Cimitirul Săracilor

Cimitirul Săracilor este la ora actuală un ansamblu arhitectural dedicat celor morți în perioada comunistă (deținuți politici, prizonieri din lagăre sau partizani uciși în luptă). În trecut aici era locul unde se înmormântau cei care nu aveau posibilități. Tot în acest loc se presupune că au fost îngropați și o parte din cei executați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de armata maghiară.

O altă presupunere este legată de faptul că aici au fost îngropați deținuții politici morți în închisoarea de la Sighet în timpul de început a perioadei comuniste. Nu se știe cu exactitate cine este înmormântat în acest cimitir deoarece nu există acte care să ateste acest lucru și orice tip de cercetare arheologică a fost sortită eșecului. Ceea ce s-a descoperit însă este locul unde au  fost înmormântați episcopii catolici decedați în închisoarea Sighet: Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu și Anton Durcovici.

Cimitirul Săracilor este foarte interesant din punct de vedere arhitectural și al modalității prin care s-a reușit exemplificarea vizuală a unor idei.

A fost desenată o hartă a României din brazi. În partea în care trebuia să fie desenată Basarabia au fost puse plăci de andezit cu numele cetățenilor români morți în deportările din Uniunea Sovietică. Dacă mergeți la Memorial veți găsi o ideea asemănătoare în curtea închisorii.

În locul unde s-a găsit închisoarea de la Sighetu Marmației a fost pusă o cruce/troiță, iar în față este un cenotaf. Cenotaful este un monument funerar ridicat în amintirea unei persoane decedate, ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. De regulă, este un mormânt simbolic, făcut în memoria unei persoane care a murit în altă parte. Pentru a întări ideea de cenotaf, sub acesta au fost puse urne cu pământ aduse din diferite închisori, lagăre sau locuri de execuție.

În 2011-2012 a fost ridicată o clădire care să ține loc de clopotniță. Aceasta se numește Poarta Memoriei. Pentru a ajunge pe acest edificiu (locul în care vezi harta României făcută din brazi) trebuie să urci pe Scara Vieții.

Vizita la acest monument/cimitir se desfășoară destul de ușor. Întâi treci pe lângă plăcile de andezit. Dacă vei avea curiozitatea să citești vei observa că există destul de multe nume care nu sunt românești. Bănuiesc că acele nume vin de la germanii care au fost deportați în Uniunea Sovietică imediat după război.

Urmează troițele dedicate oamenilor politici (Iuliu Maniu, Daniel Ciugureanu, Constantin I.C Brătianu, Gheorghe Brătianu) care se presupune că au fost îngropați în acest cimitir.

Vizita se termină cu Poarta Memoriei. Aici nu am stat prea mult deoarece era o doamnă cu fiul ei (cred) și plângea. Nu voiam să stau prea mult prin zonă, omul trebuie respectat și voiam să o las să își plângă morții în liniște.

Ne-am întors la intrare, am mai discutat puțin cu domnul de acolo și am plecat spre Sighetu Marmației.