Cetatea Rupea - o cetate impresionantă

Spre deosebire de alte cetăți atestarea cetății Rupea este amplasată destul de exact în istorie. Prima atestare documentară datează din anul 1324, an în care sașii s-au răsculat împotriva regelui Carol Robert de Anjou al Ungariei. Aceștia sunt înfrânți în jurul cetății Rupea, se refugiază în cetate care va fi cucerită ulterior.

Dacă acest lucru este destul de clar, perioada anterioară nu mai este atât de clară. Există dovezi ale așezărilor omenești în zonă încă din paleolitic. Aici se presupune că ar fi existat și o cetate dacică. Controversa este legată de numele cetății. Ramidava sau Rumidava este numele cetății dacice cel mai adesea asociat cu cetatea Rupea. Însă o hartă veche de 2000 de ani pune Ramidava la sud-est de Comidava (Râșnov), amplasare care ar corespunde castrului de la Drajna. Cum noi investim masiv în descoperirea misterelor istorice (sarcasm), cred că vom rămâne cu acest mister o lungă perioadă de timp.

Cert e că după cucerirea romană aici a fost construit castrul roman Rupes.

În acest fel ajungem la denumirea cetății. Rupes înseamnă stâncă sau piatră – cetatea fiind construită pe o stâncă. A mai purtat denumirea de castrum Kuholm (de la bazalt) sau Cetatea Cohalmului (de la dealul pe care este construită).

Cetatea avea să fie extinsă XV -XVIII pentru ca la final să avem 3 mari incinte: cetatea de sus, cetatea de mijloc și cetatea de jos.

Din punct de vedere militar cetatea a avut de suferit ca urmare a invaziilor turcești din 1421, 1432-1437, se opune lui Mihai Viteazu în 1599 și este în centrul altor mici evenimente legate de raidurile turcești.

Ce este interesant este faptul că la început cetatea Rupea a fost cetatea regală, aceasta fiind dăruită comunității după distrugerile provocate de turci.

După sec XVII cetatea își pierde rolul defensiv din cauza progresului din domeniul militar. Ea mai este folosită ca adăpost pentru locuitorii care fugeau de o epidemie de ciumă în sec XVIII, fiind abandonată în 1789 ca urmare a unei raid turcesc/distrusă parțial de o furtună.

Cetatea este lăsată în paragină până în 2009 când se începe renovarea ei. Din iunie 2013 ea poate fi vizitată ca o cetate renovată.

Prima dată să vă spun puțin de drum. Dacă Waze-ul vă bagă prin oraș și pe o străduță la dreapta, nu o luați pe acolo. E pentru prima oară când zic să nu urmați Waze-ul. Strada aia e făcută pentru biciclete nu pentru mașini. Urmați strada cu 2 benzi care vine din principală.

Ajungem în parcare. Ca o remarcă personală – pentru ditamai cetatea parcarea este destul de mică iar în momentul în care am ajuns nu știu dacă mai erau 2 locuri de parcare.

Luăm bilete. Prietena mea ia și un audio ghid – eu sunt mai mult pe făcut poze și citit informații. Iar o remarcă personală – luați ghid audio – din câte am tras cu urechea conține informații pe care nu o să le găsiți în sursele scrise.

Și începem vizitarea. Când intru în cetate deja încep să îmi imaginez diverse filme medievale cu cetăți mari. De fapt tipul acesta de cetate s-ar potrivi perfect în Stăpânul Inelelor – Întoarcerea Regelui (știu că nu este film medieval – nu îmi săriți în cap).

Mă uit în stânga și în dreapta – văd fântâna, magazia, turnuri și ziduri. Cum omul are o anumită piramidă după care se ghidează, primul lucru vizitat a fost – cișmeaua, unde am băut puțină apă. Apoi am urcat în turnuri – unde era o expoziție temporară, am vizitat magazia, turnul slăninii și am luat-o pe cărare în sus spre cetatea de mijloc.

Intru pe poarta de la Cetatea de Mijloc, mă uit în dreapta și văd un mare gol. Citesc pe zid – Turnul Ungrei (parcă). Mă mai uit odată, îmi aduc aminte că cetatea e renovată și stau puțin pe gânduri – turnul acesta de ce nu a fost refăcut? Rămân cu întrebarea și trec la următorul turn, apoi la capelă, și ajung pe un loc unde e puțin plat – începe să se vadă locurile din jurul cetății. Aici trebuie să iau o decizie: să o iau pe lângă ziduri și să văd unde ajung sau să merg spre incinta de sus? Decizii …decizii …o iau în sus. Ajung în partea unde îmi imaginam eu că era curtea castelului. Știți voi…mergem pe cal în sus până ajungem la un loc unde lași caii în filme. Ei bine aici lăsai caii la poartă dar asta e altă poveste. Văd locuri în care se vede Rupea, văd căsuțe mici și mai vad ceva: cum te uiți în jos spre Rupea pe partea stângă apare un orășel în miniatură. În sensul că are aproximativ aceeași configurație cu a orașului Rupea. La o privire mai atentă vei descoperi acolo – cimitirul. Dap – dacă nu ești atent poți confunda cimitirul cu un orășel (cel puțin la prima privire).

Mă deplasez încet spre cele câteva căsuțe și citesc: în cetate au existat aproape 100 de căsuțe. Întrebarea care îmi vine instantaneu în minte e unde!? sau de care? Poate de pitici sau poate dacă numeri o cameră = o casă. În rest nu văd cum s-ar fi desfășurat în interiorul cetății 100 de căsuțe pentru locuit.

Mă uit în sus și văd o altă căsuță.

Există două metode de a ajunge la căsuța din vârf:

• prima ar fi prin stânga pe scări;
• a doua este pe o poteca mică printre căsuțe.

Am optat - potecă mică printre căsuțe și coborârea pe scări. De sus se vede cam tot ce vrei: munți, oraș, drumuri de acces. Dacă erai un turc venit la pradă erai văzut 100%. Problema era că și turcul vedea cetatea.

Aici eu am o mică nedumerire – ditamai cetatea și nu prea am auzit să nu fi fost cucerită de cineva. Adică chiar îmi imaginez o conversație între turci atunci când vorbeau despre cetățile din Transilvania:

” – Anul viitor mergem să jefuim Transilvania. Hassan – cetăți puternice unde avem?

– Preaslăvite, avem Brașov, Sibiu, Făgăraș, o grămadă de biserici fortificate, Rupea, Râșnov …

– Stai așa, Rupea?? Hassan, iar ai picat în butoiul cu vin destinat exportului? Rupea nu e cetate Hassan, e locul unde mergem noi la cumpărături în fiecare vară. Intrăm și plecăm când vrem noi de acolo.

– Am înțeles, Preaslăvite!”

(din cauza faptului că unele persoane se pot simți jignite de acest dialog, mă simt obligat să spun că este satiră – să nu începeți să înjurați).

E timpul pentru întoarcere. Coborâm scările, o luăm spre ieșire și ajungem la locul unde poți da ocol zidurilor. Atunci a ieșit cocoșul din mine la iveală – cum să nu dau ocol zidurilor… Ei bine, nu pot spune că am fost foarte câștigat după această experiență. E adevărat că am văzut alte 2 turnuri și o parte din ziduri, dar cam atât. Depinde de voi dacă vă grăbiți sau nu.

La ieșire am mai băut puțină apă și am plecat apoi spre Târgu Mureș.

Pff…era să uit – eu caut neconcordanțe în informațiile pe care le găsesc – la o primă vedere la această cetate îmi dă cu eroare următoarea informație: de ce se spune că cetatea a fost abandonată înainte de 1800 dacă se fac lucrări de mentenanță/reparații după anul 1800 la diverse clădiri?