Traseu în munții Baiului - Ținutul Dulăilor

Introducere

Am dorit să ajung pe munții Baiului de multă vreme. Atunci când mergeam prin Bucegi îi vedeam așa golași și mici. Acum 1 an a fost prima dată, o tură cu bicicleta din Azuga până în Câmpina. Mi-am zis că ar trebui să experimentez și un traseu clasic. Să vedem cum a ieșit.

Cuprins

1.Introducere
2. Informații utile
3. Vremea punct de plecare - Sinaia
4.Echipament
5. Drumul până la Sinaia
6. Sinaia - Stâna Piscul Câinelui - Vf. Piscul Câinelui
7.Traseul de Creasta- Vf. Baiul Mare
8. Vf. Baiul Mare - Bușteni
9. Galerie foto
10. Concluzie
11. Alte trasee prezentate pe blog

Informații utile

Lungime traseu: aprox. 25 km;

Diferență de nivel: 1200m;

Timp pe traseu: 10 ore;

Marcaje: multiple, vedeți fiecare segment din traseu. Este slab marcat pe urcarea din Sinaia, bine marcat pe creastă și slab marcat pe traseul de coborâre spre Bușteni;

Surse de apă: posibil izvor pe coborârea spre Bușteni;

Dificultate generală: mediu.

Vremea punct de plecare - Sinaia

meteoblue

Echipament de care avem nevoie pentru o călătorie în munții Baiului?

Înainte de a pleca la drum trebuie să punem tot ce este necesar pentru a avea o excursie fără evenimente neplăcute. În continuare am alcătuit o listă cu echipamentul necesar pe munte atunci când plecăm pe trasee care se pot face într-o zi.

Bocanci impermeabili – sunt foarte utili pentru a va feri de accidentări sau în cazul în care vă prinde ploaia pe traseu;
Îmbrăcăminte – în funcție de sezon. Trebuie să aveți minim un rând de schimburi la voi. Nu folosiți haine din bumbac – se usucă greu;
Rucsac – în funcție de tipul de traseu ales puteți lua un rucsac mic (10-20 l ) pentru turele scurte sau în rucsac mai mare (25-40l ) pentru turele care durează întreaga zi;
Apă – minim 2 l de apă. Eu mai iau și 2 sticle de băuturi energizante cu minerale;
Hrană: încercați să luați fructe, ciocolata și produse care se digeră ușor. Opinie personală: nu mâncați în momentul în care urcați – încercați dacă este posibil să așteptați până se termină ascensiunea;
Hartă, busolă pentru orientare în cazul în care nu mai vedeți poteca;
Frontale sau lanterne. Eu prefer o frontală pentru a avea mâinile libere;
Telefon mobil și baterii externe pentru comunicare în caz de primejdie;
Trusă de prim ajutor – în cazul în care vă accidentați. Este util să știți ce există în trusa respectivă și cum se folosește;
Protecție solară formată din pălărie, ochelari de soare și cremă de protecție. Soarele este foarte periculos la munte chiar dacă nu vă dați seama de intensitatea razelor solare;
Bețe de trekking – nu sunt un fan al lor dar pot să recunosc că pe anumite porțiuni de traseu sunt utile;
Briceag multifuncțional pentru diverse situații;

Voi completa lista în cazul în care mă voi confrunta cu probleme care necesită și alte ustensile.

Drumul până la Sinaia

Drumul până la Sinaia se poate face cu trenul sau cu mașina. Dacă optați pentru mașină trebuie să aveți puțină răbdare cu aglomerația de la Comarnic. O mică variantă ocolitoare este prin Breaza, dar mai bine puneți Waze-ul și ascultați de zice acolo. Când ajungem în Sinaia, o luăm pe centură (pe drumul spre gară). Imediat după rondul de la Penny se face o stradă la dreapta. Noi am oprit unde se face la dreapta dar puteți să lăsați mașina în parcarea de la gară (mai sunt 200 m până acolo).

Dacă veniți din București, Ploiești sau localitățile limitrofe e de preferat să luați trenul și să vă opriți la Sinaia. Nu mai pierdeți timp în aglomerație și vă protejați neuronii de moarte clinică.

Sinaia - Stâna Piscul Câinelui - Vf. Piscul Câinelui

Marcaj: Bulină albastră Bulina albastra ;

Timp: 2 1/2 ore – 3 ore;

După ce am ajuns și parcat, ne-am echipat și am plecat la drum. Am luat drumul spre cabana Piscul Câinelui și de la început proprietarii au dorit să ne arate că e cabană particulară cu semne mari de tot. Drumul până la cabana este un drum de țară care în principiu se poate parcurge și cu mașina dacă ambalați motorul puțin mai mult.

Tot până la cabană marcajul e destul de des. Oricum nu aveți cum să vă rătăciți. Poate doar dacă plecați după ciuperci prin pădure.

După ce am trecut de cabană se schimbă povestea. În ceea ce privește marcajele acestea cam dispar din peisaj. De exemplu, la o taiere drumul am rămas puțin în dubiu pe unde să o luăm. Am luat-o pe drumul (poteca) principală până am văzut iar marcajul. Cam aceasta este caracteristica traseului în ceea ce privește marcajele: nu le ai – ține drumul sau poteca.

Urcarea dinspre Sinaia este destul de grea din următoarele motive: lungă, abruptă în unele locuri și până ieși în golul alpin nu ai parte de priveliște. La asta se adaugă și noroiul dacă ai avut norocul și ai planificat drumul după zile ploioase. Aici am văzut aplicată vorba 1 pas înainte și 2 înapoi. O fată aluneca pe noroi ca și cum ar fi fost pe gheață.

După aventura din pădure dăm de golul alpin. Foarte, foarte, foarte important – crema cu protecție 50 la voi și dat peste tot. Exemplu personal – dat cu cremă pe față, gât, mâini. Dar boul de mine a uitat că mai are de acoperit și picioarele. Ei bine, acele picioare au stat acoperite de iaurt si smântâna 3 zile după (am încercat diverse creme ca om modern și emancipat ce sunt – efectul a fost un mare zero efecte).

Și ieșim noi în golul alpin și dăm de …dulăi. Pe munții Baiului sunt foarte multe stâne. Este de preferat să mergeți în grupuri mai mari.

Prima oară am văzut un dulău (ciobănesc carpatin). Apoi încă unul și încă unul până au ajuns la un număr de 5-6. Printre ei era și o piticanie de cățel cu gura mare. Știam că acestor câini nu le place să le invadezi teritoriul așa că am zis să mergem cât mai uniți ca și grup. Erau și ciobanii prin preajmă, pericolul nefiind atât de mare. Problema era piticania aia de cățel care lătra zici că era tren în gară. În fine….trecem de câini și dăm de văcuțe….nu mov dar frumoase. Abia așteptau să fie fotografiate împreună cu caii care zburdau de colo-colo.

Dacă tot a venit vorba de câini, unul mai prietenos a venit cu noi până la drumul de creastă. Era un câine cu maniere. A stat cuminte cât am mâncat noi și apoi a primit bucuros câteva bucăți de carne.

Traseul de Creasta- Vf. Baiul Mare

Marcaj: Bandă roșie; Bandă rosie

Timp: 2 1/2 ore;

Pe traseul de creastă se intră în apropierea vf. Piscul Câinelui. Noi nu am mai mers până sus, am cotit spre stânga.

În majoritatea cazurilor există 2 variante de drum: un drum care ocolește vârfurile și un drum care ia fiecare vârf în parte. Noi am decis să ocolim o mare parte din vârfuri până la urcarea spre vârful Baiul Mare.

Drumul este destul de monoton. Ceea ce este impresionant este peisajul. Vezi prăpastia de la Bucegi în toată splendoarea ei, pe dreapta este valea Doftanei iar în depărtare se văd munții Ciucaș.

Trebuie să aveți grijă. Și aici sunt oi și câini, dar câinii de aici sunt mai prietenoși. Dar na, trebuie să înțelegem. Am auzit de la ciobani că oile mai dispar din când în când – vin lupii sau urșii.

Ne-am întâlnit cu foarte multe biciclete și motociclete. Traseul de creastă este destul de circulat. Uneori sunt și atv-uri sau buggyuri. Nu le am prea mult la suflet din cauza zgomotului. Să ne întoarcem puțin la biciclete. Se poate urca din Azuga cu telegondola sau prin Bușteni. Aceste metode de urcare sunt abordabile. Dacă doriți să coborâți prin Sinaia trebuie să vă avertizez – panta nu permite greșeli și s-ar putea să luați copaci în brațe.

Până la vf. Baiu Mare câteva urcări scurte dar destul de abrupte. Ultimul hop este chiar urcarea către vârf. Există 3 vârfuri destul de apropiate ca înălțime. Deși ultimul pare mai înalt Baiul Mare este cel din mijloc. Locul nu este marcat. Oricum ar fi nu e mare diferența între vârfuri – maxim 5 m (cel puțin așa zice harta). Aici am luat o pauză mică pentru gustare și pentru poze, peisajul fiind superb.

Vf. Baiul Mare - Busteni

Marcaj: Cruce Roșie – parțial Cruce rosie ;

Timp: 3-4 ore;

Începem coborârea. Dacă timpul vă permite în dreapta puteți urca și pe vârful Baiul Mic, care se înalță ca un dom singuratic.

Există mai multe drumuri de coborâre. Cel mai evident este drumul care duce prin mijlocul unei stâni. Din nou atenție la câini. Există și câteva izvoare pe drum, deși am preferat să consumăm resturile de apă din rucsac. Ar trebui să pun și un filtru pentru apă în bagaj data viitoare.

Și mergem, mergem, ne întâlnim cu alt drum care vine din creastă, intrăm în pădure, dăm de noroaie. Unii chiar experimentează diverse treceri peste aceste noroaie și ajung să intre în ele până la gleznă. Și iar mergem, drumul se bifurcă. Aici fac o mică paranteză. Dacă nu știți pe ce drum să o luați verificați pe telefon. Cel puțin pentru GPS există semnal. Nu vă faceți griji, dacă urmați drumul principal ajungeți în Bușteni.

Apoi intrăm în pădure. Și încep să vă muguri de brad. Am cerut o pungă, și am zis grupului să o ia înainte că îi prin eu din urmă. Am început să culeg eu liniștit mugur de brad. Când aveam cam 1/4 din pungă încep să aud zgomote ciudate prin spate. Mă uit, nimic. Continui și iar aud zgomote. Cum să vă spun eu: am decis că nu este bine să stau să aflu care este sursa acelor zgomote și am început să o iau la vale ușor. După 100 de m, am zis că e mai bine să prind grupul cât mai repede din urmă și am luat-o la sănătoasa. În mintea mea era explicația de cocoș veritabil: trebuie să mă grăbesc să prind grupul ca să ajungem la gară mai repede să mergem să luăm mașinile de la Sinaia. Doar nu doreați să recunoască neuronul meu că a luat-o la vale de frică nu?

În fine, prind grupul (de fapt o parte din grup pentru că se răsfiraseră pe toată coborârea). Și iar mergem, și nu se mai termină drumul. Apoi ajungem la o altă bifurcație. Atenție aici pentru că este o bifurcație importantă și destul de mare. Dacă doriți să ajungeți în Bușteni la gară trebuie să o luați la dreapta. Noi a trebuit să mai așteptăm puțin pentru că unii au luat-o înainte (drumul duce în Poiana Țapului). De aici mai aveți aproximativ 1 oră până la gară. Se poate face și mai rapid dacă aveți rezerve de energie – noi nu prea am mai avut.

Galerie foto

Flori galbene Muntii Baiului — Varful Baiul Mare

Concluzii

Traseul este destul de lung și cu dificultate medie. Nu este recomandat decât persoanelor care au antrenament pe munte. Cel mai important lucru – nu vă uitați crema de protecție solară și o șapcă/pălărie. În rest admirați peisajul, vorbiți cu cățeii și culegeți muguri de brad dacă e timpul lor. În opinia mea acest traseu este one time only.