Rozavlea - biserica de lemn cu pictura pe pânză

În ceea ce privește pictura se poate spune că au contribuit mai multe persoane. Cel mai cunoscut zugrav/pictor care a lucrat la această biserică este Ioan Plohod, iar data picturii este în jurul anului 1825. Am mai găsit și alte nume, respectiv ani cu privire la pictură.

De exemplu, există data de 1775, anul 1827 (1823) cu numele de “Santner Filip, zugrav”, alții dau 1810 ca an de început a picturii și tot așa.

Cert este că pictura murală a fost realizată în tempera grasă, aplicată pe materiale textile care au fost atașate de pereți peste varul preparat.

Dacă tot suntem la pictură ar trebui să scriu de o pictură rară pe care eu nu am observat-o sau nu o țin minte: pictura exterioară "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul". Aceasta este mult deteriorată din cauza acțiunii factorilor de mediu. Nici cea din interior nu este extraordinar păstrată dar se poate admira în liniște. Dacă observați anumite inscripții să știți că sunt în limba română scrise cu caractere chirilice.

Și pentru că nu prea mă pricep la icoane, stiluri și alte lucruri din acestea o să las un citat de la cineva care se pricepe.

„Pictura bisericii din Rozavlea reprezintă un ansamblu echilibrat, de natură clasică, ȋn care puţinele scheme baroce pe care le ȋntâlnim par realizate cu şablonul, foarte corect şi sec. Acestea se rezumă la cele patru ancadramente arhitectonice (ȋn care se plasează pe boltă evangheliştii), care au deasupra o mică inscripţie ȋncadrată de un medalion baroc de traseu curb discontinuu, de tipul celor ȋntâlnite la Bârsana. Dar tot ceea ce la Bârsana era tratare liberă ȋn compoziţii baroce, devine aici schemă rigidă: compoziţia de ansamblu se bazează pe linii drepte, perpendiculare, de sub a căror dominaţie scapă relativ puţine elemente. Suprafaţa pictată este ȋmpărţită ȋn panouri de dimensiuni egale, strict delimitate de coloane proiectate ȋn perspectivă. (…) Personajele izolate şi decupate ȋn spaţiu sunt tratate ȋn stil plastic. Volumul rezultă din uşoara modelare a culorii locale prin diluţie şi saturaţie, cu umbre ȋntr-un ton mai ȋnchis (…) Costumele sunt un amestec fantezist de elemente tradiţionale şi piese de epocă. Figurile au o tipologie caracteristică, dar sunt lipsite de expresivitate: capul rotund, fruntea bombată şi sprâncenele conturate prin două linii negre, ochii mici şi rotunzi desenaţi cu migală, nasul, vazut de jos, cu nările marcate, gura zâmbitoare, cu buze subţiri, iar bărbia rotunjită. Scenele se desfășoară fie într-un peisaj de coline domoale, cu orizontul jos și perspectivă montană, fie pe un fundal de arhitectură, uneori cu accente „renascentiste”, alteori cu un décor scenografic, format dintr-o aglomerare de elemente disparate și fanteziste, ziduri și construcții fără stil…” (Anca Pop Bratu, Pictura murală maramureșeană)

Să nu uit. Dacă găsiți decizia de înscriere în patrimoniul UNESCO să îmi spuneți și mie. Nu de alta dar unele site-uri spun că e înscrisă, dar în anul 2022 BISERICA NU SE AFLĂ ÎN PATRIMONIUL UNESCO (sunt 8 biserici înscrise dar ea nu e printre ele). 

Să trecem la vizită, articolul a devenit destul de lung.