moarte. Aceștia credeau că se duc să ceară iertare Fecioarei Maria și că vor fi eliberați. În schimb, ajungeau să fie omorâți cu pumnale, cădeau printr-o trapă secretă, erau tranșați de săbii și dispăreau în Olt. Până în prezent nu există dovadă materială sau document care să ateste că acest mecanism a existat.

Putem spune că există și tuneluri sub formă de legende. De exemplu: se spune că tuneluri care străbat lacul și ies în diverse locuri din Făgăraș. Unele ar fi fost folosite pentru refugiu, altele ar fi fost camuflate cu trestie, iar la altele s-ar fi ajuns cu barca pentru a trimite mesaje în cazul în care cetate era asediată.

Fecioara de fier - Cetatea Fagaras
Ceramica cetatea Fagaras
Ceas perete Cetatea Fagaras

Muzeul Ţării Făgăraşului "Valer Literat"

Întâi să răspundem la întrebarea „Cine a fost domnul?”. Valer Literat a fost un reprezentant de marcă a vieții culturale din orașul Făgăraș. Pe baza colecției etnografice avută de el se înființează Muzeul.

În anul 1973 muzeul orăşenesc a fuzionat cu secţia muzeală, ce fusese înfiinţată, încă din 1968, în Cetatea Făgăraşului şi afiliata, o vreme, Muzeului Brukenthal din Sibiu.

Până în anul 1981 s-a numit Muzeul „Cetate Făgăraş”, şi de la această dată şi până în 2004 s-a numit „Muzeul Ţării Făgăraşului”. Din 2004 până în prezent poartă denumirea de Muzeul Ţării Făgăraşului „Valer Literat”. 

Muzeul Ţării Făgăraşului „Valer Literat” cuprinde în patrimoniul său o mare varietate de colecţii, precum cele de: arheologie, arme, numismatică, carte românească, documente, lapidarium, artă decorativă şi plastică, ceramică populară, port popular, ţesături, obiceiuri, icoane pe sticlă, ouă încondeiate, arta lemnului, lemn-os-fier, meşteşuguri.

Este împărțit în 3 secțiuni(o secțiune poate fi prezentă în mai multe camere):

– Istoria Ţării Făgăraşului: arheologie, epoca medievală, epoca modernă şi arme (în Turnul Donjon);

– Etnografia Ţării Oltului: ceramică, ţesături, port popular, interior ţărănesc, icoane, etc.

– Galeria de sculptură Virgil Fulicea (1907-1979), aflată în Sala Dietei. 

Gramofon in cetatea Fagaras
Camera etnografica zona Fagaras

Opinie/Vizită

Vă spun de la început  – vizita a fost în 2019 – s-ar putea să fie anumite modificări.

Am ajuns în Făgăraș, iar primul lucru observat a fost – Catedrala. Era impunătoare și neterminată. Am mers în jurul cetății la o mică plimbare. Liniște , pace, bănci pe care să stai, peisaj frumos. Să nu uit – locuri de parcare erau destule. Acum nu pot spune că această stare se aplică și în zilele aglomerate dar în acele momente nu am avut ce să reproșez.

Intrăm în cetate. S-ar putea să mă înșel dar parcă am primit și niște pliante la intrare cu informații despre cetate. Am făcut întâi o tură în exteriorul cetății, am văzut turnurile și zidurile. Aș fi preferat să văd și niște tunuri puse pe zidurile respective. Știu că ele ar trebui păstrate la adăpost de ploaie, îngheț etc. , m-as fi mulțumit și cu niște machete.

În cadrul turnului temniță aș fi preferat niște unelte de tortură , cuști sau măcar un filmuleț care să prezinte ce însemna o închisoare în acea perioadă. Din păcate nu este nimic amenajat acolo.

Intrăm în muzeu. Pot spune că muzeul este destul de bine organizat. Informații gășești pe panouri, așa cum găseai și în curte. Sunt prezentate mai multe perioade istorice cu ajutorul exponatelor expuse. Ce mi-a plăcut a fost faptul că se dă explicații și despre ce a reprezentat acea cameră în timpul în care cetatea era funcțională. Cum eu sunt pasionat de arme și război am stat destul de mult în camera amenajată în acest sens.

Avem și exponate în care se prezintă ceramica și meșteșugul din această parte a Transilvaniei. Sunt piese realizate în centre săseşti (Sibiu, Drauseni, Nemsa, Carta, etc.), maghiare şi secuieşti (Ocna Sibiului, Turda, etc.) şi româneşti (Noul Roman, Făgăraş).  Pentru cei interesați există și o cameră în care se prezintă portul popular. Nu pot da mai multe detalii deoarece, deși înțeleg valoarea culturală dată de costume populare, tradiții și obiceiuri , pur și simplu nu mă atrag. S-ar putea să fie și vina mea deoarece nu am acordat atât de mult timp pentru descoperirea acestor lucruri.

Există 2 lucruri care m-au impresionat. Legenda Fecioarei de Fier – care este prezentată într-un filmuleț și sala tronului. Dacă ai răbdare îți poți imagina primirea unei solii în cetate.

Ce mai vreau să adaug înainte să închei. La ieșire este un magazin de suveniruri. De aici puteți lua și cărți despre Făgăraș, iar dacă sunteți pasionați puteți să luați și modele de pistoale din diverse epoci. Este o modalitate foarte bună de a mulțumi pentru vizita realizată.

Ca o mică observație: în muzeu erau anumite camere care nu erau amenajate. Poate erau în proces de reamenajare și eu nu am văzut mesajul.

Ce obiective turistice sunt în zonă?

Mânăstirea rupestră de la Șinca Veche

Stațiunea Sâmbăta - Drumeții montane și Mânăstirea Brâncoveanu

Cascada Bâlea

Concluzie

Închei cu răspunsul la întrebarea: Merită vizitat?. În opinia mea, da. Dacă treceți prin Făgăraș nu trebuie să ratați acest obiectiv turistic. Asta dacă nu vreți să treceți prin oraș ca rața prin apă. Totodată voi adăuga linkuri către siteul Muzeului Valer Literat și către un articol despre Cetate postat de Primăria Făgăraș.

Ați vizitat Făgărașul până acum? Dacă da, ce părere v-a făcut? Dacă nu, când plănuiți să îl vizitați? Scrieți în comentarii. 

Să nu uit: dacă v-a plăcut ce ați citit puteți să dați și la altii – aveți butoane mai jos.

Linkuri utile

Alte articole prezente pe site
Manastirea Snagov - Turle
Mânăstirea Snagov
Valea Cerbului
Traseu Bucegi
Cabana Valea Sambetei
Traseu Cabana Valea Sâmbetei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *