Mănăstirea Golia din Iași

Introducere

În momentul în care am vizitat mănăstirea Golia nu citisem nimic despre acest lăcaș de cult. Pur și simplu eram la o plimbare, am văzut niște ziduri mari și am hotărât că la întoarcere să intrăm și noi să vedem ce e în incintă. Oare ce am descoperit?

Informații utile

Locație: Strada Cuza Vodă nr. 51, Iași 700040;

Preț: gratis;

Program: nu am văzut;

Parcare: da;

Telefon: 0232 216 693.

Scurt istoric - mănăstirea Golia

Așa cum este cazul la multe din bisericile din țara noastră și această biserică a fost construită pe ruinele unei biserici mai vechi. Se poate spune că apariția mănăstirii Golia s-a realizat în trei etape:

prima etapă - a existat o biserică de lemn și un cimitir - dovadă este o piatră funerară din 1515 scrisă în limba greacă;

se construiește în jurul anului 1550 (prima documentare este în 1564) o bisericuță de piatră de către Ioan Golia;

Biserica din secolul al XVI lea este refăcută de Vasile Lupu, fiind pictată în timpul domniei lui Ștefăniță Lupu.

În această perioadă se întâmplă unele lucruri interesante la mănăstire. De exemplu i se dăruiește o cruce de lemn de abanos ferecată cu argint și un Tetraevanghel în limba slavonă, considerat ca fiind unul din cele mai frumoase manuscrise medievale românești.

În timpul lui Ieremia Movilă mănăstirea Golia este închinată mănăstirii Vatoped de pe Muntele Athos.

Vasile Lupu

Aici intră în lumina reflectoarelor Vasile Lupu. Dacă nu știți Vasile Lupu a fost un domn al Moldovei și un mare ctitor de biserici. În același timp însă era destul de ambițios și dorea să domnească peste cele trei țări românești (intrând în acest fel în conflict cu Matei Basarab).

Așa cum am scris și la Biserica Trei Ierarhi când dorea să se construiască o clădire nu ținea cont de costuri. Cum mănăstirea era închinată unei mănăstiri de pe muntele Athos, Vasile Lupu a dorit să o reconstruiască pentru a deveni un fel de ctitor al mănăstirii Vatoped de pe Athos. În acest fel el dorea să se compare cu foștii împărați ai Bizanțului.

Și cum domnitorul nu se juca când construia biserici a ieșit cea mai mare biserică din Moldova până la construirea actualei catedrale.

Când am zis că domnitorul avea probleme mari cu orgoliul nu am glumit. Un candelabru care încă se mai păstrează de pe vremea lui a fost comandat din Danemarca, are forma coroanei bizantine, deasupra având o acvilă bicefală alături de monograma domnitorului.

După înlăturarea de la domnie a lui Vasile Lupu, mănăstirea este pictată în timpul domniei fiului acestuia.

Urmează un timp în care perioadele frumoase din viața mănăstirii alternează cu incendii devastatoare. La etape frumoase mă refer la cele două nunți domnești care s-au petrecut în biserica mănăstirii.

Până la reforma realizată de Cuza Vodă (confiscarea averilor mănăstirești) mănăstirea Golia era una din cele mai bogate mănăstiri din Moldova. După anul 1863 această este transformată în băserică de parohie, fiind închisă o lungă perioadă de timp pentru renovări.

Își recapătă statutul de mănăstire după Revoluție, trecând mai apoi prin mai multe proiecte de restaurare.

Arhitectura mănăstirii Golia

Arhitectura bisericii de la mănăstirea Golia este deosebită față de alte biserici din Moldova. Biserica este un fel de fortăreață medievală în care se îmbină mai multe stiluri, în special renascentist târziu și bizantin. Planul este rectangular, cu ziduri înalte. Cum nu mă prea pricep la arhitectură voi lăsa aici un citat care se găsește pe site-ul arhiepiscopiei Iașilor:

"Cornișa este depășită de o compoziție unică, acoperișul fiind străjuit de șapte turle, unicat ca model, dar diferențiate între ele, ceea ce atestă, supoziția că au fost realizate treptat, în etape diferite, influențate și de restaurări. Înălțimea totală a bisericii este de circa 30 de metri, lungimea de 30 de metri și lățimea de 13 metri. Accesul spre biserică se realizează printr-un pridvor, în partea de apus, prevăzut cu două uși laterale, spre nord și sud. Interiorul este de factură bizantină, trilobat: pronaos, naos și altar. Deasupra pridvorului se află cafasul, care lasă vederea să treacă spre pronaos pe sub arcade, impunătoare prin forma lor. Trecerea dinspre pronaos spre naos se realizează printre două coloane puternice, de asemenea cu arcade pe trei spații, formate împreună cu zidurile laterale, iar la partea superioară apare un zid despărțitor, amintind vechiul stil. În partea de început, naosul cuprinde un spațiu, specific unei camere tombale, dat fără o destinație ulterioară în acest sens, mormintele, cu personalități mai de seamă, fiind poziționate în pronaos. În a doua sa parte naosul se lărgește făcând loc celor două abside, care dau forma de cruce, tipic ortodoxă, pentru interior."

Tot aici am aflat că zidurile au fost construite puțin mai târziu și se putea patrula de-a lungul zidurilor până acum două secole.

Turnul Goliei

Mănăstirea Golia are și un turn la intrare. Acesta este realizat în secolul XIX de egumenul Melitie. De-a lungul istoriei lui Turnul Goliei a jucat mai multe roluri: punct de observare, închisoare, clopotniță, depozit al tezaurului mănăstiresc, sediul de pompieri, sediul postului de radio Trinitas cât și muzeu.

Turnul se poate vizita (cel puțin așa am citit - nu l-am vizitat) iar din vârful lui se poate vedea tot orașul ( în zilele senine poți vedea până în Basarabia).

Ion Creangă și Casa Diaconului

La mănăstirea Golia a locuit temporar și Ion Creangă. Casa în care a locuit Creangă este astăzi cea mai veche casă din Iași.

La mănăstirea Golia, Creangă a făcut câteva boroboațe. Cea mai importantă dintre ele, a vânat ciorile aflate de turlele bisericii cu pușca și din greșeală a nimerit ferestrele bisericii (se presupune). Din această cauză Ion Creangă a fost exclus din rândul diaconilor. În această decizie un rol îl mai are și aventura avută de nevasta lui Creangă cu un călugăr grec (sau starețul mănăstirii) dar și faptul că la Golia se puteau câștiga bani frumoși ca diacon. Deși ultima variantă nu prea o cred pentru că la viața lui Creangă nu pot spune că a avut bani.

Vizită/Opinie

Văzusem zidurile în trecere din autobuz. La o scurtă căutare am văzut că aici era o mănăstire. Încă un obiectiv turistic pe listă nu strică așa că la întoarcere am zis să facem o plimbare de seară și să mergem la mănăstire (știu, idee genial de romantică).

Am ajuns când se aprindeau luminile pe stradă. Intrarea pe la turn m-a impresionat. Era liniște, întuneric, timp nu mai bun pentru o vizită la biserică.

Am încercat ușa bisericii și spre surprinderea mea era deschisă. Un călugăr stătea de vorbă cu doi tineri. Am intrat, am văzut puțin biserica și pictura și am ieșit.

Știu că nu e frumos să tragi cu urechea dar într-un spațiu închis special făcut să aibă o sonorizare bună nu ai cum să nu auzi ce se vorbește.

Și chiar nu era o discuție rea. Călugărul întreba de viața tinerilor, dacă sunt bine, dacă fac fapte bune, dădea sfaturi, le spunea să se roage etc. Tot ce ar trebui să auzi într-o biserică. Fără judecată, cu vocea calmă , parcă dădea speranță.

Pentru mine acesta a fost punctul forte al acestei mănăstiri: acel călugăr care ajuta comunitatea și dădea sfaturi înțelepte.

Concluzii

Nu pot spune că am văzut prea multe detalii la această mănăstire. Vizita a fost făcută seara, pe întuneric. Nici măcar nu am vizitat tot ce se putea vizita. Am rămas însă plăcut surprins de discuția pe care un călugăr de acolo o avea cu doi tineri care veniseră la mănăstire.