Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche
Introducere
În drum spre Făgăraș, Sibiu etc. ne-am oprit de 2 ori și la mănăstirea rupestră de la Șinca Veche. Cum prima oară am avut unele nelămuriri cu privire la unele desene de acolo am zis că ar trebui să revin. Oare am lămurit lucrurile? (NU!)
Informații utile
Adresa: DJ104A 296, Șinca Veche 507206;
Program: iarnă: 09:00- 18:00 Duminica: 11:30- 18:00;
Parcare: da;
Preț: gratis;
Date de contact: 0758 067 909; 0758 067 908;
Stare drum: bună.
Șinca Veche - complex monahal
Mănăstirea rupestră Șinca Veche ( sau Templul Ursitelor, cum i se mai spune) este un lăcaș de cult aflat la poalele Munților Făgăraș, loc unde în fiecare duminică, sute de oameni se adună pentru a se ruga. Acesta se află la 45 km de Brașov.
Oamenii aleg să viziteze această mănăstire săpată în piatră datorită legendelor (mai mult sau mai puțin adevărate) ce circulă chiar și în ziua de azi despre ea. Se spune că aici este locul unde îți poți odihni sufletul, te poți reculege, și tot aici, dorințele se pot îndeplini. Unii oameni susțin că au avut parte și de ceva fenomene paranormale.
Cea mai folosită denumire a mănăstirii este cea de Templul Ursitelor. Vechimea sa se presupune că ar fi undeva la aproximativ 7.000 de ani și unele voci susțin că ar fi fost tot al acelor civilizații care au înființat Templul Alb din Insula Șerpilor.
Scurt Istoric
Trecând peste partea de legendă e presupune că mănăstirea a fost înființată de călugări care au venit din Țara Românească. Primele atestări documentare apar în secolul XVIII în care se vorbea de două mănăstiri ortodoxe în zonă Șinca Veche. Dacă în 1755 se vorbea de două mănăstiri, peste numai trei ani există în zonă cinci mănăstiri.
În anul 1761 majoritatea mănăstirilor și bisericilor ortodoxe din Țara Făgărașului sunt dărâmate cu tunurile de generalul Buccow. Mănăstirea de la Șinca Veche a supraviețuit acestui masacru fiind menționată de pastorul reformat din Făgăraș
Cu timpul mănăstirea a fost abandonată, revenind în centrul atenției după anul 2005 când au fost realizate unele lucrări arheologice și au putut fi puse în valoare.
Tradiții și fenomene din Șinca Veche
Unele persoane susțin că în acest loc s-au desfășurat fenomene paranormale sau că au avut vise premonitorii. Spre a fi întărit misterul acesta, în anumite fotografii se regăsesc niște sfere albe, care, în momentul fotografierii nu apar.
În locul unde este construit Templul Ursitelor, Dealul Pleșu, tinerii se strâng și în ziua de azi pentru a duce tradiția mai departe. Aceștia dau la vale o roată mare legată cu paie și în flăcări în speranța că așa vor afla ursita și că se vor căsători până la finele anului. Acesta tradiție are loc de trei ori pe an: de Sf. Gheorghe, la Lăsata Secului și la Schimbarea la Față a Domnului.
Localnicii spun că cei care vin să se roage la Templul Ursitelor, o fac în ideea că toate dorințele lor s-ar împlini. Atât de convinși erau de puterea aceasta încât vizitatorii lăsau în galerii haine, icoane, apă și mâncare. Erau convinși că lucrurile lăsate de ei acolo se vor încărca cu energia aceea deosebită și apoi veneau să le recupereze, purtând hainele și bând apa și așteptând minunile.
Moaștele Sfântului Nectarie Taumaturgul
În apropiere de acest locaș de cult, găsim o mănăstire de călugări cu hramul Sfântului Ierarh Nectarie. Tot aici, în paraclisul unde se săvârșesc slujbele, vom putea găsi o mică parte din moaștele sfântului.
În data de 13 octombrie 1846, se năștea Sfântul Nectarie de la Eghina (Anastasios Kefalas - numele la naștere) într-o familie săracă de pe malul Mării Marmara.
Câteva date importante din viața Ierarhului:
- în anul 1860 pleacă să studieze la Constantinopol;
- în anul 1866 merge în insula Chios să predea ca învățător;
- la 7 noiembrie 1876 acesta devine călugăr la mănăstirea Nea Moni;
- în anul 1877 devine diacon și primește numele Nectarie;
- în anul 1885 obține diploma Facultății de teologie din capitala Greciei, urmând ca apoi să fie hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo;
- în anul 1889 a fost hirotonit episcop și numit mitropolit al Pentapolei;
- în anul 1890 este alungat din Egipt din cauza unor clerici.
După ce a fost alungat, Ierarhul Nectarie revine la Atena, dar va fi disprețuit și cu mari lipsuri materiale. Acesta a ajuns în cele din urmă să slujească la biserica din Eghina. Cuviosul Nectarie a fost învrednicit de Harul Duhului Sfânt și de aceea mulți oameni bolnavi și săraci mergeau la biserica din Eghina pentru a-i cere sănătate. După Primul Război Mondial, a spus maicilor să împartă la cei amărâți toate alimentele și tot ce era nevoie celor săraci și să nu păstreze pentru ele nimic pentru că Dumnezeu, prin mila Sa îi va hrăni pe toți.
Se povestește că într-o vară cu mare secetă pe insula Eghina, rugăciunile Sfântului Nectarie au adus ploile și au rodit țarinile și toți s-au îndestulat de hrană. Toți îl cinsteau pe acesta ca pe un păstor și ales al Duhului Sfânt și de aceea, oamenii urmau întru totul cuvântul lui.
Așa cum am văzut Pe când era în pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, acesta le-a spus ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos, asta pentru că își simțea sfârșitul aproape. La scurt timp, acesta a fost dus la un spital din Atena, urmând să moară de cancer de prostată la data de 8 noiembrie 1920.
Chiar și după mai bine de 20 de ani, trupul său a fost găsit intact, nestricat iar cei ce au fost prezenți spun că răspândea multă mireasmă. În anul 1953, la 3 septembrie, moaștele au fost luate din mormânt și duse la biserica mănăstirii Eghina, pentru a fi cinstite.
Există multe volume cu mărturisiri despre minunile săvârșite de Sf. Nectarie în timpul vieții dar și după ce acesta a trecut în neființă. Acestuia i se mai spune și "vindecătorul de cancer", existând multe mărturii ale celor vindecați de această oribilă boală doar rugându-se la sfintele moaște.
Vizită/Opinie
Drumul către acest așezământ ne poartă prin pustiu până la parcarea de la baza dealului. Am zis pustiu pentru că de fiecare dată nu prea am întâlnit nici oameni, nici mașini. La parcare ne întâmpină 3-4 dulăi prietenoși. Un colț de pâine și i-am pus paznici la mașină. Citim informația pusă pe un panou despre mănăstire și regulile de vizitare și intrăm.
Nu e nimeni, zici că totul e părăsit. Părăsit dar curat și ordonat. Nu am văzut gunoaie sau lucruri care să fie stricate. Ajungem la ruinele mănăstirii, acoperite cu o structură de lemn acoperită pentru păstrarea integrității. De fapt lemne pentru sprijinirea pereților veți observa și în interior.
Ceea ce mi se pare interesant este alăturarea celor două biserici. Cel mai bine se observă pe schema de pe panou dar puteți să vă dați seama și în interiorul cavernelor. Nu știu cum să descriu acest obiectiv. Mi se pare a fi o peșteră sculptată sub forma a două biserici, iar în una din aceste biserici există o gaură prin presupusa turla prin care pătrunde lumina. Un fenomen asemănător îl voi întâlni puțin mai târziu și la mănăstirea cisterciană. Pur și simplu zici că lumina coboară din ceruri și tu ai o legătură directă cu Dumnezeu.
În același timp îmi dau seama de următorul aspect: călugării de aici au avut o viață foarte dificilă. Îmi imaginez că a fost o viață asemănătoare cu cea a sfinților de la începutul mileniului care se retrăgeau în pustietate și trăiau în rugăciune. Chiar nu îmi imaginez cum ar putea niște oameni de genul acesta să deranjeze pe cineva atât de mult încât să se tragă cu tunurile în lăcașe. Poate aveau o "influență nefastă" asupra unei părți din populație.
Am văzut din nou desenul și pentagrama sculptată, mi-am pus iar întrebările de rigoare și am ieșit.
Am decis să urcăm spre cea de-a doua mănăstire/locație. Drumul a șerpuit printre roci sculptate de vânt și de apă pe care parcă a nins cu praf verde de mușchi. Parcă vedeam secvențe de la începutul vieții pe pământ: liniște, nici țipenie de om, roci acoperite de mușchi, copaci și curățenie.
Din păcate mănăstirea nu am vizitat-o. Se pare că pentru mine mănăstirea se face cunoscută în etape: prima dată mănăstirea Șinca Veche, apoi tur le aleile care duc spre mănăstirea nouă, iar la următoarea vizită sper să descopăr tot așezământul.
Galerie foto
Concluzie
Pentru mine această mănăstire este locul perfect pentru reculegere, Mereu am găsit liniște și curățenie, fiind locul perfect pentru rugăciune.